ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3783/2018

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 2 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2009, s-a dispus îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale strecurate în minuta hotărârii.

Împotriva încheierii de ședință din 2 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2009, a formulat contestație în anulare contestatorul A. vechiul B.

Contestația în anulare a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 23 iunie 2017.

Prin încheierea de ședință din 19 septembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat judecata contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 30 octombrie 2017, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an.

Ca atare, perimarea apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra căilor de atac.

În speță, din culpa părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 19 septembrie 2017 - data suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată așadar că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., cererea de contestație în anulare fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

În consecință, se va constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, contestația în anulare formulată de contestatorul A. vechiul B. împotriva încheierii de ședință din 2 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2009 fiind perimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. vechiul B. împotriva încheierii de ședință din 2 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CT