ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1844/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1844/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 22 aprilie 2015 a Curții de Târgu Mureș, secția I civilă, pronunțată în dosar nr. x/2013 s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 501/R din 09.12.2014 pronunțate de aceeași instanță.
Împotriva încheierii de ședință din 22 aprilie 2015 a Curții de Târgu Mureș, secția I civilă, au declarat recurs petenții A. și B..
Recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 13.05.2015.
Prin încheierea de ședință din 04.10.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 30.10.2017, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.
Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an.
Ca atare, perimarea apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de desistare de la judecată.
În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra căilor de atac.
În speță, din culpa părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 04.10.2016 - data suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Se constată așadar că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. din C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.
În consecință, se va constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul declarat de petenții A. și B. fiind perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de petenții A. și B. împotriva încheierii de ședință din 22 aprilie 2015 a Curții de Târgu Mureș, secția I civilă, pronunțată în dosar nr. x/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2017.