ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2410/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a solicitat obligarea Ministrului Afacerilor Externe la emiterea Ordinului pentru acordarea indemnizației diplomatice în cuantum de 3.571 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2014, în conformitate cu Ordonanța de urgență nr. 96/2013 privind acordarea de drepturi unor membri ai Corpului diplomatic și consular al României și Ordinul ministrului afacerilor externe nr. 1901/2013 cu privire la condițiile de acordare a indemnizației diplomatice și de stabilire a cuantumului acesteia.

Prin Sentința civilă nr. 2555 din 30 septembrie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 2555 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs, partea arată că, pentru a beneficia de indemnizația diplomatică în cuantum de 3571 RON, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții:

- să fi făcut parte din Corpul diplomatic și consular al României - condiție îndeplinită și necontestată de minister;

- să fi fost pensionat la data de 31 august 2010 - condiție îndeplinită și necontestată de minister;

- vechimea neîntreruptă de cel puțin 15 ani în M.A.E., prin care se înțelege vechimea continuă în calitate de angajat.

Referitor la a treia condiție, instanța de fond a reținut în mod eronat ca fiind necesar 15 ani vechime în Corpul Diplomatic și Consular al României, când din textul actului normativ reiese că perioada de 15 ani se referă la vechimea în cadrul M.A.E.

Definiția dată la art. 4 din Ordinul nr. 1901/2013 pentru vechimea neîntreruptă de cel puțin 15 ani în M.A.E. - vechime continuă realizată în M.A.E. în calitate de angajat și ca membru al CDCR - excede O.U.G. nr. 96/2013 deoarece, la art. 1 alin. (1), se stabilește condiția de vechime neîntreruptă de cel puțin 15 ani numai în Ministerul Afacerilor Externe, fără a impune o condiție de vechime minimă în Corpul Diplomatic și Consular al României.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Externe solicită respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 19 ianuarie 2017 având în vedere că în raport s-a apreciat că recursul este admisibil, în principiu, față de obiectul pricinii, obligare emitere act administrativ, neexistând o jurisprudență constată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a considerat de către toți membrii completului, că recursul nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată în ședință publică.

Analizând criticile formulate de recurent, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2013 privind acordarea de drepturi unor membri ai Corpului diplomatic și consular al României, "membrii Corpului diplomatic și consular al României, cu o vechime neîntreruptă de cel puțin 15 ani în Ministerul Afacerilor Externe, care la data de 31 august 2010 erau pensionari, pot beneficia de o indemnizație diplomatică în cuantum lunar de maximum 3.571 RON".

Potrivit art. 2 alin. (1) din același act normativ, condițiile de acordare de către Ministerul Afacerilor Externe, precum și cuantumul indemnizației diplomatice se stabilesc prin Ordin al ministrului afacerilor externe.

Condițiile de acordare au fost stabilite prin O.M.A.E. nr. 1901/2013, care menționează următoarele:

Art. 3 - "Beneficiarii indemnizației sunt membrii C.D.C.R. care îndeplinesc în mod cumulativ condițiile prevăzute la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2013, respectiv: au o vechime neîntreruptă de cel puțin 15 ani, până la data de 31 august 2010, în Ministerul Afacerilor Externe, denumit în continuare M.A.E., și erau pensionari la data de 31 august 2010".

Art. 4 - "Prin vechime neîntreruptă de cel puțin 15 ani în M.A.E. se înțelege vechimea continuă realizată în M.A.E., în calitate de angajat și ca membru al C.D.C.R.".

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 96/2013 coroborat cu normele de aplicare cuprinse în art. 3 și 4 din O.M.A.E. nr. 1901/2013, noțiunea de "vechime neîntreruptă în cadrul Ministerul Afacerilor Externe" a fost definită, în scopul aplicării acestui act normativ, ca vechimea continuă realizată în M.A.E., în calitate de angajat și ca membru al C.D.C.R.

Prin vechime neîntreruptă de cel puțin 15 ani în M.A.E. se înțelege vechimea continuă realizată în M.A.E. în calitate de angajat și ca membru al C.D.C.R., iar pentru a beneficia de indemnizația diplomatică, nu este suficient ca timp de 15 ani neîntrerupt să fi fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe, ci trebuie să fi avut în perioada respectivă și calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular.

Având în vedere că, începând cu data de 1 septembrie 1963, prin Ordinul ministrului nr. 1185 din 21 septembrie 1963 recurentul-reclamant a fost angajat în funcția de referent principal relații, iar în urma promovării examenului pentru gradul de atașat stagiar, a primit gradul diplomatic conform Ordinului nr. 544 din 8 mai 1964, Înalta Curte constată că nu poate fi primită apărarea recurentului-reclamant conform căreia vechimea în cadrul Corpului diplomatic și consular al României poate fi întregită cu perioada 1 septembrie 1963 - 1 mai 1964.

În aplicarea prevederilor legale sus-menționate, rezultă că perioada în care recurentul-reclamant a activat ca referent principal relații nu poate constitui vechime neîntreruptă în cadrul Ministerul Afacerilor Externe, utilă pentru acordarea indemnizației.

Prin urmare, prin corecta interpretare și aplicare a normelor de drept anterior citate, Înalta Curte constată că reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru acordarea beneficiului indemnizației diplomatice, așa cum intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Externe a decis, conform actului administrativ nr. H1/1547 din 7 martie 2014.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 488 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul B. (legatar universal al defunctului A. împotriva Sentinței civile nr. 2555 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2017.

Procesat de GGC MM