ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 207/2018

Asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21 din data de 6 noiembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de petenta D.G.R.F.P. Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 500 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din 18 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr. x/43/20012, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 cu reținerea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. C. pen. din 1968 și cu raportare la disp. art. 3201 din vechiul C. proc. pen.

Prin această sentință penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 737 din 28 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului, instituită prin ordonanța procurorului din 13.02.2012 asupra apartamentului situat administrativ în Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita, și terenul aferent acestui apartament.

După ce instanțele de judecată au soluționat, în mod definitiv, cauza privindu-l pe acest inculpat, organele abilitate ale statului pentru recuperarea prejudiciului de la condamnatul A. (prejudiciu în cuantum de 304.703 lei), au declanșat în cauză demersurile necesare, demersuri care au cuprins vânzarea la licitație publică a respectivului imobil.

La data de 9 august 2018, pe rolul instanței a fost înregistrată contestația la executare formulată de petenta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, prin care, în contradictoriu cu intimații A. și B.N.P. A., prin care a solicitat ridicarea sechestrului asigurător.

S-a învederat faptul că imobilul evidențiat în cartea funciară indicată a fost supus măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă în dosarul penal ce l-a vizat pe inculpatul A. și cum cauza penală a fost soluționată în mod definitiv, acest imobil a fost supus executării silite, respectiv vânzării prin licitație publică. Cum această procedură de valorificare a imobilului s-a finalizat prin procesul-verbal de adjudecare întocmit de Biroul de colectare și executare silită din cadrul petentei, s-a găsit necesară sesizarea instanței cu prezenta contestație la executare.

Pentru dovedirea acestei contestații s-au depus ca anexă copia cărții funciare; referatul nr. 19234/2017 a O.C.P.I. Odorheiu Secuiesc, proces-verbal de adjudecare pentru bunuri imobile nr. 6695 din 20 iunie 2017.

După înregistrarea contestației la executare a solicitat petentei precizări cerând indicarea temeiului legal avut în vedere la formularea acestei contestații la executare, petenta indicând prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Din înseși actele depuse de petentă a rezultat că această procedură specială s-a finalizat, la data de 20 iunie 2017, prin întocmirea procesului-verbal de adjudecare, proces-verbal cu nr. 6695.

Instanța a constatat că, în cauză executarea silită a bunului sechestrat s-a finalizat, demersurile ulterioare necircumscriindu-se, în nici un caz, textului legal invocat de petentă, ci prevederilor art. 829-849, 854, 886 C. proc. civ.

S-a arătat că în prezenta speță, executarea silită declanșată împotriva condamnatului A. s-a finalizat prin întocmirea procesului-verbal de adjudecare a imobilului, ce a format obiectul acestei proceduri silite. Deci, impedimentul la executare este inexistent, iar demersul procesual inițiat de petentă trebuia să se circumscrie unei proceduri prevăzute de o altă lege organică - C. proc. civ. și de Legea nr. 7/1996 actualizată.

Împotriva sentinței penale nr. 21 din data de 6 noiembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, petenta D.G.R.F.P. Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, a formulat contestația de față, solicitând, desființarea sentinței și, în rejudecare, să se dispune ridicarea-radierea sechestrului asigurător.

Examinând contestația formulată de petenta D.G.R.F.P. Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, împotriva sentinței penale nr. 21 din data de 6 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în raport cu actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 598 C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptata împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invoca amnistia, prescripția, grațierea sau orice alta cauza de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare reprezintă procedeul jurisdicțional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive .

În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare", împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

Analizând actele și lucrările cauzei se constată că motivul invocat de petentă nu se circumscrie cazului de contestație la executare prevăzut de 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea silită a bunului sechestrat fiind finalizată.

Împrejurarea că adjudecatarul bunului imobil nu poate intabula dreptul de proprietate în cartea funciară nu poate fi realizată, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, pe calea contestației la executare, ci acesta trebuie să urmeze procedura prevăzută de C. proc. civ. și Legea nr. 7/1996.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea D.G.R.F.P. Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita împotriva sentinței penale nr. 21 din data de 6 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea D.G.R.F.P. Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita împotriva sentinței penale nr. 21 din data de 6 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 7 martie 2018.