ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2734/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Sesizarea instanței de fond

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională de Integritate a formulat cerere de chemare în judecată și a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul A. să se dispună anularea contractului de furnizare de servicii medicale din 26.03.2010 și a actului adițional din data de 10.05.2010 prin care a fost prelungită valabilitatea contractului în anul 2011, precum și a facturilor: din 29.10.2010; din 19 mai 2010; din 30 septembrie 2010; din 30.09.2010; din 29 octombrie 2010; din 29.10.2010; din 30 noiembrie 2010; din 30.11.2010; din 31 decembrie 2010; din 31 decembrie 2010; din 31.01.2011; din 30 ianuarie 2011; din 28 februarie 2011; din 08.03.2011; din 31 martie 2011; din 31.03.2011.

La 30.12.2013 pârâtul A. a formulat întâmpinare și a solicitat, în principal, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. rap. la art. 139 alin. (1) C. proc. civ., să se admită excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și, pe cale de consecință, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., să se decline competența materială în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș.

În subsidiar, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. rap. la art. 139 alin. (1) și (3) C. proc. civ., să se trimită procesul civil ce face obiectul dosar nr. x/2013 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal Judecătoriei Târgu-Mureș pentru ca aceasta să soluționeze excepția conexității acestuia din urmă cu procesul ce face obiectul dosar nr. x/2013.

Totodată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. rap. la art. 205 alin. (2) lit. b) C. proc. civ. rap. la art. 36 fraza I C. proc. civ. .civ., să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe cale de consecință, în temeiul art. 36 fraza II C. proc. civ., constatând inexistența vreunei obligații afirmate față de pârât, să se respingă ca nefondată cererea introductivă de instanță, iar în temeiul art. 451 alin. (1) C. proc. civ., să fie obligată reclamanta Agenția Națională de Integritate (ANI) la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea procesului, constând din onorariul avocatului, în cuantum de 12.400 RON, inclusiv TVA.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. civ., să fie respinsă ca nefondată cererea introductivă de instanță, iar în temeiul art. 451 alin. (1) C. proc. civ. să fie obligată reclamanta Agenția Națională de Integritate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea procesului, constând din onorariul avocatului, în cuantum de 12.400 RON, inclusiv TVA.

Prin încheierile din 24.02.2014 și 10.03.2014 au fost respinse excepțiile necompetenței materiale și conexității.

Prin Notele de ședință formulate la 14.03.2014 de către ANI au fost citați în cauză în calitate de pârâți spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și S.C. B. S.R.L. pentru combaterea excepției inadmisibilității invocată din oficiu.

La data de 25.04.2014, pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1653 din 26.05.2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a lipsei de interes și a lipsei de obiect invocate de pârâtul A. ca fiind neîntemeiate.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș ca fiind neîntemeiată.

S-a admis acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate cu sediul în București, în contradictoriu cu pârâții A., S.C. B. S.R.L. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și s-a dispus anularea Contractului de furnizare servicii medicale din 26.03.2010 și a actului adițional din data de 10.05.2010, precum și a facturilor din 29 octombrie 2010, din 19 mai 2010, din 30.09.2010, din 30.09.2010, din 29 octombrie 2010, din 29.10.2010, din 30.11.2010, din 30 noiembrie 2010, din 31 decembrie 2010, din 31 decembrie 2010, din 31.01.2011, din 30.01.2011, din 28.02.2011, din 08.03.2011, din 31 martie 2011 și din 31 martie 2011.

Totodată, a fost respinsă cererea pârâtului A. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată.

Împotriva încheierilor pronunțate la 24.02.2014, 10.03.2014 și 28.04.2014 și a sentinței civile nr. 1653 din 26.05.2014, toate pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul A., iar împotriva sentinței civile nr. 1653 din 26.05.2014 a declarat recurs și pârâtul Spitalul Clinic Județean de urgență Târgu Mureș.

I. În recursul declarat de pârâtul A. s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate pentru necompetență materială și trimiterea cauzei instanței competente, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și rejudecând litigiul în fond să fie respinsă acțiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și ca neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, fiind invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ.

Încheierea din 24.02.2014, prin care a fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței, a fost criticată ca nelegală.

Niciunul dintre actele juridice a căror anulare a fost solicitată de ANI, respectiv contractul de furnizare de servicii medicale din 26.03.2010, actul adițional și cele 16 (șasesprezece) facturi fiscale nu sunt acte sau contracte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și nici nu intră sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, fiind acte juridice de drept comun, fiind aplicabile dispozițiilor art. 56 C. com.

Cum valoarea obiectului cererii este 82.729,36 RON, deci până la 200.000 RON, competentă după valoare și după materie este Judecătoria Târgu Mureș, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, nefiind competentă să soluționeze cererea, iar după domiciliul pârâtului, trimiterea cauzei se impune a fi făcută către Judecătoria Târgu Mureș.

Chiar și dacă s-ar aprecia că litigiul este de competența funcțională a instanței de contencios administrativ, după valoarea cererii și pentru că actele nu sunt încheiate cu o autoritate publică centrală (Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș), competența ar aparține tribunalului și nu curții de apel.

De aceea, în baza art. 132 alin. (1) C. proc. civ., prima instanță se impunea să admită excepția necompetenței materiale, să stabilească instanța competentă și să decline cauza.

Încheierea din 10.03.2014, prin care a fost respinsă excepția conexității a fost criticată întrucât, contrar opiniei instanței de fond, între dosar nr. x/2013 și cauza pendinte există o strânsă legătură și se impune aplicarea art. 139 alin. (1) C. proc. civ.

În dosar nr. x/2013 s-a solicitat constatarea nulității absolute a aceluiași contract de furnizare de servicii medicale, iar Judecătoria Târgu Mureș este instanța mai întâi investită și se impune trimiterea dosarului pendinte la această instanță conform art. 139 alin. (3) Teza I C. proc. civ.

Încheierea din 28.04.2014 prin care a fost respinsă excepția inadmisibilității a fost considerată nelegală întrucât la termenul de judecată din 10.03.2014, la interpelarea expresă a instanței, reprezentantul ANI a arătat că nu solicită introducerea în cauză a pârâtei B. S.R.L. și a pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, motiv pentru care a rămas în pronunțare pe excepția inadmisibilității.

Ulterior, prin Notele scrise depuse la 14.03.2014, intimata-reclamantă a solicitat introducerea în cauză a celor doi pârâți, iar instanța a respins excepția inadmisibilității.

Sentința civilă nr. 1653 din 26.05.2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost criticată ca nelegală atât în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A., cât și în ceea ce privește fondul cauzei.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă de către instanța de fond prin interpretarea art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, dar recurentul consideră că nu este parte a contractului de furnizare de servicii medicale din 26.03.2010, ci părți au fost Spitalul Județean de Urgență Târgu Mureș și B. S.R.L. și, de aceea, apreciază că se impune admiterea acestei excepții.

Pe fondul cauzei, recurentul critică soluția instanței de fond și consideră că acțiunea reclamantei este lipsită de obiect și de interes.

Instanța de fond a respins aceste excepții dar a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1246 și urm. C. civ., ce reglementează regimul nulității deoarece efectele nulității actului juridic constau în desființarea retroactivă a raportului juridic civil născut din actul lovit de această sancțiune, indiferent de cauza care a atras nulitatea.

Este lipsit de relevanță juridică atât împrejurarea că motivul pentru care Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș și B. S.R.L. au semnat acordul de constatare a nulității absolute a contractului de furnizare de servicii din 26.03.2010 este diferit față de motivul pentru care reclamanta ANI a solicitat anularea aceluiași contract, întrucât, indiferent de cauza nulității, aceasta a fost desființată încă de la momentul încheierii sale.

O altă critică privește contradicția dintre considerente și dispozitiv privind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.

II. În recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș a fost criticată soluția instanței de fond în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, față de definiția calității procesuale pasive ce constă în identitatea între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic supus judecății.

Or, spitalul nu face parte din raportul juridic care a cauzat introducerea acțiunii introductive de către intimata-reclamantă, raport juridic născut din procedura desfășurată de către recurenta ANI în raport cu intimatul-pârât A., care a dus la constatarea conflictului de interese în sarcina acestui intimat-pârât, unitatea sanitară având calitatea de terț față de respectivul raport juridic.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare atât la recursul declarat de pârâtul A., cât și la cel formulat de Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și s-a solicitat respingerea acestora ca nefondate.

Recurentul-pârât A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș.

Recurentul-pârât Spitalul clinic a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul A.

Intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinări și a solicitat admiterea recursului declarat de pârâtul A. și respingerea recursului formulat de Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș.

A fost întocmit raportul privind admisibilitatea recursurilor, iar prin încheierea din 9.03.2016 au fost admise în principiu recursurile declarate și s-a fixat termen în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, astfel cum au fost invocate, Înalta Curte va admite recursurile declarate, dar pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii formulate de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în baza art. 23 din Legea nr. 176/2010, pentru anularea contractului de furnizare servicii medicale din 26 martie 2010, a actului adițional din 10.05.2010 prin care a fost prelungită valabilitatea contractului din anul 2011 și a unui număr de 16 facturi emise în baza acestora în perioada 2010-2011.

Acțiunea a fost formulată în urma rămânerii irevocabile a hotărârii prin care a fost respinsă acțiunea formulată de A. împotriva Raportului de evaluare nr. x din 13.07.2011 emis de Agenția Națională de Integritate, respectiv sentința nr. 1632 din 7 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 7129 din 6 noiembrie 3012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Raportul de evaluare nr. x din 13.07.2011 emis de ANI s-a constatat conflict de interese pentru că în perioada 26.03.2010 - prezent dl. A. a încheiat Contractul de furnizare de servicii medicale din 26.03.2010, prelungit prin Actul adițional încheiat la data de 10.05.2010, în condițiile în care acesta deținea funcția de șef secție Cardiologie a Spitalului Clinic de Urgență Tg. Mureș și asociat la S.C. B. S.R.L.

Prin întâmpinarea formulată de pârâtul A. a fost invocată, între altele, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, motivat de faptul că actele a căror anulare se solicită nu sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și nici nu intră sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractului de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și s-a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, ca instanță competentă.

Instanța de fond, prin încheierea din 24.02.2014, a respins excepția necompetenței materiale cu motivarea că, în raport de natura juridică a actelor contestate în speță, respectiv împrejurarea că aceste acte au ca obiect prestarea de servicii medicale, respectiv servicii publice, faptul că aceste acte sunt încheiate de autoritățile publice, dar și prevederile art. 22-24 din Legea nr. 176/2010, iar instanța sesizată este competentă material să soluționeze cauza.

Având în vedere că problema competenței materiale a instanței se impune a fi analizată prioritar, vor fi analizate criticile recurentului A. împotriva încheierii din 24.02.2014, prin care a fost respinsă excepția necompetenței materiale, critici care sunt fondate.

Într-adevăr, potrivit art. 22-24 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice:

Art. 22 - "(1) Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ. (2) Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese. (3) Dacă raportul de evaluare a incompatibilității nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, Agenția sesizează în termen de 6 luni instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile. (4) Dacă în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate constată inexistența unei stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese, întocmește un raport în acest sens, pe care îl transmite persoanei care a făcut obiectul evaluării, în condițiile art. 17 alin. (5) teza a doua.

Art. 23. - (1) În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută.

(2) Acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenție chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție.

(3) Instanța va putea dispune motivat, pe lângă constatarea nulității absolute, și repunerea părților în situația anterioară.

Art. 24 - (1) Acțiunile introduse la instanțele de contencios administrativ urmează regulile de competență prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător. (2) Procedura de judecată este cea prevăzută în Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și se aplică în mod corespunzător, în măsura în care nu există în prezenta lege prevederi derogatorii de la aceasta".

Reclamanta ANI și instanța de fond au considerat că potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instanța competentă este instanța de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, însă, din interpretarea prevederilor mai sus amintite rezultă că, în speță, competența materială nu aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Astfel, deși art. 22 din Legea nr. 176/2010 face referire la sesizarea instanței de contencios administrativ în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese, totuși, se poate observa că art. 23 alin. (1) din același act normativ face trimitere la toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută sau că art. 23 alin. (2) vorbește despre "acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative".

În aceste condiții se poate considera că între prevederile art. 22 alin. (1) și cele ale art. 23 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 176/2010 nu există corelație deoarece dacă s-ar considera că instanța de contencios administrativ ar fi competentă întotdeauna să soluționeze litigiile în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese, atunci care ar fi instanța competentă să soluționeze acțiunile în anulare a "actelor juridice" la care face referire art. 23 alin. (1).

O altă problemă de necorelare a celor două articole este aceea a sintagmei "acțiune în constatarea nulității absolute a actelor juridice", știut fiind că în materia contenciosului administrativ legea nu folosește noțiunea de "nulitate absolută" sau "nulitate relativă", noțiuni specifice dreptului privat, ci pe cea de "anulare".

Toate acestea pot conduce la concluzia că Legea nr. 176/2010 nu a instituit competența exclusivă a instanței de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ce vizează anularea actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interes, ci, competența urmează să fie determinată în raport de natura actului ce a fost emis, adoptat, încheiat cu nerespectarea legii în ceea ce privește conflictul de interese.

Un alt argument în sprijinul acestei concluzii ar putea fi considerat și modul de interpretare al art. 24 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 care precizează că "Acțiunile introduse la instanța de contencios administrativ urmează regulile de competență prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător", de unde rezultă că pentru celelalte acțiuni formulate pentru constatatoarea nulității absolute a actelor juridice, altele decât administrative, se aplică dispozițiile dreptului comun.

În același sens a fost exprimat și punctul de vedere al Înaltei Curți de Casație și Justiție care în soluția de principiu adoptată în cadrul ședinței din 11 februarie 2016 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că:

"În raport de dispozițiile art. 22 - 24 din Legea nr. 176/2010 instanța competentă material să judece litigiile având ca obiect anularea altor acte juridice decât cele administrative, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese, se determină în funcție de natura juridică a actului contestat."

Pentru că, în raport de prevederile art. 22-24 din Legea nr. 176/2010 nu se poate considera că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile pentru anularea actelor emise, adoptate, încheiate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese, ci competența materială se determină în funcție de natura actului a cărui anulare sau constatare a nulității absolute se solicită, este important de stabilit dacă actele a căror anulare se solicită în prezenta cauză sunt sau nu acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru a fi competentă instanța de contencios administrativ.

Contractul de furnizare de servicii din 26.03.2010 a fost încheiat între Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și S.C. B. S.R.L., iar cele două părți s-au obligat să respecte condițiile prevăzute de Ordinul MS - CNAS nr. 416/428/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2009, contract-cadru care avea la bază Legea nr. 95/2006.

Actul adițional a fost încheiat cu privire la acest contract, iar facturile au fost emise în baza acestora.

Contractul de furnizare de servicii medicale a fost încheiat între Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și S.C. B. S.R.L. conform dispozițiilor art. 206 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, dispoziții potrivit cărora "În situația în care spitalul public nu are angajat personal propriu sau personalul angajat este insuficient, pentru acordarea asistenței medicale corespunzătoare structurii organizatorice aprobate în condițiile legii poate încheia contracte de prestări servicii pentru asigurarea acestora."

În funcție de calitatea părților, a obiectului contractului încheiat și temeiul acesteia se constată că acestea nu pot fi considerate acte administrative sau contracte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 deoarece Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății stabilește o competență exclusivă în materia asistenței medicale asigurată în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și prevede în art. 255 alin. (1) că toate litigiile referitoare la relațiile dintre furnizorii de servicii medicale sunt de natură civilă, chiar dacă este vorba de un serviciu public.

Mai mult, chiar în contractul încheiat între părți, în art. 12 teza ultimă s-a prevăzut că litigiile vor fi soluționate de instanțele judecătorești de la sediul prestatorului.

Având în vedere aceste considerente, se constată că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și criticile formulate împotriva încheierii din 24.02.2014, deoarece instanța de fond în mod greșit a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și, în consecință, nici nu putea soluționa celelalte excepții invocate și nici cauza pe fond.

Conform art. 132 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"(1) Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent. (2) Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză".

Cum art. 132 alin. (2) C. proc. civ., teza ultimă prevede că încheierea prin care a fost respinsă excepția necompetenței materiale și s-a declarat competentă să soluționeze acțiunea reclamantei, poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză, în mod corect s-a solicitat și casarea sentinței atacate, tocmai pentru că a fost pronunțată de o instanță necompetentă, fiind nemulțumit recurentul de modul de soluționare al excepției necompetenței materiale, astfel că recursul său împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond va fi admis.

Fiind soluționate celelalte excepții invocate de către părți tot de către o instanță necompetentă, nici încheierile pronunțate în privința acestora nu pot fi menținute.

De aceea, în baza art. 496 și 497 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi admise recursurile declarate de pârâtul A. împotriva încheierii din 24 februarie 2014, a încheierii din 10 martie 2014, a încheierii din 28 aprilie 2014 și a sentinței civile nr. 1653 din 26 mai 2014, pronunțate Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, precum și de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș împotriva aceleiași sentințe.

Vor fi casate toate aceste hotărâri și va fi trimisă cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Târgu Mureș, având în vedere prevederile Legii nr. 95/2006 și în raport de valoarea litigiului (82.729,36 RON).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 1653 din 26 mai 2014, a încheierii din 24 februarie 2014, a încheierii din 10 martie 2014 și a încheierii din 28 aprilie 2014, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș împotriva sentinței civile nr. 1653 din 26 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârile atacate și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016.