Decizia nr. 3072/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 267/2015 a Curții de Apel Craiova

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 22 mai 2014 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Obștea B., prin reprezentant C., a solicitat obligarea pârâtei să-i elibereze o copie xerox a procesului-verbal al Adunării generale ordinare a Obștei B., din data de 12 aprilie 2014.

Soluția instanței de fond Prin încheierea de ședință din 8 septembrie 2014, prima instanță a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna din părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Prin sentința civilă nr. 267 din 15 iunie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat perimată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Obștea B., prin reprezentant C.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 267 din 15 iunie 2015 a declarat recurs reclamantul A., fără a-și încadra criticile în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În esență, recurentul-reclamant arată că avea cunoștință de faptul că termenul de perimare este de 1 an și că, la data de 08.09.2014, a înaintat instanței o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Obștea B. nu a depus întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Părțile nu au depus la dosar un punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității recursului. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., republicat: " Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat: " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Prin raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a apreciat că recursul este tardiv formulat, fiind incidentă sancțiunea nulității recursului în condițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Ca urmare a comunicării către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform dovezilor de comunicare din data de 02.05.2017, recurentul-reclamant A. nu a formulat un punct de vedere prin care să conteste, justificat, concluzia privind tardivitatea formulării recursului și nu a depus dovezi privitoare la formularea în termen a căii de atac. Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 267 a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iunie 2015. Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 22.06.2015, potrivit dispozițiilor art. 181 raportat la art. 184 C. proc. civ. Recursul a fost înregistrat la instanța de fond la data de 15.07.2015, însă se reține că acesta a fost trimis prin serviciul poștal, potrivit art. 183 C. proc. civ., data depunerii la poștă fiind 14.07.2015, conform plicului aflat la dosarul de recurs. Înalta Curte constată, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 5 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 14.07.2015, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 22.06.2015. De asemenea, se reține că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., privind prorogarea termenului, întrucât data de 22.06.2015 cade într-o zi lucrătoare a săptămânii (luni), iar la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.