ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3019/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate au solicitat pe calea ordonanței președințiale obligarea pârâților Ia asigurarea următoarelor medicamente, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală): A. - VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF), B. - VEMURAFENIBUM (denumire) comercială ZELBORAF), D. - VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF), C. - VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF), E. - VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF), F. - VEMURAFENIBUM (denumire, comercială ZELBORAF), G. - VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF), H. - VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF), I. - IPILIMUMABUM (denumite comercială YERVOY) J. - IPILIMUMABUM (denumite comercială YERVOY), K. - IPILIMUMABUM (denumite comercială YERVOY), L. - PAZOPANIB (denumire comercială VOTRIENT).

În temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc. civ. s-a solicitat ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.

Prin sentința civilă nr. 2806 din 30.10.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile 2806 din 30.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L..

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au susținut că în luna februarie 2014, medicamentele pe care le solicită a fi introduse în lista medicamentelor compensate fuseseră deja evaluare favorabil potrivit criteriilor și metodologiei prevăzute de Ordinul ministrului sănătății nr. 724/2013, însă proiectul de hotărâre de Guvern privind modificarea și completarea H.G. nr. 720/2008 nu s-a adoptat.

Consideră recurenții că, prin modificarea frecventă a cadrului normativ, intimații-pârâți amână sine die luarea unei decizii privind includerea/neincluderea medicamentelor pe lista de compensate.

Intimații-pârâți nu respectă termenul limită de - 30.10.2014 - prevăzut de art. II din O.U.G. nr. 23/2014, care statuează că:

"Pentru anul 2014, reevaluarea medicamentelor din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, în condițiile prevăzute la art. I pct. 3, se definitivează până la data de 30 octombrie 2014".

Intimații-pârâți nu respectă termenul obligatoriu de 90/180 zile prevăzut de art. 6 alin. (1) din Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988 care statuează că, în maximum 90/180 zile de la data depunerii cererii de către titularul autorizației de comercializare, autoritățile naționale competente trebuie să adopte o decizie finală de includere/neincludere a unui medicament pe lista de compensate.

În legătură cu condiția de admisibilitate a "neprejudecării fondului" recurenții susțin că, norma internă în baza căreia s-a procedat la reevaluare, respectiv Ordinul nr. 861/2014, prevede în Anexa II că procedura se finalizează prin emiterea deciziei de includere sau de respingere. Prin urmare, din coroborarea textului european cu prevederea internă reiese că pârâții, chiar dacă au ales să procedeze la reevaluarea unui produs deja evaluat, aveau cel puțin obligația de a emite decizia în termenul de 180 de zile de la depunerea cererii.

În aceste condiții, chiar dacă s-a constatat că respectarea termenului de 180 de zile impus de Directivă statelor membre nu este asigurată de statul român în privința medicamentelor litigioase solicitate de reclamanți și nici nu se poate estima un interval rezonabil de timp până la care se va decide includerea sau nu pe Lista medicamentelor compensate, recurenții consideră că în cauză s-a făcut dovada existenței unei aparențe a dreptului invocat, de natură a justifica demersul în obținerea medicamentului, provizoriu, în regim de compensare.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Sănătății a invocat:

- excepția lipsei procedurii prealabile față de pârâtul Ministerul Sănătății prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

- excepția lisei calității procesuale pasive cu motivarea că potrivit art. 48 alin. (1) programele naționale de sănătate sunt elaborate de către Ministerul Sănătății, cu participarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, iar derularea acestora se realizează distinct, după cum urmează: de către Ministerul Sănătății pentru programele naționale de sănătate publică; de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru programele naționale de sănătate curative.

- excepția rămânerii fără obiect a cererii formulate având în vedere faptul că, cele două medicamente solicitate, în condițiile actuale, nu vor intra în listă deoarece în urma negocierilor părțile nu au ajuns la un acord, iar contractul cost-volum pentru intrarea în listă nu va fi încheiat.

- excepția inadmisibilității acțiunii pe calea ordonanței președințiale, în conformitate cu prevederile art. 997 C. proc. civ. pentru neîndeplinirea condiției aparenței de drept.

Cu privire la fondul cauzei, Ministerul Sănătății a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 23 martie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare, iar prin încheierea de ședință din data de 15 iunie 2016, s-a admis, în principiu, recursul declarat de reclamanți și s-a fixat termen pentru judecarea recursului în ședință publică.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nefiind necesară procedura prealabilă sesizării instanței având în vedere obiectul cauzei se întemeiază pe dispozițiile art. 997 C. proc. civ., iar obiectul litigiului de fond îl reprezintă "constatare refuz nejustificat de soluționare a cererii de modificare completare a listei medicamentelor contestate în proporție de 100%" ca și medicamentele solicitate de către reclamanții din prezenta cauză.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Sănătății, raportat la obiectul cauzei "refuzul pretins nejustificat al autorităților pârâte de a-și îndeplini anumite atribuții legale în ceea ce privește emiterea hotărârii de guvern pentru modificarea și completarea H.G. nr. 720/2008 în sensul includerii în Lista medicamentelor compensate 100% fără contribuție personală a unor medicamente solicitate de reclamanți, care nu sunt incluse în Listă și care nu au fost compensate de la bugetul general al asigurărilor sociale de sănătate", ținând cont de caracterul vremelnic al ordonanței președințiale, Înalta Curte constată că, această entitate are calitate procesuală pasivă, atrasă de aptitudinea ministrului sănătății de a emite ordine pentru aprobarea criteriilor și metodologiei de evaluare a tehnologiei medicale, a documentației care trebuie depusă de solicitanți, fiind determinată de Codul procesual civil și stabilită de către reclamanți.

În ceea ce privește excepția rămânerii fără obiect a cererii deduse judecății, Înalta Curte constată că această excepție nu este întemeiată și va fi respinsă deoarece, acest aspect ține de fondul problemei deduse judecății, iar instanța de fond a analizat cauza din perspectiva îndeplinirii condițiilor impuse de C. proc. civ. referitoare la exercitarea ordonanței președințiale.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, Înalta Curte va ține cont de dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ. în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte".

În consecință, Înalta Curte apreciază că în lipsa unei reglementări exprese care să excludă procedura prevăzută de art. 997 C. proc. civ., respectiv cazul cererilor de suspendare formulate după caz în baza art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cererea de ordonanță președințială formulată în prezenta cauză este admisibilă urmând a fi analizată îndeplinirea "pe fond" a condițiilor cumulative prevăzute de art. 997 C. proc. civ.

Față de motivele expuse Înalta Curte va respinge excepțiile invocate.

Cu privire la fondul cererii, Înalta Curte constată că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitoare la aplicarea greșită a normelor de drept material deoarece, instanța de fond în mod corect a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative de art. 997 (1) C. proc. civ., pentru a fi admisă prezenta cerere de ordonanță președințială.

În opinia Curții, ca instanță de recurs, în deplin acord cu cele reținute de prima instanță, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 997 C. proc. civ. și anume condițiile existenței în favoarea reclamanților unei aparențe a dreptului pretins vătămat, în sensul dispozițiilor art. 2 (1) lit. "o" din Legea nr. 554/2004 și condiția neprejudecării fondului cauzei în sensul art. 997 pct. (5) C. proc. civ.

Astfel, conform art. 997 pct. (5) C. proc. civ.:

"Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt".

Înalta Curte apreciază, prin "pipăirea fondului", că în prezenta cauză reclamanții nu au în favoarea lor o aparență a dreptului raportat la obiectul cererii de ordonanță președințială și aceasta deoarece la nivel de aparență a dreptului reclamanții nu au dreptul statuat de un act normativ de a beneficia de compensarea în proporție de 100% pentru achiziționarea medicamentelor solicitate, conform art. 231 și 232 din Legea nr. 95/2006 în calitate de asigurați. Un motiv în plus este faptul că, medicamentele în discuție, respectiv Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf), și Ipilimumabum (denumite comercială Yervoy) nu figurează la data solicitării și nici la data soluționării prezentului recurs, potrivit H.G. nr. 720/2008, pe lista anexă corespunzătoare medicamentelor compensate, de care pot beneficia reclamanții-recurenți în calitate de asigurați.

În cauza de față nu este îndeplinită condiția neprejudecării fondului cauzei deoarece, chiar dacă din interpretarea Directivei nr. 89/105/CEE rezultă că statul român dispune de un termen limită de 90/180 de zile pentru întocmirea listelor de medicamente de uz uman care se acordă cu și fără contribuția personală a asiguraților, iar din dispozițiile prevăzute de art. 9 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, rezultă că "pentru anul 2014, reevaluarea medicamentelor din listă se definitivează până la data de 30 octombrie 2014", acestea nu pot constitui temei pentru aprecierea ca fondată a cererii de ordonanță președințială.

În cazul în speță este vorba de o solicitare făcută instanței de contencios administrativ, pentru ca în condițiile art. 997 C. proc. civ. să exercite la nivel de aparență și de urgență un control de legalitate cu privire la refuzul pretins nejustificat al entităților pârâte la a include în Lista medicamentelor compensate integral, medicamentele solicitate de reclamanți. Această solicitare și analiză reprezintă o prejudecare a fondului și o soluționare în fapt a dosarului de fond, obligarea intimaților-pârâți de a include în Lista medicamentelor compensate a medicamentelor solicitate, în regim de compensare 100%, deoarece odată dispusă dobândește caracter definitiv, nu temporar.

Cu alte cuvinte, această solicitare din prezenta acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 997 C. proc. civ. presupune implicit ca instanța să constate, la nivel de aparență refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a completa (modifica) H.G. nr. 720/2008, ceea ce antamează fondul cauzei, deoarece obiectul indirect constă în ceea ce s-a solicitat în dosarul de fond.

În cauză soluția pronunțată de instanța de fond este legală în raport de dispozițiile art. 997 pct. (5) C. proc. civ. deoarece, o analiză a refuzului de reglementare a Guvernului României, în forma emiterii unui act administrativ normativ de completare a Listei medicamentelor compensate 100% cu medicamentele solicitate de reclamanții-reclamanți este contrară acestor dispoziții.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., G., H., I., J., K. și L. împotriva sentinței civile 2806 din 30.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 noiembrie 2016.