ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1790/2017

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3090 pronunțată în data de 13 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) și a suspendat executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 09 ianuarie 2014 până la judecarea definitivă a dosarului nr. x/2014; a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 14281 din 29 aprilie 2014.

Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010), recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței și respingere acțiunii.

Referitor la condiția cazului bine justificat de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 09 ianuarie 2014 (Procesul-verbal), recurenta pretinde că sentința încalcă dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru următoarele considerente:

- din cuprinsul motivării rezultă că prima instanță a prejudecat fondul pricinii, depășind limitele legale în care a fost sesizată;

- în mod greșit s-a reținut că Procesul-verbal nu indică elementele obiective și subiective care contravin schemei de ajutor prin crearea de condiții artificiale în vederea obținerii de fonduri; urmărind raționamentul Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza Slancheva (C-434/12), indicat și de prima instanță în cuprinsul sentinței, recurenta indică elementele obiective și subiective de natură să sprijine legalitatea Procesului-verbal;

- prima instanță nu a luat în considerare că reclamanta (intimată în recurs) a furnizat informații incorecte în legătură cu întreprinderile legate.

Referitor la condiția pagubei iminente, se arată că sentința încalcă dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 deoarece nu aduce niciun argument din care să reiasă că reclamanta ar suferi o pagubă ilicită.

Prin întâmpinare, intimata S.C. A. S.R.L. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că, în esență, recurenta repetă argumentele invocate în fața primei instanțe (cu excepția referințelor pe care le face referitor la o întreprindere individuală și o societate comercială care nu au legătură cu cauza).

Susține că, așa cum bine arată prima instanță, toate elementele invocate de către recurentă în cuprinsul procesului-verbal contestat sunt preexistente aprobării cererii de finanțare și că în baza acestora nu se pot emite două raționamente diferite, primul conducând la aprobarea cererii iar al doilea la constatarea neregulii.

În dovedirea cazului bine justificat de suspendare a executării, intimata formulează apărării care privesc fondul cauzei arătând, spre exemplu, că nu există caz de întreprinderi legate sau că dna. B. nu are calitatea de asociat sau de administrator în cadrul intimatei.

În ce privește condiția pagubei iminente, arată că profitul net a fost în 2012 de 4.

656 RON, în 2013 de 5.328 RON iar disponibilul bănesc este în prezent de 1.675 RON. În aceste condiții, restituirea sumei de 560.756,42 RON ar conduce la un prejudiciu evident.

Examinând sentința recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 2010), luând în considerare argumentele recurentei și apărările intimatei, ținând cont de actele și lucrările dosarului precum și de dispozițiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) teza I raportate la art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Potrivit art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, "cazuri bine justificate"reprezintă împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar "paguba iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cele două condiții de suspendare sunt cumulative.

În speță, după cum se va arăta, sentința este nelegală deoarece nu există caz bine justificat de suspendare.

Astfel, în esență, Curtea de Apel București a reținut existența unei îndoieli serioase privind legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 09 ianuarie 2014 (Procesul-verbal) întocmit de autoritatea publică recurentă (autoritatea), pe motivul că la data aprobării cererii de finanțare precum și ulterior, la data efectuării plăților, autoritatea deținea toate datele pentru a constata presupusa legătură între reclamanta intimată (beneficiara finanțării) și alte două societăți comerciale (SC Viciafaba S.R.L. și S.C. C. SRL), respectiv presupusa creare de condiții artificiale în vederea obținerii finanțării (deoarece atât reclamanta intimată cât și S.C. Viciafaba S.R.L. au depus cereri de finanțare).

Așa fiind, prima instanță a reținut culpa autorității care "și-a schimbat radical poziția" în raport cu aceleași elemente (cf. pag. 12 sentință); de asemenea, a reținut că, în condițiile în care proiectul a fost executat în întregime, autoritatea nu a efectuat o analiză în termenii indicați de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza Slancheva (C-434/12) din care să rezulte că beneficiarul a urmărit un avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor (cf. fila 13 sentință).

Aceste două elemente, presupusa culpă a autorității și presupusa omisiune de analiză, au reprezentat motive suficiente în opinia primei instanțe pentru a reține cazul bine justificat de suspendare.

Premisele raționamentului Curții de Apel București sunt eronate.

Astfel, judecând în limitele art. 14 din Legea nr. 554/2014, palpând situația de fapt și chestiunile de drept incidente în cauză, Înalta Curte constată că nu există motive pentru a reține culpa autorității în condițiile în care admiterea cererii de finanțare și plățile efective s-au bazat pe declarațiile intimatei beneficiare, pe când Procesul-verbal contestat se întemeiază pe propria analiză a autorității. Privită din perspectiva corectă, nu există nicio contradicție în activitatea autorității publice care acordă finanțarea rapid, bazându-se pe declarațiile beneficiarilor, iar ulterior retrage finanțarea doar pentru acei beneficiari care, așa cum pare să fie cazul în speță, au dat informații incomplete în scopul ascunderii condițiilor artificiale create în scopul depășirii plafonului de finanțare (în esență, acesta este motivul retragerii finanțării).

De asemenea, Înalta Curte constată că analiza autorității cuprinsă în Procesul-verbal contestat respectă structura de analiză impusă de CJUE în cauza Slancheva, deoarece indică atât elementele obiective ale speței (motivele pentru care autoritatea consideră că cele două societăți comerciale sunt legate) cât și pe cele subiective (considerentele pentru care a reținut că beneficiara a urmărit un avantaj care contravine obiectivelor finanțării).

Cea care omite să efectueze o astfel de analiză, în condițiile restrictive impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, este tocmai prima instanță care, limitându-se să rețină culpa autorității, nu a palpat elementele obiective și subiective ale cauzei.

În fapt, aparența rezultată din actele dosarului susține legalitatea Procesului-verbal deoarece, într-adevăr, depunerea de cereri de finanțare de către două întreprinderi aparent legate, în scopul, cel puțin aparent, de a depăși limitele legale ale finanțării, contravine scopului schemei de ajutor.

Se mai constată că, prin sentința civilă nr. 1051 din 9 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. privind anularea Deciziei nr. 142181 din 29 aprilie 2014 de soluționare a contestației administrative, precum și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 09 ianuarie 2014 emisă de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și Pescuit).

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În consecință, pentru motivele arătate, având în vedere că una din condițiile obligatorii pentru suspendarea efectelor actului administrativ nu este îndeplinită, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ. (2010), va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 3090 din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând cauza, respinge cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2017.