ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1763/2017

HOTĂRÂRE

09.11.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1763/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 29 mai 2017 pe rolul Judecătoriei Bistrița, Biroul Executorului Judecătoresc E. a solicitat încuviințarea executării silite privind pe creditorii A., C., F., B. și D. împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bistrița-Năsăud, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 143/F/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, pentru plata de diferențe salariale.

Prin sentința civilă nr. 2515/C din 8 iunie 2017, Judecătoria Bistrița a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a trimis dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivare, a reținut că sediul debitorilor Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor se află în sector 5 București, sediul debitorului Curtea de Apel Cluj în localitatea Cluj-Napoca, iar sediul debitorului Tribunalul Bistrița-Năsăud în localitatea Bistrița.

Pentru debitorii Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, respectiv Curtea de Apel Cluj, instanța a reținut că sediile acestora sunt situate în localități care nu se află în circumscripția teritorială a instanței sesizate.

Față de aceste aspecte și de prevederile anexei 1 din H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, s-a apreciat că Judecătoria Bistrița nu este competentă din punct de vedere teritorial.

Instanța a mai constatat că nu sunt respectate nici dispozițiile art. 652 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât nici sediul executorului judecătoresc nu se află în raza Curții de Apel Cluj.

Instanța a apreciat că, pentru executarea silită demarată împotriva celor patru debitori cu sediul în diferite localității, în același dosar execuțional, măsura disjungerii nu este oportună, neexistând un temei legal care să reglementeze competența în ipoteza în care atributul de instanță de executare aparține unor instanțe judecătorești distincte.

Prin urmare, având în vedere aceste precizări, Judecătoria Bistrița a concluzionat că instanța de executare competentă a se pronunța asupra cererii formulate este Judecătoria sector 5 București, în a cărei circumscripție se află sediul debitorilor Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu referire la art. 529 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București a pronunțat încheierea din data de 4 septembrie 2017, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Bistrița.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ. și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, a reținut că, în speță, există o pluralitate de debitori, respectiv Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, Sector 5, Tribunalul Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița și Curtea de Apel Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, toți având calitatea de debitori principali.

Astfel, în contextul în care debitorii din dosarul de executare silită au sediile în circumscripțiile unor instanțe de executare diferite, instanța a reținut că trebuie stabilit dacă dispozițiile art. 651 C. proc. civ. pot fi completate cu cele ale art. 112 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care, prin cererea de executare silită, creditorul solicită încuviințarea executării împotriva mai multor debitori.

Prin urmare, instanța a apreciat că dispozițiile art. 651 C. proc. civ. pot fi completate cu cele ale art. 112 alin. (1) C. proc. civ. și că, în acest context, cererea de încuviințare a executării silite a mai multor debitori poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

Întrucât Judecătoria Bistrița este instanță de executare pentru debitorul Tribunalul Bistrița-Năsăud, iar Judecătoria Sectorului 5 București este instanță de executare pentru Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, executarea silită putea fi încuviințată împotriva tuturor debitorilor fie de Judecătoria Bistrița, fie de Judecătoria Sectorului 5 București, fie de Judecătoria Cluj-Napoca (instanța de la sediul debitorului Curtea de Apel Cluj).

Instanța a mai arătat că art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar acesta a ales să sesizeze Judecătoria Bistrița, instanță competentă teritorial având în vedere că sediul debitorului Tribunalul Bistrița-Năsăud se află în circumscripția sa.

Așadar ipoteza reținută de Judecătoria Bistrița, privind incidența dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., nu este aplicabilă, întrucât nu este situația încălcării competenței teritoriale exclusive. Față de acest aspect, instanța a mai arătat și că Judecătoria Bistrița nu își poate invoca din oficiu necompetența de soluționare a cauzei, fiind ținută de alegerea făcută de creditori.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Potrivit art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

În cauza de față, instanțele aflate în conflict negativ de competență au fost sesizate cu o cerere având ca obiect încuviințare executare silită împotriva mai multor debitori, respectiv Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, Sector 5, Tribunalul Bistrița Năsăud, cu sediul în Bistrița și Curtea de Apel Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, toți având calitatea de debitori principali.

Reiese, așadar, că, în aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., atât Judecătoria Sectorului 5 București, Judecătoria Bistrița, cât și Judecătoria Cluj Napoca erau deopotrivă competente în soluționarea cauzei, petentul putând sesiza oricare dintre aceste instanțe, conform art. 116 din același act normativ.

Prin depunerea cererii la Judecătoria Bistrița, petentul Biroul Executorului Judecătoresc E. a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea sa.

Prin urmare, această instanță nu mai putea să dispună, nici din oficiu, nici la cererea vreunei părți, declinarea competenței.

Față de cele anterior arătate, Înalta Curte, în baza art. 135 C. proc. civ. raportat la art. 651 C. proc. civ. și la art. 116 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc E., privind pe creditorii A., C., B., D., în contradictoriu cu debitorii Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bistrița-Năsăud, în favoarea Judecătoriei Bistrița.