ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2978/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SA a chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contracte PHARE și a solicitat anularea Raportului oficial nr. 1486 din 4 februarie 2010 și a Deciziei nr. 622187 din 14 aprilie 2010 emise de Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contracte PHARE cu privire la Proiectul nr. 2004/016.772 martie 14 februarie 02 - "Asistență tehnică pentru elaborarea proiectelor de siguranța circulației", ca nelegale, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 3735 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contracte PHARE ca neîntemeiată.

În motivarea soluției, instanța de fond a arătat că la data de 21 decembrie 2004 a fost semnat Memorandumul de Finanțare dintre Guvernul României și Comisia Europeană referitor la Programul Național PHARE 2004, finanțarea fiind disponibilă pentru contractare până la 30 noiembrie 2006, dată până la care toate contractele care se înscriau în această finanțare trebuiau semnate, iar termenul limită pentru efectuarea plăților a fost stabilit ca fiind data de 30 noiembrie 2007.

În baza acestui Memorandum, la data de 30 noiembrie 2006 s-a încheiat Contractul de servicii nr. RO 2004/016-772 martie 14 februarie 02. - Asistență tehnică pentru pregătirea de proiecte de siguranță rutieră "între Oficiul de Plăți și Contracte Phare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de autoritate contractantă, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în calitate de autoritate de implementare și A. SA, în consorțiu cu B. SAS, în calitate de consultant.

Beneficiarul final al proiectului ce face obiectul contractului este CNADNR.

Acest contract este un contract cu preț global, iar valoarea contractului este de 3.146.713 euro, plata urmând a fi făcută din două surse, respectiv: 51,94% din fonduri PHARE și 48,06% cofinanțare.

Perioada de implementare a proiectului a fost de 11 luni de la data începerii lucrărilor, respectiv de la 30 decembrie 2006, aceasta finalizându-se la data de 30 noiembrie 2007.

Oficiul de Plăți și Contracte Phare a încheiat la data de 4 februarie 2010 un raport oficial cu privire la acest proiect, prin care se stabilește că reclamanta datorează suma totală de 2.832.041,40 euro din care 1.470.962, 46 euro - fonduri PHARE și 1.361.079,24 euro cofinanțare.

Pentru stabilirea acestui debit s-a avut în vedere evaluarea tehnică a proiectului transmisă de beneficiarul final prin Scrisoarea nr. 92/52772 din 24 noiembrie 2009, în care sunt prezentate activitățile îndeplinite de consultant în perioada de execuție a contractului.

Astfel, se precizează că evaluarea tehnică a activităților îndeplinite pe durata perioadei contractuale reprezintă 12% din valoarea contractului - sarcinile 1 și 2 - documentația de acordare a contractului a fost finalizată parțial pentru doi beneficiari: București și Direcția Regională Constanța pentru Drumuri și Poduri. Pentru celelalte direcții regionale, documentația trebuie elaborată.

Opinia beneficiarului final a fost că pentru sarcinile 1 și 2, aceste activități au fost îndeplinite doar în proporție de 32%.

Sarcinile 3 și 5 - analizele costuri - beneficii au fost transmise beneficiarului final de către consultant, iar opinia beneficiarului este că activitățile pentru sarcina 3 au fost îndeplinite doar în proporție de 6,25%, iar pentru sarcina 5 în proporție de 0%.

Activitățile estimate a fi efectuate de consultant pentru sarcina 4 au fost în proporție de 9%.

Ținând cont de evaluarea tehnică efectuată de autoritatea de implementare, responsabilă alături de beneficiarul final pentru implementarea tehnică a proiectului, evaluarea efectuată pentru 12% din activitățile îndeplinite de consultant până la 30 noiembrie 2007, prin scrisoarea nr. 40/5273/2009, autoritatea de implementare i-a solicitat Oficiului pentru Plăți și Contracte PHARE să recupereze suma totală deja achitată către contractant datorită faptului că principalul obiectiv al proiectului nu a fost atins.

Contestația formulată de reclamantă împotriva acestui raport oficial a fost respinsă prin Decizia nr. 622187 din 12 aprilie 2010 emisă de pârât.

S-a reținut în decizie că perioada de execuție a contractului a expirat la 30 noiembrie 2007 și că la aceeași dată a expirat și Memorandumul de Finanțare, astfel încât toate activitățile îndeplinite după această dată sunt neeligibile din fonduri ale CE.

Raportul invocat (elaborat în luna mai 2008 de auditorul independent B. GELE, desemnat de Oficiul de Plăți și Contracte PHARE cu scopul de a evalua activitățile îndeplinite de consultant la momentul expirării termenului contractual, în care se arată că documentația înaintată de consultant la 30 noiembrie 2007 reprezintă 90% din întregul contract) nu reprezintă un document contractual care ar trebui să fie recunoscut de autoritatea contractantă pentru a procesa plățile.

Pârâtul susține că evaluarea efectuată de expertul independent trebuie tratată ca o recomandare de către autoritățile implicate în implementarea proiectului, raportul neputând reprezenta un document justificativ pentru plățile din fonduri Phare și sursele de cofinanțare.

S-a mai menționat în decizie că nelivrarea tuturor documentelor contractuale obligatorii și în întregime (gata de a fi utilizate) până la data de expirare a contractului este considerată o încălcare a obligațiilor contractuale în cazul contractului cu preț global.

Unul din argumentele invocate de reclamantă cu privire la nelegalitatea actelor contestate se referă la Protocolul încheiat în luna mai 2008 între reprezentanții autorității de implementare, beneficiarului și consultantului, în care se arată că părțile semnatare sunt de acord că documentele predate de consultant în data de 30 noiembrie 2007 reprezintă 90% din totalul contractului, consultantul urmând a completa documentele și a încorpora toate recomandările primite până la 30 iunie 2008.

Beneficiarul este de acord să emită aprobarea oficială a raportului final și a tuturor documentațiilor de atribuire predate în cadrul proiectului, iar autoritatea de implementare acordă "citit și aprobat" pe factura finală, exceptând 10% din suma totală din contract.

Cu privire la acest Protocol, instanța de fond a reținut din cuprinsul Raportului nr. EI/189 din 16 martie 2010 întocmit de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Direcția Generală de Control, cu privire la verificarea aspectelor identificate de Direcția de Audit Public Intern din cadrul Ministerului Finanțelor Publice referitoare la modul de derulare și îndeplinire a obiectivelor proiectului în discuție, că inițial, Oficiul de Plăți și Contracte Phare nu este de acord cu semnare a unor astfel de înțelegeri, fără a fi identificată sursa de finanțare a activităților desfășurate după perioada de execuție din Acordul de Finanțare și fără a fi verificată în prealabil acceptabilitatea unei asemenea soluții din punct de vedere al respectării procedurilor financiare ale Comisiei Europene.

Ulterior, Oficiul a precizat că dacă autoritatea de implementare consideră că este oportun să încheie astfel de protocoale pentru finalizarea implementării contractelor, în special pentru clarificarea modului de finalizare a activităților prevăzute de unele prevederi contractuale neclare, aceste protocoale pot fi semnate.

Ca urmare a aprobării în aceste condiții a raportului final, autoritatea de implementare a acordat "citit și aprobat" pe factura finală pentru suma PHARE eligibilă de 944.013,9 euro din totalul facturii de 1.258685,20 euro, suma rămasă de plată reprezentând 10% din valoarea contractului, iar autoritatea contractantă a efectuat plata sumei.

Cu ocazia controlului efectuat ulterior s-a constatat că nu a fost identificată minuta întâlnirii din 14 mai 2008 - data la care se precizează că au fost stabilite prevederile Protocolului și că lipsește nota de fundamentare a sumei de plată.

Autoritatea de implementare și beneficiarul au aprobat raportul final, cu rezerva respectării pe viitor de către consultant a prevederilor Protocolului semnat în mai 2008, în condițiile în care obiectivele proiectului nu erau atinse, contrar clauzelor contractuale.

Contractul cu preț global este definit de art. 1 din Cap. "Prevederi preliminare" din Condițiile generale ale contractului ca fiind un contract în baza căruia serviciile sunt prestate pentru un preț fix ce include totul.

Astfel, plata finală care reprezintă 40% din valoarea contractului este condiționată de aprobarea raportului final care atestă că obiectivele proiectului au fost atinse în totalitate.

Or, din probele administrate nu a rezultat că obiectivele proiectului au fost realizate integral, pentru a fi aprobat raportul final și pentru a fi efectuată plata finală.

De altfel, în cauză a fost făcută o plată finală parțială reprezentând 30% din valoarea contractului, deși conform clauzelor contractuale plata finală reprezenta 40% din valoarea contractului.

În adresa nr. 92/48392 din 5 noiembrie 2009, beneficiarul final a prezentat detaliat procentul activităților îndeplinite pe fiecare obiect al proiectului și, în condițiile în care consultantul nu a predat autorității de implementare documentațiile integrale aferente celor 5 taskuri prevăzute în proiect, până la data expirării perioadei de implementare a proiectului, nu se poate considera că obiectivele proiectului au fost atinse.

Referitor la susținerea din acțiune că în raportul oficial nu este menționată nicio faptă a sa care să se circumscrie noțiunii de neregulă, astfel cum este definită de art. 2 lit. a) din O.G. 79/2003, instanța de fond a prezentat noțiunea de neregulă ce reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

De asemenea, art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 prevede că prin cheltuială neeligibilă, în sensul O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare ordonanța, și în sensul prezentelor norme metodologice, se înțelege orice sumă plătită din bugetul general al Comunităților Europene, bugetele administrate de acestea ori în numele lor sau din bugetele din care provine cofinanțarea aferentă, care a fost obținută sau utilizată cu nerespectarea prevederilor legale ori contractuale, indiferent de natura sau destinația acesteia.

S-a constatat de către instanța de fond că aceste dispoziții legale sunt incidente în cauză din moment ce reclamanta nu a prezentat toate documentele obligatorii până la data expirării contractului, dar a obținut plata a 90% din valoarea contractului, astfel că plata efectuată în aceste condiții este considerată neeligibilă din fondurile Comisiei Europene și fondurile naționale de cofinanțare.

Față de invocare în acțiune a dispozițiilor art. 10.2 și art. 19 din Condițiile generale ale Contractului conform cărora consultanții care au fost găsiți vinovați de încălcarea gravă a obligațiilor contractuale vor fi datori să plătească penalități financiare reprezentând 10% din valoarea totală a contractului, iar în cazul în care consultantul nu execută serviciile în termenul de execuție specificat în contract, autoritatea contractantă, fără înștiințare formală și fără a aduce atingere altor căi de atac în baza contractului, are dreptul la daune pentru fiecare zi sau parte a acesteia, care se scurge între sfârșitul perioadei de execuție prevăzute în contract și încheierea efectivă a perioadei de execuție, instanța de fond a arătat că existența acestor prevederi contractuale nu exclude aplicarea actelor normative care reglementează controlul și recuperarea fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător (O.G. nr. 79/2003, H.G. nr. 1306/2007) în condițiile în care se constată că sumele au fost plătite consultantului cu nerespectarea prevederilor contractuale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. SA și a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fondul cauzei, anularea Raportului Oficial nr. 1486 din 4 februarie 2010 și a Deciziei nr. 622187 din 12 aprilie 2010 emise de Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contracte PHARE cu privire la Proiectul nr. 2004/016.772 martie 14 februarie 02 - "Asistență tehnică pentru elaborarea proiectelor de siguranța circulației", ca nelegale.

I. Primul motiv de recurs invocat a vizat faptul că instanța de fond a dat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor O.G. nr. 79/2003 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia

S-a spus că, în speță, instanța de fond a reținut, în mod nelegal, îndeplinirea condițiilor prevăzute de O.G. nr. 79/2003 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, în temeiul cărora a fost încheiat Raportul oficial nr. 1486 din 4 februarie 2010.

Conform O.G. nr. 79/2003, "neregula" este definită ca fiind orice deviere de la legalitatea, reglementarea și conformitatea cu prevederile legislative naționale sau ale Uniunii Europene care aduc prejudicii bugetului general al Comunității Europene, printr-o cheltuială inadecvată, iar pentru a fi constatată o neregulă trebuie îndeplinite două condiții cumulative: devierea de la legalitate și producerea unui prejudiciu printr-o cheltuială inadecvată.

Recurenta a susținut că nu este îndeplinită niciuna din cele două condiții și, cu atât mai mult, nu sunt îndeplinite cumulativ.

Condiția devierii de la legalitate nu este îndeplinită pentru că reclamanta susține că și-a executat obligațiile asumate prin contract și a primit prețul corespunzător obligațiilor executate, iar instanța de fond nu a analizat condiția devierii de la legalitate care nu se confundă cu nerespectarea clauzelor contractuale și nu a fost analizată deloc condiția producerii unui prejudiciu bugetului Comunității Europene.

A fost criticată soluția instanței de fond pentru că a interpretat greșit dispozițiile art. 1 alin. (2) din Normele Metodologice, în sensul că nu orice nerespectare a clauzelor contractuale conduce la aplicarea procedurii prevăzute de O.G. nr. 79/2003, ci numai cele care conduc la prejudicierea bugetului Comunității Europene, așa cum prevede art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003.

Nerespectarea termenului contractual de către recurentă, în sensul că nu a fost predată și diferența de 10% din obligațiile asumate până la data expirării contractului - 30 noiembrie 2007, nu a condus la prejudicierea bugetului Comunității Europene, în condițiile în care sumele plătite din aceste fonduri au fost proporționale cu valoarea prestațiilor executate de către recurent.

II. A doua critică a vizat faptul că instanța în mod greșit a analizat exclusiv modul de executare a contractului, în condițiile în care nu a fost învestită cu o acțiune în acest sens, astfel încât instanța ar fi trebuit să rețină modalitatea de executare a contractului raportat la condițiile prevăzute de O.G. nr. 79/2003.

S-a arătat de către recurentă că instanța de fond a concentrat motivarea hotărârii pronunțate reținând că nefiind îndeplinite integral obligațiile de predare a documentelor de către reclamantă până la data de 30 noiembrie 2007, nu se poate considera că obiectivele au fost atinse, așa cum cere executarea unui contract cu preț global, dar pentru neexecutarea la timp a obligațiilor asumate, contractul prevede sancțiuni care nu au fost aplicate de Oficiul de Plăți și Contracte PHARE, iar obiectul prezentei acțiuni nu privește aceste aspecte.

Recurenta susține că nu are importanță executarea parțială a contractului până la expirarea acestuia raportat la natura contractului cu preț global, în condițiile în care s-a executat 90% din obligațiile asumate și s-a plătit corespunzător prețul acestora.

S-a considerat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că s-a făcut o cheltuială neeligibilă pentru că reclamanta nu a predat toate documentele obligatorii până la expirarea mandatului, dar a primit 90% din valoarea acestuia și că putea fi considerată cheltuială neeligibilă numai dacă s-ar fi plătit prețul total al contractului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 și urm. C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

La 24 februarie 2014 recurenta A. SA a depus precizări la motivele de recurs.

La 22 mai 2014 intimatul Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare și a invocat tardivitatea motivelor de recurs depuse prin Memoriul înregistrat la instanța de judecată la data de 24 februarie 2014 și respingerea recursului formulat inițial.

La termenul din 26 septembrie 2014 s-a dispus de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal suspendarea judecării recursului până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/2/2013 aflat pe rolul Curții de Apel București, iar la 18 mai 2017 a fost repusă cauza pe rol pentru soluționarea recursului.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii formulate de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contracte PHARE prin care a solicitat anularea Raportului oficial nr. 1486/2010 și a Deciziei nr. 622187 din 12 aprilie 2010 emise de Ministerul Finanțelor Publice.

Aceste acte au fost întocmite în legătură cu Contractul de servicii nr. RO2004/016-772 martie 14 februarie 02 - Asistență Tehnică pentru pregătirea de proiecte de siguranță rutieră încheiat între Oficiul de Plăți și Contracte PHARE din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de autoritate contractantă, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în calitate de autoritate de implementare, A. SA în consorțiu cu B. SA, în calitate de consultant, iar beneficiarul final al proiectului fiind CNADNR.

Contractul a fost unul cu preț global, iar valoarea contractului este de 3.146.713 euro, plata urmând a fi făcută din două surse, respectiv: 51,94% din fonduri PHARE și 48,06% cofinanțare.

Prin Raportul oficial din 4 februarie 2010 s-a stabilit că reclamanta datorează suma de 2.832.042,40 euro din care 1.470.962,46 euro - fonduri PHARE și 1.361.079,24 RON cofinanțare, iar contestația formulată de reclamantă a fost respinsă prin Decizia nr. 622187 din 12 aprilie 2010 emisă de pârât și s-a precizat că perioada de execuție a contractului a expirat la 30 noiembrie 2007 și că la aceeași dată a expirat și Memorandumul de Finanțare, astfel încât toate activitățile îndeplinite după această dată sunt neeligibile din fonduri ale UE.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, dar criticile recurentei aduse acestei soluții sunt nefondate pentru următoarele considerente.

Se impune a fi făcută precizarea că în susținerile orale ale reprezentantului recurentei, ca și în Concluziile scrise depuse la dosar la soluționarea cauzei, sunt invocate motive de nelegalitate a actelor contestate total diferite de motivele de recurs depuse la dosar, dar și de motivele de nelegalitate invocate de către recurenta reclamantă în acțiunea depusă în fața primei instanțe, astfel că acestea nu vor fi analizate de instanța de recurs pentru că nu constituie motive de ordine publică și nu au fost depuse în termenul prevăzut de art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

Însă, pentru că, într-adevăr, în precizările la motivele de recurs depuse la 24 februarie 2014 nu sunt indicate motive noi de recurs, ci au fost făcute precizări ale situației de fapt, nu se poate considera că este fondată excepția tardivității acestora, așa cum s-a invocat de către intimatul Ministerul Fondurilor Europene.

Prima critică invocată este aceea că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor O.G. nr. 79/2003 și a Normelor de aplicare a acesteia, dar critica este nefondată.

O.G.nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător definește "neregula", în art. 2 lit. a), ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită" .

Din analiza acestor dispoziții rezultă că pentru a fi considerată "neregulă" se cer a fi îndeplinite două condiții:

- abaterea de la legalitatea, regularitatea și conformitatea în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, prevederile contractelor ori alte angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții;

- prin această abatere se prejudiciază bugetul general al Comunității Europene.

Recurenta susține că în speță nu ar fi îndeplinită niciuna dintre condiții, dar din probele administrate rezultă că a fost săvârșită o "neregulă" în sensul O.G. nr. 79/2003.

După cum s-a precizat inițial, în cadrul contractului încheiat între părți, Ministerul Finanțelor Publice a fost autoritatea contractantă, Ministerul Transporturilor a fost autoritatea de implementare, beneficiarul final fiind CNADNR, iar reclamanta A. a fost consultantul.

Raportul final a fost încheiat de Oficiul de Plăți și Contracte PHARE din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, deoarece beneficiarul final prin Scrisoarea nr. 92/52772 din 24 noiembrie 2009 a apreciat că activitățile îndeplinite pe durata perioadei contractuale reprezintă 12% din valoarea contractului, iar autoritatea de implementare după ce a stabilit prin evaluarea efectuată activitatea îndeplinită de consultant până la 30 noiembrie 2007 este de 12% din contractul încheiat a cerut, prin Scrisoarea nr. 40/5273/2009, recuperarea sumei de la contractant pentru că principalul obiectiv al proiectului nu a fost atins.

Nu se poate susține că nu a fost săvârșită o "neregulă" în condițiile în care a expirat perioada de execuție a contractului (30 decembrie 2006), dar și termenul-limită pentru efectuarea plăților pentru contractele încheiate în baza Memorandumului încheiat referitor la Programul Național PHARE 2004 (30 noiembrie 2007), iar autoritatea de implementare a constatat că nu a fost respectat contractul încheiat, adică nu au fost realizate activitățile la care s-a obligat consultantul.

Și condiția prejudicierii bugetului UE este dovedită în speță pentru că a fost încheiat un contract de finanțare nerambursabilă în proporție de 51,94% din fonduri PHARE, iar prin neexecutarea contractului se aduce un prejudiciu bugetului UE.

"Neregularitatea" este definită în art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 ca fiind orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau într-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Art. 1 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunității Europene prevede:

"

Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin eliminarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate".

Toate acestea dovedesc faptul că, în cazul săvârșirii unei abateri, se impune aplicarea unei sancțiuni nu numai în cazul în care s-a creat un prejudiciu ci și în cazul în care un prejudiciu s-ar putea produce, adică obligația de recuperare a fondurilor europene există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenței vreunui prejudiciu.

Chiar instanța comunitară CJUE a statuat în jurisprudența sa că "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10, pct. 47; C-199/03 pct. 31), "regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obținut în mod fraudulos" (C-199/03, pct. 15).

De aceea, nici nu se poate considera că instanța de fond ar fi interpretat greșit dispozițiile art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 aprobate prin H.G. nr. 1306/2007.

Cea de-a doua critică a vizat faptul că instanța de fond a analizat exclusiv modul de executare al contractului, fără a fi învestită cu o acțiune în acest sens, dar și această critică este nefondată.

Instanța de fond a analizat executarea contractului numai din perspectiva verificării săvârșirii unei abateri în sensul art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 și chiar a precizat că, în condițiile în care consultantul nu a predat autorității de implementare documentațiile integrale prevăzute în proiect până la data expirării perioadei de implementare, nu se poate considera că obiectivele proiectului au fost atinse.

Instanța de fond nu a analizat prevederile contractuale referitoare la sancțiunile pentru neexecutarea la timp a obligațiilor asumate pentru că a fost învestită cu acțiunea în anulare a unor acte emise de autoritățile implicate, acte emise pentru că a fost constatată o abatere în sensul O.G. nr. 79/2003, iar retragerea finanțării s-a dispus pentru că principalul obiectiv al proiectului nu a fost atins.

Recurenta susține că nu s-ar fi făcut dovada existenței unui prejudiciu pentru că nu ar fi fost făcută o cheltuială neeligibilă, însă,așa cum rezultă din probele depuse la dosar, și, după cum nici recurenta nu contestă, până la 30 noiembrie 2007, dată până la care se puteau efectua plăți în urma contractelor de finanțare PHARE ca urmare a Memorandului din 2004, contractul nu era realizat în proporție de 100%. Mai mult, autoritatea de implementare a apreciat că principalul obiectiv al proiectului nu a fost atins.

De altfel, problema antrenării răspunderii contractuale face obiectul unui alt litigiu aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere Sentința nr. 2880/28 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost anulată în parte Sentința arbitrală nr. 132 din 9 iulie 2013 și a fost reținută spre soluționare pe fond cererea reclamantei A. SA de obligare a pârâților Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Transporturilor la plata sumei de 2.832.041,70 euro către aceasta.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SA împotriva Sentinței nr. 3735 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM