ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 191/2018

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 9/C/2018 din data de 5 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 107/DCP din 14 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/177/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată contestatoarea revizuentă A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în contestație.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 127 din 01 noiembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/177/2016, Judecătoria Aleșd, în baza art. 586 alin. (6) C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Aleșd, cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii penale în cuantum de 2.400 lei, aplicată condamnatei A., prin Sentința penală nr. 44/2016 a Judecătoriei Aleșd, definitivă la data de 15 iunie 2016 prin Decizia penală nr. 460/A/2016 a Curții de Apel Oradea, cu pedeapsa închisorii, întrucât a constatat că amenda penală de mai sus a fost achitată de condamnată prin chitanța seria TS081 nr. 10000038170 din 28 octombrie 2016 emisă de Trezoreria Aleșd.

Cu privire la Sentința penală nr. 2 din 14 aprilie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/177/2017 a Judecătoriei Aleșd, Tribunalul Bihor a reținut că prima instanță, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva Sentinței penale nr. 127/2016 pronunțată în Dosarul nr. x/177/2016 al Judecătoriei Aleșd. De asemenea în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuenta la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 127/2016 pronunțată în Dosarul nr. x/177/2016 Judecătoriei Aleșd, în baza art. 586 alin. (6) C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată sesizarea Biroului de executări penale din cadrul Judecătoriei Aleșd, cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii penale în cuantum de 2.400 lei, aplicată condamnatei A., cu pedeapsa închisorii. Totodată s-a constatat că amenda penală de 2.400 lei aplicată prin Sentința penală nr. 44/2016 a Judecătoriei Aleșd, definitivă la data de 15 iunie 2016 prin Decizia penală nr. 460/A/2016 a Curții de Apel Oradea, a fost achitată de condamnată prin chitanța seria TS081 nr. 10000038170 din 28 octombrie 2016 emisă de Trezoreria Aleșd.

S-a arătat că această sentință a rămas definitivă la expirarea termenului căii de atac, prin necontestare.

Cu privire la cererea de revizuire formulată împotriva sentinței de mai sus, prima instanță a arătat că potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen. "Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă". De asemenea, potrivit art. 457 alin. (1) și (2) C. proc. pen., "Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepția cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României".

Din conținutul acestor reglementări, Judecătoria Aleșd a concluzionat că revizuirea ca și cale extraordinară de atac poate fi cerută numai împotriva unor hotărâri judecătorești, în temeiul cărora se rezolvă fondul litigiului, cum sunt hotărârile de condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, or în contextul în care revizuenta a solicitat pe această cale revizuirea unei hotărâri în temeiul căreia s-a respins sesizarea Biroului de executări penale cu privire la înlocuirea unei amenzi penale cu închisoarea, această situație nu corespunde nici obiectului revizuirii și în mod evident nici vreunui caz de revizuire.

Analizând soluția de mai sus, Tribunalul Bihor a constatat că este legală și temeinică. Astfel, s-a arătat că nu se poate reține existența unei hotărâri prin care să se fi soluționat fondul cauzei, prin pronunțarea unei soluții de achitare, condamnare, amânarea aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei. De asemenea, s-a constatat că nu există vreun interes procesual al petentei în promovarea căii extraordinare de atac împotriva unei hotărâri judecătorești care îi este favorabilă.

Prin urmare, Tribunalul Bihor a arătat că prima instanță în mod corect a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petenta condamnată.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat contestație revizuenta A., criticând-o ca nelegală, dată în stare de eroare, neîntemeiată, lovită de nulitate absolută, solicitând casarea acesteia.

La termenul de judecată din data de 5 februarie 2018, Ministerul Public a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă.

Analizând cu prioritate admisibilitatea contestației formulată de revizuenta A., Curtea de Apel Oradea a constatat, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (7) C. proc. pen. decizia pronunțată în calea de atac a contestației nu este supusă niciunei căi de atac, fiind definitivă.

Prin urmare, calea de atac formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 107/DCP din 14 noiembrie 2017 echivalează cu exercitarea unui drept pe care legea nu îl prevede, motive pentru care contestația formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 107/DCP din 14 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/177/2017, este inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație revizuenta A., solicitând, prin cererea scrisă, în esență, anularea și desființarea în totalitate a Deciziei nr. 107/DCP/2017 și, pe fond, admiterea cererii de revizuire prin care a contestat amenda penală în cuantum de 2400 RON și restituirea ei în totalitate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 28 februarie 2018, fiind repartizată aleatoriu Completului 5.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prin hotărârea atacată s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 107/DCP/2017 a Tribunalului Bihor prin care s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de aceeași petentă împotriva Sentinței penale nr. 2 din 14 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Aleșd, având ca obiect de revizuire Sentința penală nr. 127/2016 pronunțată în Dosar nr. x/177/2016 al Judecătoria Aleșd fiind definitivă.

Se reține că în privința hotărârii penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea contestației exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Totodată, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 9/C/2018 din data de 5 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 9/C/2018 din data de 5 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă revizuenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 2 martie 2018.

Procesat de GGC - GV