Decizia nr. 1884/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 14 ianuarie 2014 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, contestatoarele A., B., C., D., E., F., au solicitat anularea parțială a Ordinului ministrului justiției nr. 4288/C din 14 decembrie 2012 cu privire la data la care urmează a se modifica statele de plată la Tribunalul Arad, Judecătoria Arad și Judecătoria Ineu în sensul ca modificarea corespunzătoare a statelor de funcții la aceste instanțe să se facă, în ceea ce le privește, începând cu data de 19 decembrie 2011, data promovării examenului de reîncadrare din funcția de grefier cu studii medii în funcția de grefier cu studii superioare, anularea parțială a Deciziei Curții de Apel Timișoara nr. 10A din 10 ianuarie 2013 cu privire la data la care urmează a se face reîncadrarea pe posturile de grefier cu studii superioare în sensul ca reîncadrarea în funcția de grefier cu studii superioare să se facă începând cu data de 19 decembrie 2011, data promovării examenului de reîncadrare; obligarea pârâtelor la reîncadrarea pe posturile de grefier cu studii superioare începând cu data de 19 decembrie 2011 data promovării examenului de reîncadrare din funcția de grefier cu studii medii în funcția de grefier cu studii superioare, obligarea pârâtelor la plata diferențelor salariale dintre salariile plătite de la data nașterii dreptului, respectiv de la data promovării examenului de reîncadrare pe funcția de grefier cu studii superioare și până la data la care au fost efectiv reîncadrate pe postul de grefier cu studii superioare, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație până la data plății efective, obligarea pârâtelor la plata daunelor interese constând în dobânda legală, în temeiul art. 253 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, calculată în raport cu sumele efectiv plătite, începând cu data nașterii dreptului, respectiv data promovării examenului de reîncadrare și până la data plății efective a diferențelor de drepturi salariale.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 210/CA/2014 - P.I. din 10 noiembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele A., B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Timișoara și, în consecință, a dispus, anularea parțială a Ordinului Ministrului Justiției nr. 4288/C din 14 decembrie 2012 cu privire la data la care urmează a se modifica statele de plată la Tribunalul Arad, Judecătoria Arad și Judecătoria Ineu în sensul ca modificarea corespunzătoare a statelor de funcții la aceste instanțe să se facă, în ceea ce le privește pe reclamante, începând cu data de 19 decembrie 2011 și anularea parțială a Deciziei Curții de Apel Timișoara nr. 10A din 10 ianuarie 2013 cu privire la data la care urmează a se face reîncadrarea reclamantelor pe posturile de grefiere cu studii superioare, în sensul ca reîncadrarea acestora în funcția de grefier cu studii superioare să se facă începând cu data de 19 decembrie 2011, cu obligarea pârâților la reîncadrarea reclamantelor pe posturile de grefier cu studii superioare începând cu data de 19 decembrie 2011, la plata diferențelor salariale dintre salariile plătite de la data nașterii dreptului, respectiv de la data promovării examenului de reîncadrare pe funcția de grefier cu studii superioare și până la data la care vor fi efectiv reîncadrate pe postul de grefier cu studii superioare, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data plății efective, precum și la plata daunelor interese, constând în dobânda legală calculată începând cu data nașterii drepturilor salariale aferente posturilor de grefier cu studii superioare, respectiv data promovării examenului de reîncadrare și până la data plății efective a diferențelor de drepturi salariale. De asemenea, au fost obligați pârâții la plata către reclamante a sumei de 1550 RON cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Timișoara au formulat recurs, criticând soluția instanței ca netemeinică și nelegală. Recurentul Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a sentinței recurate, iar recurenta Curtea de Apel Timișoara a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În susținerea recursurilor declarate, recurenții au invocat motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a normelor de drept material, cu referire expresă la prevederile art. 26 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 39 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului ori examenului pentru definitivarea în funcție, promovare în grade sau trepte profesionale superioare în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, precum și în funcții de execuție a personalului auxiliar de specialitate la instanțe și parchete superioare aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/2007, cu modificările și completările ulterioare și art. 10 lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 din 22 septembrie 2005. În esență, recurenții au susținut că, în situația în care nu există un post vacant în statul de funcții și de personal al instanței, promovarea personalului plătit din fonduri publice în funcții, grade sau trepte profesionale se va face prin transformarea postului într-unul de nivel imediat superior art. 26 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 - dispoziții legale aplicabile, având în vedere că actele normative specifice care reglementează profesia de personal auxiliar de specialitate nu conțin dispoziții referitoare la regimul postului pe care urmează să se promoveze. Efectul ordinelor ministrului justiției de modificare a statelor de funcții și de personal ale instanțelor judecătorești prin transformarea unor posturi ocupate nu este promovarea, ci doar corelarea acestor state de funcții cu încadrarea persoanelor care ocupă posturile respective conform gradului/treptei/funcției dobândite prin examen/concurs. Potrivit art. 39 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/2007, cu modificările și completările ulterioare: "Candidații declarați admiși la examenul de promovare în grade sau trepte profesionale superioare ori din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, precum și la concursul de promovare la instanțe ori parchete superioare, sunt numiți, în condițiile legii, prin decizie a președintelui curții de apel sau, după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel". În susținerea motivelor de recurs, s-a mai arătat că, întrucât nu existau posturi vacante, promovarea personalului auxiliar s-a făcut prin transformarea posturilor din statul de funcții în care acestea erau încadrate într-unul de nivel imediat superior, iar inexistența posturilor a fost reținută prin Hotărârea Plenului Superior al Magistraturii nr. 1053 din 15 noiembrie 2012, ocazie cu care s-a acordat avizul de transformare a posturilor de personal auxiliar de specialitate cu studii medii în posturi de personal auxiliar de specialitate cu studii superioare. Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., recurenții solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință, casarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, în baza încheierii din data de 28 septembrie 2016. Prin încheierea din data de 26 ianuarie 2017, completul de filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de regularitate și de admisibilitate prevăzute de art. 486 și 487 C. proc. civ. și l-a admis în principiu, fixând termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 483 alin. (7) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a fost dezvoltat de recurenți, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate. Din examinarea actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că reclamantele au fost angajate inițial pe posturi de grefier cu studii medii la Tribunalul Arad, Judecătoria Arad și Judecătoria Ineu, iar după ce au absolvit studiile superioare, au susținut și promovat în data de 19 decembrie 2011 examenul de promovare pe postul de grefier cu studii superioare, examen organizat de Curtea de Apel Timișoara. Deși au promovat examenul de reîncadrare de pe funcțiile de grefier cu studii medii în funcțiile de grefier cu studii superioare încă din 19 decembrie 2011, numirea lor în noua funcție s-a făcut mult ulterior, la data de 04 decembrie 2012, conform Ordinului ministrului justiției nr. 4288/C din 14 decembrie 2012 și Decizia nr. 10/A din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, contestate în cauză. Înalta Curte constată că, față de data de la care recurentul-pârât a recunoscut dreptul de promovare obținut de reclamanți, respectiv din data de 19 decembrie 2011, instanța de fond a constatat în mod corect nelegalitatea Ordinului nr. 4288/C din 14 decembrie 2012 și a admis cererea de modificare parțială a acestuia, formulată în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Soluția astfel pronunțată corespunde unei interpretări și unei aplicări corecte a dispozițiilor art. 26 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca norme de drept material invocate de recurentul-pârât în dezvoltarea motivului de casare formulat în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Conform acestei reglementări, în situația în care promovarea personalului bugetar în funcție, grad sau treaptă profesională nu este reglementată prin statute proprii, promovarea se face de regulă pe un post vacant existent în statul de funcții, iar în situația în care nu există un post vacant, promovarea se va face prin transformarea postului din statul de funcții în care acestea sunt încadrate într-unul de nivel imediat superior. În sistemul judiciar, dispozițiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, prevăd că statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii și parchete se aprobă, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, prin ordin al ministrului justiției. În lipsa unor reglementări distincte, modificarea statelor de funcții și de personal ale instanțelor judecătorești este supusă acelorași dispoziții normative. Astfel, atât Legea-cadru nr. 284/2010, cât și Legea nr. 304/2004 nu prevăd un termen pentru transformarea postului din statul de funcții, iar întârzierea înregistrată în realizarea acestei proceduri administrative nu poate afecta dreptul la promovarea efectivă, dobândit de intimata-reclamantă la data declarării sale ca fiind admisă la examenul de promovare, prin afișarea rezultatelor finale obținute la data de 16 martie 2012. De asemenea, Înalta Curte reține că prin Hotărârea nr. 1053 din 15 noiembrie 2012 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a acordat avizul conform pentru transformarea posturilor ocupate de către reclamante, la aproape un an de la data organizării examenului, iar prin Ordinul ministrului justiției nr. 4288/C din 14 decembrie 2012, posturile ocupate de reclamante au fost transformate potrivit avizului conform acordat, însă recurentul Ministerul Justiției a solicitat doar la data de 13 februarie 2012 Consiliului Superior al Magistraturii, acordarea avizului conform pentru transformarea unor posturi, printre care se regăsesc și posturile ocupate de către reclamante. Prin urmare, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că pârâții nu au depus diligența necesară în vederea reglementării în cel mai scurt timp a situației reclamantelor și a punerii acestora în drepturile ce li se cuveneau de la data promovării examenului din data de 19 decembrie 2011, iar culpa în această situație le aparține în totalitate. Emiterea actelor administrative în litigiu este nelegală deoarece s-a făcut cu nerecunoașterea unui drept câștigat de reclamante prin promovarea examenului organizat de Curtea de Apel Timișoara, iar reclamantele au fost prejudiciate astfel prin neplata salariului corespunzător postului de grefier cu studii superioare începând cu data de 19 decembrie 2011. Dispozițiile art. 38 alin. (2) și (4) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului sau examenului pentru definitivare în funcție, promovare în grade sau trepte profesionale superioare ori din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiași instanțe ori aceluiași parchet, precum și în funcții de execuție a personalului auxiliar de specialitate la instanțe și parchete superioare, adoptat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/2007, cu modificările și completările ulterioare, nu pot constitui temeiul juridic al ordinului contestat, întrucât acestea reglementează o altă ipoteză juridică și anume, promovarea prin concurs și deci nu sunt aplicabile în cazul promovării prin examen, la care a fost declarată admisă intimata-reclamantă. Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (2) și (4) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului sau examenului pentru definitivare în funcție, promovare în grade sau trepte profesionale superioare ori din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiași instanțe ori aceluiași parchet, precum și în funcții de execuție a personalului auxiliar de specialitate la instanțe și parchete superioare, adoptat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/2007, cu modificările și completările ulterioare, sunt declarați admiși, în limita posturilor scoase la concurs, candidații care au obținut cel puțin media 7, iar candidații care nu au fost admiși ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile care se vacantează la instanța sau parchetul care a organizat concursul, în termen de 6 luni de la publicarea rezultatelor concursului. Pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, în art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 567/2004 s-a prevăzut expres că, promovarea în funcții de execuție în grade/trepte profesionale superioare, în cadrul aceleiași instanțe, se face prin examen, iar la instanțe superioare, se face numai prin concurs, organizat la nivelul curților de apel. Măsura adoptată de recurentul-pârât nu poate fi justificată nici prin acordarea avizului conform de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 1053 din 15 noiembrie 2012, deoarece durata și etapele procedurii administrative de transformare a postului nu pot afecta însăși existența dreptului la promovare efectivă, dobândit de intimații-reclamanți la data afișării rezultatelor finale ale examenului la care au participat. În acest sens, este relevantă și Hotărârea nr. 241 din 21 martie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a stabilit că analiza care se efectuează cu ocazia acordării avizului conform pentru modificarea statelor de funcții și de personal ale instanțelor, prin transformarea posturilor de personal auxiliar de specialitate se rezumă la verificarea îndeplinirii a două condiții cumulative, respectiv ca persoana care ocupă postul propus pentru transformarea să fie declarată admisă la examenul de promovare și să nu existe posturi vacante în statul de funcții al instanței unde funcționează candidatul, de gradul/treapta ori funcția în care s-a promovat. Instanța de control judiciar constată că, în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că actul administrativ atacat nu a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor instituite de dispozițiile legale incidente în cauză, fiind ignorat și principiul comunitar al certitudinii juridice precum și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform cărora, o soluție dispusă printr-o lege sau prin alt act normativ trebuie implementată cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții. Astfel, în condițiile în care recurentul-pârât a dat curs unor interpretări diferite ale acelorași prevederi legale, dând naștere astfel unor discrepanțe vădite, în mod judicios a apreciat prima instanță că are obligația, în acord cu cele statuate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza G. c. Ucrainei, de a recurge la abordarea care este mai favorabilă pentru petenți, respectiv cea în care nu i se pot nega drepturile dobândite, de la data promovării și a fi de acord cu o altfel de interpretare ar însemna validarea unui tratament discriminator și nerespectarea egalității de șanse, respectiv o diferențiere între persoane aflate în situații similare, unele dintre acestea fiind tratate preferențial, în baza unor criterii lipsite de obiectivitate și, drept consecință, fără o justificare pertinentă. În concluzie, se constată că toate criticile recurenților sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în condițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondate.