ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.05.2017

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1662/2017

HOTĂRÂRE
05.05.2017
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1662/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin Acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/3/2014 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei la plata sumei de 7675,69 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a deconturilor și cheltuielilor efectuate în baza contractului nr. x din 9 ianuarie 2014.

Prin Sentința civilă nr. 2824 din 146 aprilie 2015 Tribunalul București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 1941 din 30 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei.

Împotriva Sentinței nr. 1941 din 30 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului a invocat excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că în Dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel București, instanța a reținut faptul că nealocarea fondurilor bugetare a cauzat întârzierea în executarea de către pârâtă a obligației de plată a deconturilor.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27.01.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 24.03.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte analizând excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare de către intimatul Ministerul Economiei, constată că excepția este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare având în vedere următoarele:

În Dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel București, invocat de intimat în susținerea excepției autorității de lucru judecat, în care a fost pronunțată Decizia civilă nr. 3278 din 8 iunie 2015, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului. Cauza, ce a fost finalizată prin decizia mai sus indicată, a avut ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei totale de 7.967,17 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru plata cu întârziere a facturilor fiscale emise pentru cheltuielile avansate și serviciile prestate în cadrul Contractului nr. C97/2012.

Or, în cauza de față, deși avem aceleași părți, nu avem același obiect, întrucât obiect al cererii introductive îl reprezintă obligarea pârâtului la plata sumei de 7.675,69 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a deconturilor și cheltuielilor efectuate în baza unui alt contract, respectiv nr. 1 din 9 ianuarie 2014, motiv pentru care Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru existența autorității de lucru judecat.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul, va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte va primi critica formulată de recurentă subsumată motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., având în vedere următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., "hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde: b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere în totalitate a apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare.

În acest sens, prima instanță, pe de o parte, nu a arătat motivele pentru care a considerat că argumentele prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu ar fi temeinice, raportat la contextul speței, iar, pe de altă parte, nu a administrat dovezi în legătură cu afirmația pârâtului de neprimire la timp a fondurilor bugetare aferente, pentru a face posibilă aplicarea clauzei exoneratoare de răspundere pentru întârzierile la plată.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantei dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, aspect în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în recurs.

Reținând faptul că nemotivarea hotărârii echivalează în fapt cu o necercetare a fondului cauzei, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei la instanța de fond pentru cercetarea fondului acestei cauze, cu respectarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 1941 din 30 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2017.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-02-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2019
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1..Obiectul cererii Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București la data de 29 octombrie 2014, reclamanta
ÎCCJ 2019-10-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4469/2019
Ședința publică din data de 03 octombrie 2019 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, se
ÎCCJ 2020-02-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 711/2020
Ședința publică din data de 10 februarie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 01.09.2
ÎCCJ 2019-10-02
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1573/2019
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 2 aprilie 2015, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâtul Ministerulu
ÎCCJ 2019-11-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5855/2019
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2019 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII
Sursă