ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3521/2017

Anularea următoarelor decizii: Decizia de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale nr. 388 din 15 aprilie 2014;

Decizia 3648/2014 de soluționare a contestației administrativ fiscale privind decizia nr. 388 din 15 aprilie 2014.

Decizia de pierdere a valabilității amânării la plată a penalităților de întârziere nr. 389 din 15 aprilie 2014.

Decizia 3648/2014 de soluționare a contestației administrativ fiscale privind decizia nr. 389 din 15 aprilie 2014.

Decizia referitoare la obligații de plată accesorii reprezentând penalități nr. 390 din 15 aprilie 2014.

Decizia 230/2014 de soluționare a contestației administrativ fiscale privind decizia nr. 390 din 15 aprilie 2014. 9. anularea parțială a Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 214 din 15 aprilie 2014, emisă pentru suma de 1.013.240 lei, comunicată societății în data de 22.04.2014 și recalcularea corectă a cuantumului pentru care au fost emise. 10. anularea deciziei nr. 230/2014 de soluționare a contestației administrativ fiscale privind decizia nr. 214/2014. Prin sentința civilă nr. 155 din 26.01.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate excepțiile nulității și inadmisibilității, a respins ca neîntemeiată acțiunea, astfel cum a fost modificată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, susținând că este netemeinică și nelegală. Înalta Curte de Casație și Justiție la termenul din 20 ianuarie 2017 constatând lipsa nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Datorită faptului că, până la data de 18 septembrie 2017, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni", iar potrivit art. 417 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes. Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 416-417 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.