ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3312/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată de A. S.R.L., înregistrată la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC) sub nr. x din 23 decembrie 2013, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, contestatoarea a solicitat următoarele:

2 Suspendarea procedurii de atribuire a licenței de transport pentru Traseul 55 Iași-Bosia-Ungheni, până la soluționarea contestației în vederea evitării prejudicierii sale iminente, la acest moment fiind operatori activi pe acest traseu.

- art. 256<SUP>1</SUP>,, alin. (3), din O.U.G. 34/2006 " . . . . . . . . . .autoritatea contractantă poate adopta orice măsuri pe care le consideră necesare pentru remedierea pretinsei încălcări, inclusiv suspendarea procedurii de atribuire sau revocarea unui act emis în cadrul respectivei proceduri."

- art. 256<SUP>3</SUP>,, alin. (3), din O.U.G. 34/2006 " . . . . . . . . . .autoritatea contractantă are dreptul de a încheia contractul numai după comunicarea deciziei C.N.S.C."

- art. 256<SUP>3</SUP>,, alin. (4), din O.U.G. 34/2006 "... contractul încheiat cu nerespectarea prevederilor aliniatului 3, este lovit de nulitate absolută", în sensul suspendării procedurii de atribuire și revocarea emiterii licenței de operator de transport de către ARR, pe traseul 55 lași-Bosia-Ungheni (23 km), pentru B. S.R.L., dând în acest sens putere legală art. 256<SUP>3</SUP>,, alin. (3), din O.U.G. 34/2006 modificată.

(Eroarea de numerotare a capetelor de cerere nu va fi îndreptată, întrucât se va face referire în continuare la capătul 3 din cerere, astfel cum l-a formulat contestatoarea A. S.R.L..)

În drept au fost invocate prevederile din H.G. nr. 925/2006 completată și cele ale art. 255, alin. (1), art. 255, alin. (2), lit. a) și b), art. 256<SUP>1</SUP>,, alin. (3), art. 256<SUP>3</SUP>,, alin. (3), (4) și 5 și art. 270 din O.U.G. nr. 34/2006

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca inadmisibilă, iar în subsidiar, să se constate că Ministerul nu are calitate procesuală pasivă.

Prin Decizia nr. 104/C2/5655 din 15.01.2014, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cu motivarea, în esență, că prevederile O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt aplicabile în cazul de față, întrucât procedura de atribuire publică a unui traseu județean nu implică încheierea unui contract din categoria celor prevăzute la art. 3 lit. f), g), h) din acest act normativ.

La primul termen de judecată, la Curtea de Apel București, reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de completare a acțiunii inițiale, arătând că înțelege să se judece atât cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, cât și cu Agenția pentru Agenda Digitală a României (fost Centrul Național pentru Managementul Societății Informaționale), Consiliul Județean Iași și cu Autoritatea Rutieră Română.

Reclamanta a precizat capetele de cerere pe care înțelege să le supună atenției instanței ca fiind următoarele:

1) Anularea adresei nr. x din 28 noiembrie 2013, prin care s-a dispus reluarea unei proceduri aflate deja în curs;

2) Anularea procedurilor de atribuire a traseului județean nr. 55 (lași-Bosia-Ungheni), proceduri gestionate de CNMSI;

3) Anularea adresei nr. x din 19 decembrie 2013 a Comisiei paritare constituite la nivelul Consiliului Județean Iași, adresă ce conține propunerea de atribuire a traseului județean nr. 55;

4) Anularea H. C. J. Iași nr. 433/20.12.2013, prin care s-a dispus atribuirea traseului județean nr. 55 (lași-Bosia-Ungheni) unei alte firme de transport, cu un scor mult inferior celui obținut de reclamantă;

5) Reluarea procedurilor de atribuire a traseului județean nr. 55, cu respectarea principiului legalității și a principiului transparenței, care ar trebui să guverneze asemenea proceduri.

Prin sentința civilă nr. 2908 din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul Consiliul Județean Iași; a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a reclamantului, invocată de pârâtul Consiliul Județean Iași; a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Consiliul Județean Iași; a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Agenția pentru Agenda Digitală a României. Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Autoritatea Rutieră Română; a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Consiliul Județean Iași; a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității invocată de pârâta B. S.R.L., cu privire la capetele de cerere având ca obiect anularea adresei nr. x din 28 noiembrie 2013 și anularea procedurii de atribuire.

A fost admisă excepția inadmisibilității invocată de pârâta B. S.R.L. cu privire la cererea de anulare a adresei Comisiei paritare Iași nr. x din 19 decembrie 2013 și a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de anulare a adresei Comisiei paritare Iași nr. x din 19 decembrie 2013.

A fost admisă excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare a procedurii de atribuire și, prin urmare, a fost respinsă ca lipsită de obiect cererea de suspendare a procedurii de atribuire.

Instanța a respins în rest acțiunea reclamantei A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Autoritatea Rutieră Română, Agenția pentru Agenda Digitală a României, B. S.R.L., și Consiliul Județean Iași, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A. S.R.L, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată.

Recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat.

A fost prezentată pe larg situația de fapt a cauzei și s-a susținut că procedura de atribuire a fost defectuoasă sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 92/2007, întrucât autoritatea publică organizatoare avea obligația să "asigure un tratament egal și nediscriminatoriu pentru toți operatorii de transport rutier și transportatorii autorizați", precum și "să asigure accesul operatorilor de transport rutier și transportatorilor autorizați pentru realizarea serviciilor de transport public local într-un mediu concurențial transparent."

A mai arătat recurenta că nu au fost respectate dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Anexa 1 a Ordinului Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 353/2007, de aprobare a Normelor de aplicare a Legii nr. 92/2007, potrivit cărora "datele la care au loc ședințele de atribuire se vor stabili cu 90 de zile înainte de expirarea valabilității programului de transport." S-a menționat că ultima zi pentru stabilirea datei la care urma să aibă loc ședința de atribuire era 2.10.2013 și nicidecum 28.11.2013.

Recurenta a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că acest termen de 90 de zile nu are un caracter imperativ, atâta vreme cât nu s-a stabilit o sancțiune pentru nerespectarea sa, iar stabilirea unui termen mai redus nu poate conduce automat la anularea procedurii, ci doar în condițiile în care unul dintre participanți dovedește că a suferit vreo vătămare, arătând aceasta că i-a fost produsă o vătămare prin imposibilitatea participării la procedura de atribuire.

De asemenea, recurenta a învederat că nu a fost respectat termenul de minim 5 zile între cele două licitații, acestea fiind practic suprapuse, prima perioadă stabilită pentru depunerea ofertelor fiind 27.11.2013 - 02.12.2013, iar a doua 02.12.2013 - 07.12.2013.

Consideră recurenta că intimatul MDRAP ar fi trebuit să acorde un termen după data de 13.12.2013, ori să ia în considerare oferta valabilă depusă în prima perioadă și pentru a doua perioadă, ofertă aptă să fie câștigătoare, cumulând cel mai mare punctaj.

A mai criticat recurenta soluția instanței de fond și în legătură cu reținerile privind obligativitatea sa de a verifica site-ul de licitație, pentru a fi la curent cu modificările survenite.

În privința renunțării la judecata capătului de cerere privind desemnarea sa ca și câștigătoare, susține recurenta că o astfel de manifestare de voință nu a avut loc, iar nereluarea acestui petit în cererea completatoare nu înseamnă că a revenit asupra pretenției solicitate inițial în respectivul petit.

În privința motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., arată recurenta că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, fără însă a dezvolta asupra acestui aspect.

3.1 Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 30-34, intimatul MDRAP a solicitat respingerea recursului ca nemotivat, iar în măsura în care se va trece peste această excepție, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

În ceea ce privește excepția nulității recursului pentru nemotivare, a arătat intimatul că susținerile în fapt din cuprinsul petiției de recurs nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pentru solicitarea de respingere a recursului ca nefondat a făcut trimitere intimatul la toate apărările cuprinse în întâmpinarea depusă la dosarul de fond.

3.2 Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 44-47, intimata Autoritatea Rutieră Română (ARR) a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, arătând că, în ceea ce o privește, instanța de fond a admis în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a sa în raport de obiectul acțiunii deduse judecății.

În privința soluției pronunțate pe fondul cauzei, a arătata intimata ARR că în mod corect a reținut prima instanță că nu sunt întemeiate susținerile reclamantei privind încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. (1), lit. a) și b) din Legea nr. 92/2007, iar împrejurarea invocată de societatea A. S.R.L. îi este imputabilă acesteia exclusiv, pentru că nu a urmărit calendarul licitației și nu a depus oferta pentru atribuirea din data de 18.12.2013.

Totodată, a mai arătat intimata ARR că nu există nicio obligație în sarcina Agenției pentru Agenda Digitală a României (AADR) de a anunța MDRAP că un operator a depus oferta în cadrul ședinței de atribuire din 13.12.2013, iar această ofertă nu putea fi considerată valabilă pentru licitația din data de 18.12.2013, întrucât anularea procedurii de atribuire programată pentru data de 13.12.2013 a presupus neluarea în considerare a niciunei oferte depuse în cadrul respectivei proceduri.

Cu privire la termenul de 90 de zile prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Anexa 1 a Ordinului MIRA nr. 353/2007, a considerat intimata ARR că acesta nu are un caracter imperativ, nefiind prevăzută nicio sancțiune pentru nerespectarea sa.

În referire la criticile recurentei privind renunțarea sa la capătul de cerere privind desemnarea societății respective ca și câștigătoare a atribuirii, susține intimata ARR că se încearcă inducerea în eroare a instanței de recurs, în condițiile în care reclamanta și-a modificat și precizat acțiunea în fața instanței de fond, fapt pentru care Curtea de Apel București a reținut că "în cuprinsul cererii modificatoare nu a mai fost formulat acest capăt de cerere, astfel că nu se mai impune punerea în discuție a acestui aspect, împrejurare cu care părțile au fost de acord."

3.3 Prin întâmpinarea depusă la filele 49-51, intimatul Consiliul Județean Iași a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că nu au fost încălcate prevederile art. 19 alin. (1), lit. a) și b) din Legea nr. 92/2007, fiind respectat tratamentul egal și discreționar, concurențial și transparent pentru ofertanții din procedura de licitație.

Totodată, a susținut intimatul că nu este atributul consiliilor județene să stabilească zilele la care au loc ședințele de atribuire a licențelor de traseu, aceste date fiind fixate după introducerea în aplicația electronică a mai multor elemente necesare pentru realizarea unei licitații unitare, în care se calculează punctajul fiecărui ofertant pe baza tuturor acestor date.

3.4 Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 55-59, intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României (AADR) a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că ședința de atribuire din data de 13.12.2013 a fost anulată de către MDRAP, acest lucru fiind adus la cunoștința operatorilor de transport încă din data de 28.11.2013 prin adresa din 28 noiembrie 2013, că intimata în cauză nu face parte din comisia paritară organizată conform art. 19 din Ordinul MIRA nr. 353/2007, iar pe site-ul propriu al acestei instituții (AADR) s-a publicat la data de 28.11.2013 anunțul de anulare a ședinței de atribuire din data de 13.12.2013, organizatorul licitației fiind intimatul MDRAP.

A concluzionat intimata în sensul că pe întreaga perioadă de desfășurare a procedurii de atribuire licențe de traseu s-a asigurat tratamentul egal și nediscriminatoriu pentru toți operatorii de transport și s-a asigurat accesul acestora la un mediu concurențial transparent, recurenta reclamantă având obligația de a urmări desfășurarea procedurii de atribuire pe tot parcursul acesteia.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30.03.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 28.09.2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Soluția instanței de recurs

Examinând recursul în raport de criticile formulate și de motivele de casare invocate, Înalta Curte reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurenta A. S.R.L. a criticat sentința primei instanțe în privința soluției date asupra fondului cauzei, criticile formulate în calea de atac fiind încadrate, prin raportul întocmit în procedura de filtru, în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

O primă critică a recurentei a vizat, în opinia sa, nereținerea în hotărârea atacată a încălcării prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 92/2007, potrivit cărora autoritatea publică organizatoare a procedurii de atribuire a licențelor de traseu avea obligația "să asigure un tratament egal și nediscriminatoriu pentru toți operatorii de transport rutier și transportatorii autorizați", precum și să "asigure accesul operatorilor de transport rutier și transportatorilor autorizați pentru realizarea serviciilor de transport public local într-un mediu concurențial și transparent."

Fără a relua desfășurarea faptelor expuse cronologic de prima instanță, se observă în calea controlului judiciar că invocarea de către recurentă a unei încălcări legale se fundamentează pe o premisă falsă, ce nu poate fi validată.

Depunerea unei oferte de către un operator de transport pentru participarea acestuia la procedura de atribuire a unei licențe de traseu nu îl absolvă de lipsa oricărei diligențe în a urmări modalitatea de desfășurare a licitației și de a se informa în legătură cu eventualele modificări ce pot surveni față de anunțul inițial.

Înalta Curte reține că obligațiile ce reveneau operatorului sistemului informatic de atribuire electronică în transporturi, adică intimatei AADR, erau cele de publicare pe site-ul www.autorizații.ro a modificărilor apărute în calendarul procedurii de licitație, conform datelor transmise de către intimatul MDRAP prin adresa din 2 noiembrie 2013 către toate instituțiile publice implicate în organizarea noii ședințe de atribuire a licențelor de traseu. Înscrisurile depuse la dosar (extrase de pe site-urile instituțiilor intimate) relevă că prin mijloace informatice s-a adus la cunoștință publică anularea ședinței de atribuire din 13.12.2013 și s-a publicat noul calendar pentru următoarea ședință de atribuire stabilită pentru data de 18.12.2013, orice persoană interesată putând să acceseze aceste informații.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor legale pe care recurenta le-a considerat încălcate, autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura un tratament egal și nediscriminatoriu, precum și un mediu concurențial și transparent pentru toți operatorii de transport rutier și transportatorii autorizați, ceea ce s-a și realizat în succesiunea temporală a faptelor care au generat pretinsa vătămare a recurentei reclamante.

Astfel, se reține că modul în care au fost comunicate informațiile referitoare la anularea primei proceduri de atribuire a licențelor de traseu și publicarea datelor stabilite în calendarul propus pentru cea de-a doua ședință de atribuire, din ziua de 18.12.2013, este de natură să asigure respectarea obligațiilor impuse în sarcina instituțiilor implicate în organizarea licitațiilor pentru atribuirea electronică a traseelor naționale din programele de transport.

Nici un text de lege nu consacră obligația intimatul MDRAP sau a unui alt intimat dintre cei chemați în judecată de recurenta reclamantă A. S.R.L. de a o notifica pe aceasta în legătură cu anularea primei licitații, la fel cum nici obligația operatorului sistemului informatic de atribuire electronică în transporturi (AADR) de a notifica intimatul MADRP despre existența unei oferte depuse pentru prima procedură de atribuire, ce a fost anulată, nu este consacrată de vreo normă juridică.

O altă critică a recurentei a vizat încălcarea, în procedura de atribuire a licențelor de traseu, a prevederilor art. 21 alin. (1) lit. a) din Anexa la Ordinul MIRA nr. 353/2007, potrivit căruia " datele la care au loc ședințele de atribuire se vor stabili cu 90 de zile înainte de expirarea valabilității programului de transport ", încălcare ce nu a fost reținută de către prima instanță în cuprinsul sentinței pronunțate de aceasta.

Se observă că norma suscitată nu prevede nicio sancțiune în ipoteza nerespectării acesteia, sancțiunea nulității putând opera doar sub rezerva dovedirii unei vătămări produse prin nerespectarea acestui termen.

Însă, astfel cum se deduce din întreaga economie a prevederilor art. 21 din Anexa 1 la Ordinul MIRA nr. 353/2007, ceea ce prezintă relevanță pentru operatorii de transport rutier este asigurarea dreptului acestora de a depune ofertele lor în intervalul prevăzut de alin. (4), nerespectarea acestui interval putând determina o vătămare a drepturilor lor de a participa la licitația organizată pentru atribuirea traseelor cuprinse în programele de transport județene.

Deși recurenta reclamantă a invocat o vătămare ce i-a fost produsă prin imposibilitatea participării sale la procedura de atribuire, Înalta Curte reține că nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă o astfel de împiedicare reală de a lua cunoștință de noua perioadă de depunere a ofertelor pentru ședința de atribuire fixată în data de 18.12.2013.

În aceste condiții, nu se poate reține nelegalitatea procedurii de atribuire pe care recurenta reclamantă o contestă, chestiunea nerespectării termenului de 90 de zile neavând ca efect anularea acestei proceduri.

O altă alegație a recurentei reclamante în motivarea căii de atac declarate a fost cea referitoare la nerespectarea unui termen de 5 zile prevăzut de legislația în vigoare, în opinia societății A. S.R.L. existând o suprapunere a perioadei de depunere a ofertelor.

Și această critică are un caracter neîntemeiat, cât timp, astfel cum reiese din actele depuse la dosar, o primă procedură de atribuire s-a anulat, fiind fixată o altă dată pentru o nouă procedură de atribuire, la care recurenta reclamantă nu a participat, din motive de țin de propria sa conduită, fără a exista o suprapunere de termene pentru depunerea ofertelor, cum s-a interpretat de către societatea A. S.R.L. În aceste condiții, reține Înalta Curte că nu există nicio dispoziție legală contrată care să sancționeze stabilirea unui nou interval de timp pentru depunerea ofertelor, în condițiile în care data fixată pentru o primă ședință de atribuire, din motive obiective, dovedite în cauză, nu a mai putut fi menținută, fiind necesară decalarea procedurii pentru un moment ulterior, adus la cunoștința publică prin mijloace de informare adecvate și suficiente.

O ultimă critică a recurentei în calea de atac declarată a fost cea referitoare la soluția primei instanțe de a lăsa neanalizată solicitarea sa de desemnare drept câștigătoare a licitației, având 57 de puncte, formulată în petitul nr. 3 al cererii de chemare în judecată inițiale.

Observând însă parcursul procedural al acestui dosar, reține instanța de control judiciar că, după declinarea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a formulat o cerere de completare a cererii inițiale, prin care a chemat în judecată și alți pârâți și a precizat capetele de cerere ce au format obiectul judecății.

Soluția primei instanțe este una corectă, în condițiile în care partea, prin notele de concluzii depuse la filele 163-169 din dosarul de fond, solicită admiterea cererii sale de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și completată, enumerând capetele de cerere a căror dezlegare pe fond a solicitat-o primei instanțe, între acestea neregăsindu-se și petitul 3 din cererea inițială.

În referire la acest capăt de cerere, intimatul Consiliul Județean Iași a invocat excepția inadmisibilității, antamată la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2014, consemnându-se în încheierea de ședință de la acea dată astfel: "…având în vedere că acest capăt de cerere nu se mai regăsește în cererea precizatoare, reclamantul, prin avocat, arată că nu se mai impune a fi discutată excepția inadmisibilității", iar Curtea a dispus că "nu se mai impune punerea în discuție a acestei excepții, întrucât "ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea, în cuprinsul cererii modificatoare nemaifiind formulat acest capăt de cerere."

În aceste condiții nu poate fi primită critica recurentei reclamante privind soluția greșită a primei instanțe asupra acestui capăt de cerere, în condițiile în care precizările asupra acțiunii deduse judecății au fost formulate de apărătorul ales al părții, nefiind în discuție o renunțare la judecată, ci doar precizarea obiectului cererii de chemare în judecată, pentru care nu era necesară însușirea acestui act de către reprezentantul legal al societății A. S.R.L.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, urmând a menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 2908 din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2908 din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2016.