ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1150/2016

Decizia nr. 1150/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 30 decembrie 2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea Raportului de evaluare nr. 59847/G/II din 16 decembrie 2013, emis de pârâtă, prin care s-a constatat încălcarea de către reclamant a legislației privind regimul juridic al incompatibilităților.

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 83 din 27 martie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată;

Împotriva sentinței nr. 83 din 27 martie 2014 a Curții de Apel Timișoara a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a argumentat, sub aspectul incidenței art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că în mod eronat s-a raportat instanța de fond la dispozițiile art. 17 din Legea nr. 215/2001, dispoziții inaplicabile în speță, ceea ce face ca motivarea hotărârii atacate să fie străină pricinii.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut greșita aplicare a normelor de drept material, învederând că prima instanță a interpretat în mod eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Sub acest aspect, reclamantul a susținut, în esență, că SC C. SRL Gavojdia a fost constituită în vederea asigurării serviciului de salubritate a unui număr de 14 localități componente ale celor 4 comune asociate și nu poate fi considerată o societate de interes local, astfel încât calitatea de reprezentat în adunarea generală a acționarilor acesteia nu este incompatibilă cu funcția de primar.

1.4. Apărarea intimatei;

Prin întâmpinarea formulată, B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că soluția a fost pronunțată cu respectarea legii, cu trimitere la art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, art. 3 din Legea nr. 15/1990 și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 215/2001.

În esență, s-a argumentat, în esență, că SC C. SRL este o societate comercială de interes local, oricâte autorități publice ar participa la înființarea acesteia, conform mențiunilor din Hotărârea nr. 50 din 31 iulie 2013, având ca obiect de activitate prestarea de servicii de salubrizare, iar desfășurarea activității societății se face exclusiv pentru autoritățile locale care i-au delegat, prin Asociație, gestiunea acestor servicii.

De altfel, a mai argumentat intimata, singura distincție făcută de legiuitor în Legea nr. 161/2003 este împărțirea societăților comerciale în cele de interes local și cele de interes național, aceasta fiind singura clasificare relevantă în stabilirea stării de incompatibilitate a aleșilor locali.

SC C. SRL, având în vedere obiectul de activitate și aria de competență în care prestează serviciile, este o societate de interes local, având ca acționari numai autorități ale administrației publice locale, ale cărei interese sunt reprezentate de persoane mandatate prin hotărâri ale consiliilor locale.

Reprezentarea autorității administrativ teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local se poate realiza de către persoane stabilite prin hotărâre a consiliului local și a căror desemnare nu încalcă regimul incompatibilităților.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 februarie 2016, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul A., în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

3.1. Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Curtea constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, fiind respectate exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

Considerentele hotărârii atacate fac referire în mod convingător la aspectele de fapt și de drept apreciate de instanța de fond ca relevante pentru soluționarea cauzei.

Mai mult, deși recurentul a invocat acest motiv de recurs, argumentele expuse susțin, în realitate, încălcarea și aplicarea greșită a legii de către judecătorul de fond.

3.2. Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din N.C.P.C., recursul este fondat, sub aspectul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, pentru considerentele arătate în continuare.

Recurentul - reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ, pe calea prevăzută în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. 59847/G/II din 16 decembrie 2013, prin care B. a reținut starea de incompatibilitate între calitatea recurentului de primar al com. Nădrag și calitatea de reprezentant al Consiliului Local Nădrag în cadrul Asociației de Dezvoltare Intracomunitară SC C. SRL.

Dispozițiile care reglementează situația de incompatibilitate reținută în privința recurentului-reclamant sunt cele ale art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, conform cărora:

„Art. 87. - (1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (…).

f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților de interes local reglementate de Legea

nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți de interes național reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”

Starea de fapt nu a fost contestată, problema de drept aflată în divergență fiind aceea a calificării statutului

SC C. SRL.

Aprecierea instanței de fond, în sensul că SC C. SRL este societate comercială de interes local, este criticabilă.

Regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale sunt reglementate prin Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Acest act normativ prevede la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice este reglementat de Legea nr. 51/2006, republicată, în care sunt definite și noțiunile „asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice” și respectiv „operator regional”.

Astfel, în înțelesul legii, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiectiv înființarea, organizarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice.

Același act normativ definește termenul de „operator regional” ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/ prestarea acestora pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional destinate înființării, modernizării și/sau după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii, realizate în comun în cadrul asociației.

Din actele dosarului rezultă că SC C. SRL Găvojdia a dobândit, conform actului constitutiv, statutul de operator regional, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, fiind înființată în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale asociate, ca societate cu obiect de activitate serviciile de salubritate pe raza de competență a acționarilor.

SC C. SRL Găvojdia are ca acționari mai multe persoane juridice printre care și comuna Nădrag, jud. Timiș (fila 44-45 dosar fond).

Potrivit cadrului legislativ actual, reprezentat de Legea nr. 51/ 2006, SC C. SRL Găvojdia, ca operator regional, activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de acționar, neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații de dezvoltare intracomunitară.

Astfel, se constată că au fost interpretate și aplicate eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Curtea nu poate primi susținerea pârâtei în sensul că termenul „local” include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național, în condițiile în care aria pe care operează SC C. SRL Găvojdia face ca mandatul primarului, ca reprezentant al unei localități, să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, nefiind, astfel, aplicabile dispozițiile textului de lege susmenționat, care sunt de strictă interpretare și nu prevăd starea de incompatibilitate pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.

Mai mult,mandatul primarului în cadrul adunării generale a asociației depășește interesul local și se subordonează unui interes regional, nefiind îndeplinită premisa ca persoana ce exercită funcția să aibă un interes personal ce ar putea influența îndeplinirea cu imparțialitate și obiectivitate a atribuțiilor sale legale.

Pentru considerentele expuse mai sus, se va dispune admiterea acțiunii formulată de reclamant, dispunându-se anularea Raportului de evaluare nr. 59847/G/II din 16 decembrie 2013 emis de B.

Față de toate considerentele expuse, în baza art. 496, 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa hotărârea și va admite acțiunea, astfel cum a fost formulată.

În temeiul dispozițiilor art. 451 C. proc. civ., va fi obligată intimata-pârâtă B. la plata sumei de 550 lei, cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 83 din 27 martie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite cererea de chemare în judecată.

Anulează Raportul de Evaluare nr. 59847/G/II din 16 decembrie 2013 emis de B.

Obligă intimata-pârâtă B. la plata, către recurentul-reclamant A., a sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2016.