ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2869/2016

Asupra contestației de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 4.05.2016, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.) și Inspecția Judiciară, a solicitat instanței să dispună anularea Hotărârii Plenului C.S.M nr. 298 din 24 martie 2016 și obligarea C.S.M. să admită cererea sa de apărare a reputației profesionale și a independenței sistemului judiciar în ansamblul său.

Prin Hotărârea nr. 298 din 24 martie 2016, Plenul C.S.M. a respins cererea de apărare a reputației profesionale și a independenței sistemului judiciar în ansamblul său, formulată de contestatoare, în raport de aspectele semnalate pe site-ul portalului "Lumea Justiției".

Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut că, prin cererea formulată la data de 13.11.2015, precizată la data de 16.11.2015, contestatoarea a solicitat apărarea reputației profesionale, în raport de aspectele semnalate pe site-ul "Lumea Justiției", indicând mai multe articole de presă în care se pune în lumină necorespunzătoare activitatea de judecător și se creează falsa impresie că ar exista un climat conflictual între contestatoare și colegii din cadrul instanței în care își desfășoară activitatea, aspecte de natură să inoculeze cititorilor impresia că nu manifestă profesionalismul necesar în cadrul derulării relațiilor interumane specifice la locul de muncă.

Cererea contestatoarei a fost înregistrată la Direcția Inspecție Judiciară pentru Judecători la data de 17.11.2015, sub nr. 6855/IJ/3987/2015, fiind emis Raportul Inspecției Judiciare cu același număr de înregistrare, concluzia raportului fiind în sensul că nu se impune admiterea cererii de apărare a reputației profesionale.

Examinând afirmațiile din presa online, care fac obiectul cererii de apărare a reputației profesionale, Plenul C.S.M. a reținut o îmbinare între judecăți de valoare și anumite elemente cu caracter faptic care rezultă din Rezoluțiile Inspecției Judiciare nr. 6203/IJ/3667/DIJ/2015, respectiv nr. 6191/IJ/3659/DIJ/2015 ce vizează exercitarea profesiei de către doamna judecător A., scopul articolelor analizate fiind de a informa publicul despre un subiect de interes general.

S-a reținut, de asemenea, că articolele publicate, chiar dacă, pe alocuri, mai acide și incisive, vin în susținerea preocupării legitime a presei de a contribui activ la dezbaterea asupra funcționării justiției și reprezintă consecința directă a modului de îndeplinire a atribuțiilor profesionale de către magistrat.

Chiar dacă prin cele două rezoluții ale Inspecției Judiciare s-a dispus respingerea sesizării, constatându-se, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii disciplinare, situația de fapt relevată în presă, în articolele din 13.11.2015, respectiv 8.11.2015, constituie echivalentul libertății jurnalistice ce include și posibilitatea de a recurge la o anumită doză de exagerare, chiar provocare.

În privința celorlalte articole de presă, Plenul C.S.M. a reținut că afirmațiile contestate nu conțin aspecte concrete cu privire la activitatea doamnei judecător, pentru a fi apreciate ca fiind de natură a aduce atingere reputației profesionale.

S-a mai reținut și faptul că, în privința unor afirmații asemănătoare cu cele invocate în prezenta cerere, prin Hotărârea nr. 1022 din 23 septembrie 2014, Plenul C.S.M. a admis cererea de apărare a independenței sistemului judiciar în raport de aspecte prezentate în mass-media cu privire la activitatea de judecată desfășurată la nivelul Curții de Apel București, precum și cea de urmărire penală realizată de procurorii Direcției Naționale Anticorupție, avându-se în vedere, în esență, că în perioada 8 din 11 august 2014 s-a urmărit și realizat o campanie de presă, care a avut ca scop imediat discreditarea, din punct de vedere profesional, a magistraților implicați în instrumentarea și soluționarea dosarului ICA, iar ca scop mediat, discreditarea modului de funcționare a sistemului judiciar în ansamblul său.

În concluzie, apreciind că, din articolele de presă analizate, nu se pot identifica elemente de natură a aduce atingere reputației profesionale a doamnei judecător A., Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de contestatoare.

În temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, A., judecător la Curtea de Apel București, a formulat contestație împotriva Hotărârii C.S.M. nr. 298 din 24 martie 2016, solicitând anularea acesteia și obligarea C.S.M. să admită cererea de apărare a independenței și reputației profesionale.

Motivele de nelegalitate invocate în susținerea contestației au vizat, în esență, următoarele:

Sub aspectul încălcării normelor de procedură civilă care reglementează procedura de soluționare a răspunderii disciplinare, contestatoarea invocă nulitatea absolută a actului administrativ contestat, din perspectiva dispozițiilor art. 176 alin. (4) din C. proc. civ., întrucât în compunerea Plenului a figurat un membru care își exercita mandatul în mod legal, domnul judecător B. fiind validat de Senatul României la data de 4.04.2016, ulterior adoptării hotărârii contestat.

Invocă, de asemenea, încălcarea dispozițiilor art. 395 alin. (2) din C. proc. civ., care consacră principiul continuității dezbaterilor, arătând că, în timpul dezbaterilor, unii membrii au părăsit sala, deși aveau obligația să delibereze și să se pronunțe în condițiile art. 395-405 din C. proc. civ., împrejurare care atrage nulitatea absolută a hotărârii contestate, precum și încălcarea secretului deliberării, întrucât la deliberare au rămas și secretarul general al C.S.M. și alte două persoane din aparatul propriu.

Pe fondul contestației, arată că membrii C.S.M. nu au fost încunoștiințați de Inspecția Judiciară că, la data de 24.03.2016, împotriva contestatoarei nu era declanșată nicio cercetare disciplinară, cea de-a patra cercetare disciplinară fiind începută la 31.03.2016, iar despre începerea acesteia a aflat din presă.

Arată, de asemenea, că în data de 11.04.2016, a solicitat Agenției Naționale de Integritate și Direcției Naționale Anticorupție verificarea amănunțită a împrejurărilor derulării cercetării disciplinare declanșată prin rezoluția din 31.03.2016, având în vedere că faptele ce i se impută aduc atingere principiului securității hotărârilor judecătorești rămase definitive, solicitând inspectorului-șef al Inspecției Judiciare suspendarea cercetării disciplinare în dosarul nr. x/2016 până la terminarea verificărilor de către A.N.I. și D.N.A.

Susține contestatoarea că, utilizarea sintagmei "magistrat executant" pune în lumină nefavorabilă prestanța și credibilitatea întregului sistem judiciar, impunându-se, așadar, admiterea cererii de apărare a reputației profesionale, respinsă în mod greșit de C.S.M., deși în cuprinsul hotărârii contestate, intimatul a confirmat și chiar a întărit dezvăluirile "Lumea justiției.ro., în special cele referitoare la o posibilă depășire a competențelor în materia executării silite.

Invocă, de asemenea, înlăturarea din cuprinsul rezoluției nr. 6203/IJ/3667/DIJ/2015 a considerentelor care pun sub semnul întrebării atât pregătirea cât și probitatea profesională a contestatoarei, prin respectiva rezoluție respingându-se sesizarea formulată de Curtea de Apel București cu privire la săvârșirea de către contestatoare și de domnul judecător Mihalcea Alexandru Mihai, a abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, făcând ample referiri la derularea cercetării finalizate cu rezoluția 6203/2015 și la aducerea la îndeplinire a ordinului de recuperare a produsului infracțiunii cuprins în decizia penală nr. 888/A din 5.08.2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Arată că aspectele semnalate pe site-ul portalului Lumea Justiției vizează informații care au ajuns în posesia jurnaliștilor, cel puțin prin încălcarea prevederilor legale și deontologice de la persoane cu atribuții în efectuarea actului de justiție, apreciind că s-ar impune autosesizarea Inspecției Judiciare pentru verificarea modului de obținere a informațiilor de către jurnaliști, însă aceasta s-a derobat de această responsabilitate.

Cu referire la articolul din data de 3.11.2015, în cuprinsul căruia se menționează că contestatoarea ar fi executat ordine și i-ar fi executat pe anumiți inculpați, învederează că i se impută fapte neadevărate, creându-se falsa impresie că nu datorează respectul instituțional cuvenit organelor de conducere ale Curții de Apel București și pun sub semnul întrebării profesionalismul interacțiunii umane la locul de muncă.

În final, contestatoarea arată că Plenul C.S.M. a omis să analizeze toate articolele la care a făcut referire în cererea de apărare a reputației profesionale, validând raportul incomplet al Inspecției Judiciare, motiv pentru care se impune admiterea contestației.

Prin cererea completatoare depusă la data de 6.06.2016, contestatoarea a solicitat și anularea Raportului Inspecției Judiciare nr. 6855/IJ/3987/DIJ/2015 care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, invocând încălcarea principiului confidențialității lucrărilor de către inspectorul judiciar care a efectuat lucrarea de inspecție.

4.1 Prin întâmpinarea depusă la data de 30.05.2016, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, Plenul C.S.M. exercitându-și dreptul de apreciere în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea drepturilor și intereselor prevăzute de lege și cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale contestatoarei.

În esență, arată că motivele de nulitate invocate, din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 176 alin. (4) și art. 395 alin. (2) din C. proc. civ. nu pot fi reținute, întrucât procedura de emitere a unei hotărâri car soluționează cererea de apărare a reputației profesionale a judecătorilor este una administrativă, care se desfășoară în conformitate cu legea specială în materie, iar nu cu dispozițiile C. proc. civ.

Pe fondul contestației, arată că dreptul de apreciere al C.S.M. cu privire la afectarea reputației profesionale a unui judecător s-a realizat fără exces de putere, cu respectarea competențelor prevăzute de lege.

Arată că Plenul C.S.M. a apreciat în mod corect că relatările din presă reprezintă echivalentul unei activități jurnalistice ce include și posibila recurgere la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare.

În virtutea dreptului său de apreciere, Plenul a reținut corect că, din articolele de presă analizate, nu se pot identifica elemente de natură a aduce atingere reputației profesionale a doamnei judecător A., întrucât în conținutul respectivelor articole s-a constatat o îmbinare între judecăți de valoare și anumite elemente cu caracter faptic, rezultate din Rezoluțiile Inspecției Judiciare nr. 6203/IJ/3667/DIJ/2015 din data de 4.01.2016, respectiv nr. 6191/IJ/3659/DIJ/2015 din 12.01.2016.

Astfel, Plenul a observat în mod corect că aspectele faptice relatate în presă, care cuprind critici vizând exercitarea profesiei de către doamna judecător A., sunt reflectate în rezoluțiile sus menționate, ale Inspecției Judiciare, scopul articolelor analizate fiind de a informa publicul despre un subiect de interes general.

De asemenea, din analiza afirmațiilor conținute în articolele invocate în cerere, Plenul a apreciat că nu se poate reține că activitatea științifică a doamnei judecător ar fi apreciată într-un mod necorespunzător, nerezultând emiterea vreunei judecăți cu privire la caracterul ori valoarea științifică a acestui tip de activitate pe care o desfășoară doamna judecător, suplimentar celei specifice funcției.

În fine, a mai arătat intimatul că afirmațiile cuprinse în articolul din 10.01.2016 nu conțin aspecte concrete cu privire la activitatea judecătorului, pentru a fi apreciate ca fiind de natură a aduce atingere reputației profesionale, iar în privința susținerilor referitoare la identificarea surselor ori a modului în care jurnaliștii au intrat în posesia informațiilor, Plenul a considerat că, din perspectiva atribuțiilor reglementate de Legea nr. 317/2004, Inspecția Judiciară nu are competența legală de a realiza investigații cu privire la sursele de informare ale diferitelor publicații scrise sau online.

Referitor la anularea Raportului Inspecției Judiciare care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, arată că și această solicitare este nefondată, raportul Inspecției Judiciare a cărui anulare se cere, fiind emis în conformitate cu dispozițiile legale incidente și cu respectarea tuturor principiilor prevăzute de dispozițiile Regulamentului 1027/2012, subliniind faptul că, după comunicarea raportului, contestatoarea nu a formulat obiecții în sensul încălcării principiului confidențialității.

4.2 Prin întâmpinarea depusă la 30.05.2016, intimata Inspecția Judiciară a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 317/2004 arătând că, în condițiile în care contestatoarea își exprimă nemulțumirea față de Hotărârea nr. 298/2016 a Plenului C.S.M, calitate procesuală pasivă are numai emitentul actului contestat.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea contestației, arătând, în esență, că inspectorul judiciar căruia i-a fost repartizată lucrarea, a apreciat că articolele de presă se circumscriu unei activități de informare a publicului, desfășurată în limite normale, fără a putea identifica elemente de natură a aduce atingere reputației profesionale a doamnei judecător A., astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației formulate

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății sau persoana față de care se urmărește să se stabilească un drept.

Conform celor menționate la punctul 3, se constată că instanța de contencios administrativ a fost învestită de către contestatoare cu o contestație prin care se solicită anularea Hotărârii Plenului C.S.M. 298 din 24 martie 2016 precum și a raportului Inspecției Judiciare nr. 6855/IJ/3987/DIJ/2015 care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în litigiile izvorând din raporturile de drept administrativ, are calitate procesuală pasivă emitentul actului a cărui legalitate se contestă, interpretarea acestui text de lege conferind calitate procesuală pasivă și autorităților emitente ale operațiunilor administrative/actelor premergătoare, atacate odată cu actul administrativ emis în baza lor.

Cum Inspecția Judiciară este emitenta raportului 6855/IJ/3987/DIJ/2015 contestat în prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că Inspecția Judiciare are calitate procesuală în cauză.

Într-adevăr, așa cum susține intimatul C.S.M., raportul Inspecției Judiciare este un act premergător, care a stat la baza emiterii hotărârii atacate însă, în raport de dispozițiile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, instanța învestită cu soluționarea unei acțiuni în anularea unui act administrativ nu poate poate hotărî în mod legal asupra actului supus cenzurii, fără ca autoritatea emitentă să fie parte în proces.

În consecință, pentru a se asigura un cadru judiciar complet pentru tranșarea aspectelor în dispută, urmează a fi respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Inspecția Judiciară.

Hotărârea nr. 298 din 24 martie 2016 a Plenului C.S.M. a fost adoptată în cadrul procedurii de apărare a reputației profesionale și a independenței judecătorilor, ale cărei coordonate sunt trasate în dispozițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și art. 75 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

Potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, "Judecătorul sau procurorul care consideră că independența, imparțialitatea sau reputația profesională îi este afectată în orice mod se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii, care, după caz, poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii."

Art. 75 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor prevede că " 1) Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul și obligația de a apăra judecătorii și procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.

(2) Judecătorii sau procurorii care consideră că independența și imparțialitatea le sunt afectate în orice mod prin acte de imixtiune în activitatea profesională se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a dispune măsurile necesare, conform legii."

Procedura administrativă de apărare a reputației profesionale este detaliată în art. 15 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M. aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 326/2005 și art. 53-54 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciare aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 1027/2012, după cum urmează:

Conform art. 15 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M.:

"(1) Consiliul are dreptul și obligația să apere independența, imparțialitatea și reputația profesională a judecătorilor și procurorilor.

(2) În cazul în care un judecător sau procuror consideră că independența, imparțialitatea sau reputația profesională îi este afectată în orice mod, se poate adresa Consiliului.

(3)Verificarea aspectelor semnalate se efectuează prin intermediul Inspecției judiciare".

Totodată, potrivit art. 53 din Regulamentul privind normele pentru fectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară:

"(1) Verificările pentru soluționarea sesizărilor cu privire la independența și imparțialitatea judecătorilor și procurorilor și a cererilor privind apărarea reputației profesionale și a independenței acestora se efectuează la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Cererile privind apărarea reputației profesionale și a independenței adresate de judecători și procurori direct Inspecției Judiciare se înaintează, pe cale administrativă, Consiliului Superior al Magistraturii.

(3) Verificările prevăzute la alin. (1) se efectuează în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării; acest termen poate fi prelungit cu încă 15 zile, la solicitarea motivată a inspectorului judiciar sau a echipei de inspectori judiciari, în funcție de complexitatea sesizării, de volumul de lucru al inspectorului/echipei de inspectori desemnați sau de existența altor motive întemeiate.

Dispozițiile art. 11 alin. (1)-(3) și (6), art. 12, art. 13 și ale art. 14 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. ".

Conform art. 54 din același Regulament:

"1) Rezultatul verificărilor se consemnează într-un raport întocmit de către inspectorul judiciar sau de către echipa de inspectori judiciari.

(2) Raportul întocmit conform prevederilor alin. (1) conține următoarele mențiuni: data și modalitatea sesizării, aspectele sesizate, conținutul verificărilor efectuate, data finalizării verificărilor prealabile, prezentarea situației de fapt și argumentarea soluției propuse Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere rezultatul verificărilor și dispozițiile legale incidente în speță.

(3) După avizarea de către șeful direcției de inspecție judiciară și de inspectorul-șef, raportul se comunică judecătorului/procurorului vizat, în vederea formulării de obiecțiuni.

(4) Obiecțiile se formulează în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării raportului și se transmit Inspecției Judiciare.

(5) După expirarea termenului prevăzut la alin. (4), raportul de inspecție prevăzut la alin. (1), împreună cu materialul care a stat la baza întocmirii acestuia, eventualele obiecții formulate de magistrat, precum și, dacă este cazul, răspunsul Inspecției Judiciare referitor la acestea se înaintează Plenului Consiliului Superior al Magistraturii."

Acesta fiind contextul juridic al cauzei, Înalta Curte constată că analiza cererii de apărare a reputației profesionale este urmată de emiterea unei hotărâri care privește cariera și drepturile magistraților, având natura juridică de act administrativ, supusă controlului judecătoresc pe calea prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În cadrul acestei proceduri, reglementată în mod expres de dispozițiile art. 15 din Regulamentul nr. 326/2005, C.S.M. nu este instanța de judecată, ci acționează ca o structură administrativă funcțională, astfel cum rezultă din jurisprudența constantă a Curții Constituționale (Deciziile nr. 433/2004, 518/2007).

Așadar, concluzionând asupra unui prim aspect și anume cel vizând incidența dispozițiilor C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu sunt fondate criticile contestatoarei în raport de natura juridică a actului contestat.

Referitor la nelegalitatea mandatului domnului judecător B., Înalta Curte reține că, potrivit Hotărârii Senatului României nr. 7 din 10 februarie 2014 domnul judecător B. a fost validat de Senat în calitate de membru interimar al C.S.M., ca urmare a încetării calității de membru al C.S.M., prin demisie, a domnului judecător C., astfel încât critica apare ca nefondată.

În ceea ce privește continuitatea dezbaterilor, Înalta Curte reține că procedura de votare în vederea adoptării hotărârii contestate s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 317/2004 și art. 12 și 12 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M., în cauză nefiind incidente dispozițiile C. proc. civ. invocate de către contestatoare, așa cum rezultă din considerentele sus arătate.

De asemenea, votul membrilor C.S.M. participanți la dezbaterile pe marginea cererii de apărare a reputației profesionale a fost exprimat cu respectarea dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, prezența secretarului general al C.S.M. și a altor persoane din aparatul propriu al C.S.M. și a altor persoane din aparatul propriu al C.S.M. nefiind de natură să afecteze procedura de vot.

Printr-un set distinct de motive și susțineri, contestatoarea critică hotărârea atacată, întrucât la data pronunțării acesteia, pe rolul Inspecției Judiciare nu era declanșată nicio cercetare disciplinară, cele două rezoluții date în cadrul cercetării disciplinare invocate în cuprinsul hotărârii finalizându-se cu respingerea sesizării, în condițiile art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 317/2004.

În legătură cu acest aspect, Înalta Curte reține că, în ciuda naturii complexe și extinse a criticilor contestatoarei care vizează inclusiv rezoluțiile nr. 6203/IJ/3667/DIJ/2015, respectiv nr. 6191/IJ/3659/DIJ/2015, obiectul analizei în raport de învestirea instanței, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, îl constituie Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 298 din 24 martie 2016 prin care a fost respinsă cererea de apărare a reputației profesionale formulată de contestatoare.

În cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanța de contencios examinează conduita autorității publice, inclusiv din perspectiva modului de exercitare a puterii discreționare și încadrării ei în limitele marjei de apreciere conferite de lege.

În acest context, se impune a fi subliniat faptul că, în exercitarea atribuțiilor lor, autoritățile administrative dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Din perspectiva efectuării controlului de legalitate asupra hotărârii atacate se impune a se preciza că legea nu definește noțiunea de reputație profesională, însă din coroborarea art. 12, art. 14 alin. (1) lit. c) și art. 65 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 303/2004, rezultă că reputația profesională este o consecință directă a modului în care judecătorul își exercită funcția, fiind dovada independenței, imparțialității și integrității pe care magistratul trebuie să le manifeste în exercitarea profesiei, dreptul la reputație figurând printre drepturile garantate de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca element esențial al dreptului la apărarea vieții private.

Potrivit art. 75 din Legea nr. 303/2004 și art. 30 din Legea nr. 317/2004, C.S.M. apără judecătorii și procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.

Intervenția C.S.M. este reglementată, așadar, în scopul realizării în condiții corespunzătoare a actului de justiție și este justificată în măsura în care se asigură protecție judecătorului aflat în exercitarea atribuțiilor specifice funcției deținute, dat fiind faptul că independența judecătorului nu reprezintă un privilegiu, ci o obligație fundamentală a acestuia de a-și dezvolta calitățile intelectuale și morale care stau la baza conduitei independente și imparțiale în judecarea fiecărui caz.

Se impune a fi subliniat faptul că în exercitarea dreptului de apreciere asupra cererii de apărare a reputației profesionale în raport de aspectele semnalate în articolele publicate în presă, C.S.M. trebuie să țină seama de libertatea de exprimare garantată de art. 30 din Constituția României, precum și de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Este adevărat că, în aprecierea limitelor criticii admisibile, trebuie să se țină seama de misiunea particulară a puterii judiciare în societate, însă, dincolo de asemenea situații limită, în jurisprudența CEDO s-a arătat că presa are îndatorirea de a informa opinia publică asupra tuturor problemelor de interes general, iar printre acestea se află, fără nicio îndoială, și cele care privesc funcționarea justiției, instituție esențială într-o societate democratică.

Prin urmare, Plenul C.S.M. trebuie să stabilească dacă articolele invocate în cererea de apărare a reputației profesionale se circumscriu activității de informare a publicului, desfășurată în mod echilibrat și în limitele date de reglementările ce vizează libertatea de exprimare.

Analizând conținutul actului administrativ atacat, în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea Plenului C.S.M. respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, fiind amplu și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, prin cererea adresată C.S.M. la data de 13.11.2015, precizată la data de 16.11.2015, contestatoarea a solicitat apărarea reputației profesionale, în raport de aspectele semnalate pe site-ul portalului "Lumea Justiției" unde au apărut mai multe articole de presă de natură să inoculeze cititorilor impresia că nu manifestă profesionalismul necesar în cadrul relațiilor specifice locului de muncă.

În concret, au fost invocate două articole postate de jurnalista D., la data de 3 noiembrie 2015, respectiv 8 noiembrie 2015 în cuprinsul cărora se fac afirmații referitoare la competența profesională a contestatoarei, imputându-i-se că ar "fi executat ordine", fiind numită "executanta A.", respectiv că ar fi pronunțat o hotărâre fără să delibereze cu celălalt membru al completului de judecată. A fost invocat, de asemenea, un articol din 13.11.2015 în cuprinsul căruia se inoculează ideea că nu mai este dorită de colegi în compunerea completelor de judecată.

În cuprinsul cererii, contestatoarea a făcut referire și la articolele de presă mai vechi publicate pe același site pentru a sublinia ideea că portalul respectiv a dus a campanie defăimătoare nu numai la adresa sa, dar și a colegului de complet, în legătură cu soluționarea unor dosare penale aflate pe rolul completului de judecată din care făceau parte.

În acord cu dispozițiile art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M., verificarea aspectelor semnalate de către contestatoare s-a efectuat prin intermediul Inspecției Judiciare, sens în care a fost întocmit raportul nr. 6855/IJ/3987/DIJ/2015 înaintat Plenului C.S.M.

Analizând raportul Inspecției Judiciare, precum și obiecțiunile formulate de contestatoare la acest raport, Plenul C.S.M. a apreciat că afirmațiile din presa online, care fac obiectul cererii de apărare a reputației profesionale, reprezintă o îmbinare între judecăți de valoare și anumite elemente cu caracter faptic.

Sub acest ultim aspect, Plenul C.S.M. a avut în vedere Rezoluția nr. 6203/IJ/3667/DIJ/2015 din data de 04.01.2016, în care s-a reținut că domnii judecători Mihalcea Mihai Alexandru și A., în complet de judecată, au dispus măsuri specifice instanței de executare, în condițiile în care Tribunalului București îi reveneau obligațiile pentru punerea în executare a sentinței penale, astfel cum a fost modificată în calea apelului.

De asemenea, prin Rezoluția nr. 6191/IJ/3659/DIJ/2015 din 12.01.2016 s-a dispus începerea cercetării disciplinare prealabile față de doamna judecător A., cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, reținându-se, în privința aspectelor referitoare la lipsa judecății și a deliberărilor din data de 14.09.2015, că sunt întrunite cerințele legii referitoare la caracterul nescuzabil al nesocotirii normelor procedurale în materie.

În raport de cuprinsul celor două rezoluții, în mod corect, Plenul a apreciat că aspectele faptice relatate în presă, care cuprind critici vizând exercitarea profesiei de către contestatoare, sunt reflectate în cuprinsul celor două rezoluții ale Inspecției Judiciare, scopul articolelor analizate fiind de a informa publicul despre un subiect de interes general.

Împrejurarea că ulterior, în ambele cercetări disciplinare s-a dispus respingerea sesizării nu este de natură a modifica soluția adoptată de intimat, întrucât situația de fapt relevată în presă constituie echivalentul unei libertăți jurnalistice ce include posibila recurgere la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare (mutatis mutandis Dalban împotriva României).

Este îndatorirea presei, într-o societate democratică, să comunice informații și idei despre toate problemele de interes general, nu numai pentru informațiile sau ideile acceptate ori considerate drept inofensive sau indiferente, ci și pentru cele care lovesc, șochează sau neliniștesc: aceasta este dorința pluralismului, toleranței și neutralității deschise, fără de care nu există societate democratică (Cornelia Popa împotriva României, nr. 17437/03, publicată în M.Of. nr. 31 din 06 ianuarie 2012).

Comentariile realizate, chiar dacă, pe alocuri, mai acide și incisive, vin în susținerea preocupării legitime a presei care reprezintă într-adevăr unul din mijloacele de care dispun responsabilii politici și opinia publică pentru a se asigura că judecătorii se achită de înaltele lor responsabilități conform scopului constitutiv și misiunii care le este încredințat (Prager și Oberschlick, pct. 34).

În aprecierea limitelor criticii admisibile, în acord cu jurisprudența CEDO, trebuie să se țină seama că articolele analizate se refereau la o temă de interes general, respectiv încrederea societății în justiție, iar afirmațiile ziariștilor nu priveau aspecte din viața privată a contestatoarei, ci comportamentele și atitudinile acesteia care implicau calitatea sa de magistrat (Sabău și Pîrcălab împotriva României, Cornelia Popa împotriva României).

Referitor la criticile contestatoarei cu privire la procedura cercetării disciplinare, în contextul cauzei de față, Înalta Curte, raportat chiar la obiectul analizei întreprinse de intimatul C.S.M. prin actul atacat, apreciază că excede cenzurii și examinării legalității de către această instanță, întrucât procedura cercetării disciplinare este o procedură distinctă de prezenta cauză, suspusă unei reglementări legale distincte care de asemenea exced competențelor materiale ale acestei instanțe.

Referitor la actele de procedură efectuate în dosarul finalizat cu decizia penală 888 din 8 august 2014 precum și la articolele de presă invocate de către contestatoare cu referire la acest dosar, se impune a se preciza că, prin hotărârea nr. 1022 din 23 septembrie 2014, Plenul C.S.M. a admis cererea de apărare a independenței sistemului judiciare, în raport de aspectele prezentate în mass-media cu privire la activitatea de judecată desfășurată la nivelul Curții de Apel București, precum și cea de urmărire penală realizată de procurorii Direcției Naționale Anticorupție, avându-se în vedere, în esență, că, in perioada 8 11.08.2014, s-a urmărit și realizat o campanie de presă, care a avut ca scop imediat discreditarea, din punct de vedere profesional a magistraților implicați în instrumentarea și soluționarea dosarului ICA, iar ca scop mediat discreditarea modului de funcționare a sistemului judiciar în ansamblul său, întrucât atât politicienii, cât și jurnaliștii au exprimat puncte vedere proprii în mass-media, au pus în dezbatere aspecte ce au vizat modul de instrumentare și soluționare a cauzei penale care formează obiectul dosar nr. x/2012**, iar prin modalitatea subiectivă și nu imparțială și echidistantă, cum ar fi trebuit să fie dezbătută tema justiției, pornind de la un caz concret și anume dosarul ICA, s-a inoculat o adversitate a cetățeanului împotriva sistemului de drept și a celor abilitați a o înfăptui.

Prin urmare, comentariile negative referitoare la activitatea profesională a contestatoarei, în instrumentarea și soluționarea dosar nr. x/2012* au fost sancționate de Plenul C.S.M., reținându-se în cuprinsul hotărârii sus arătate, lipsa unei baze factuale și fiabile, proporțională cu natura și forța afirmațiilor din cuprinsul articolelor de presă.

Or, în speța dedusă judecății, se constată că articolele de presă invocate surprind, în linii mari, ceea ce a fost reținut și în cuprinsul rezoluțiilor Inspecției Judiciare, identificarea modului în care jurnaliștii au intrat în posesia informațiilor nefiind în competența legală a Plenului C.S.M. ori a Inspecției Judiciare.

Față de considerentele sus arătate, raportat la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și art. 75 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte apreciază că nu se poate reține că intimatul C.S.M. și-ar fi exercitat dreptul de apreciere în mod arbitrar, abuziv, în afara limitelor conferite de lege puterii sale discreționare, afirmațiile în litigiu prin prisma articolelor publicate, reprezentând o îmbinare între judecăți de valoare și anumite elemente cu caracter faptic, scopul articolelor analizate fiind de a informa publicul despre un subiect general.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate constând în încălcarea principiului confidențialității de către inspectorii judiciari care au întocmit raportul nr. 6855/IJ/3987/DIJ/2015, Înalta Curte constată că, potrivit art. 12 alin. (4) lit. b) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, aprobat prin Hotărârea nr. 1027/2012 a C.S.M., "În raport cu aspectele sesizate, inspectorii judiciari pot utiliza, în completarea relațiilor comunicate de instanță/parchet, și următoarele surse de documentare:

b) date și informații din evidențele Inspecției Judiciare sau ale Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv actele de control anterioare, lucrările efectuate pentru soluționarea unor sesizări ce au legătură cu cele supuse verificărilor", iar conform art. 14 alin. (1) lit. b) din același Regulament, "În cadrul verificărilor prealabile, inspectorii judiciari pot desfășura următoarele activități:

b) examinarea registrelor, mapelor de hotărâri și a altor evidențe ale instanței/parchetului unde își desfășoară activitatea judecătorul/procurorul verificat;"

Din înscrisurile dosarului rezultă că verificările prealabile efectuate ca urmare a adresei înaintate de C.S.M. s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 53-54 din Regulamentul sus arătat, precum și cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la informațiile clasificate și la protecția datelor cu caracter personal, fiind avute în vedere atât în înscrisurile atașate de doamna judecător, cât și informații din evidențele Inspecției Judiciare.

Așa fiind, în mod corect, prin argumentarea soluției propuse de C.S.M., inspectorii judiciari au relevat și alte lucrări care aveau legătură cu aspectele sesizate, neputându-se considera că, procedând astfel, au încălcat principiul confidențialității.

Această concluzie se impune întrucât dreptul de apreciere al C.S.M. nu poate fi realizat decât în condițiile unei informări riguroase cu privire la faptele și evenimentele relevate în articolele de presă pretins vătămătoare.

Mai mult, este de precizat că însăși contestatoarea a solicitat atașarea dosarelor având ca obiect cercetarea sa disciplinară, apreciind că au legătură cu cererea de apărare a reputației profesionale.

Reținând, așadar, în limitele și pentru argumentele sus arătate, că hotărârea atacată nu este afectată de viciul nelegalității, fiind emisă în limitele competențelor prevăzute de art. 30 din Legea nr. 317/2004 raportat la art. 75 din Legea nr. 303/2004, urmează ca Înalta Curte să respingă, ca neîntemeiată, contestația formulată în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Inspecția Judiciară.

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 298 din 24 martie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2016.