ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3193/2017

Asupra recursurilor de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 20.02.2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (ANAF-DGAMC) și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Administrația Finanțelor Publice Sector 1 (ANAF-AFP Sector 1), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

(i) în principal, obligarea pârâtelor ANAF-DGAMC și AFP Sector 1 la:

a. acoperirea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea prevederilor art. 3<SUP>1</SUP>alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, declarate neconstituționale, în cuantum de 1.297.228,83 RON, reprezentând echivalentul contribuției aferente trimestrelor I, II și III 2012, achitate în contul TVA datorată de către A.;

b. obligarea la plata dobânzilor calculate la sumele încasate nelegal începând cu data plății acestora și până la restituirea efectivă;

(ii) în subsidiar:

(A) anularea în parte a actelor administrative emise de CNAS în baza dispozițiilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, prevederi declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, în ceea ce privește includerea TVA în valoarea vânzărilor (baza de calcul a contribuției), după cum urmează:

a. datele comunicate de CNAS prin e-mailul transmis în data de 05.05.2012, corespunzătoare trimestrului I/2012 (cu privire la suma de 381.381,81 RON);

b. adresa CNAS nr. DG/1971 din 31 iulie 2012, transmisă prin e-mail în data de 01.08.2012, corespunzătoare trimestrului II/2012 (cu privire la suma de 430.951,69 RON);

c. adresa CNAS nr. MS/FD/2443 din 31 octombrie 2012, transmisă prin e-mail în data de 02.11.2012, corespunzătoare trimestrului III/2012 (cu privire la suma de 484.895,33 RON) și, respectiv,

(B) obligarea pârâtelor ANAF-DGAMC și AFP Sector 1 la acoperirea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea prevederilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, declarate neconstituționale, reprezentând echivalentul contribuției aferente trimestrelor I, II și III/2012 achitate în contul TVA nedatorată, în cuantum de 1.297.228,83 RON, precum și obligarea la plata dobânzilor calculate la sumele încasate nelegal începând cu data plății acestora și până la restituirea efectivă.

(iii) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu

2.1 Prin sentința civilă nr. 2064 din 27 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus:

- admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 1;

- respingerea acțiunii împotriva pârâtei AFP Sector 1, pentru lipsa calității procesuale pasive;

- admiterea acțiunii formulate de reclamanta A., față de pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili;

- obligarea pârâtei ANAF-DGAMC la plata sumei de 1.297.228,83 RON reprezentând echivalentul contribuției aferente trimestrelor I, II și III din 2012.

2.2 Prin sentința civilă nr. 2689 din 10 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele CNAS, ANAF-DGAMC și ANAF-AFP Sector 1 și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2064 din 27 iunie 2014 cu următoarele mențiuni:

- Anulează în parte actele administrative emise de pârâtă, respectiv:

a) datele comunicate de CNAS prin e-mailul transmis la 5.05.2014, corespunzătoare trimetrului I/2012;

b. adresa CNAS nr. DG/1971 din 31 iulie 2012, corespunzătoare trimestrului II/2012;

c. adresa CNAS nr. MS/FD/2443 din 31 octombrie 2012, corespunzătoare trimestrului III/2012;

- obligă pârâta ANAF-DGAMC la plata dobânzii legale aferente sumei de 1.297.228,83 RON, începând cu data plății sumei către reclamantă până la restituirea efectivă a acesteia.

Totodată, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 2064 din 27 iunie 2014, în sensul că, în loc de "echivalentul contribuției aferente trimestrelor I, II și III din 2012" se va trece echivalentul contribuției aferente TVA introdusă nelegal în baza de calcul pentru trimestrele I, II și III din 2012.

4.1. Împotriva sentinței civile nr. 2064 din 27 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Recurenta CNAS a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la următoarele aspecte:

(i) Referitor la reținerile instanței de fond în ceea ce privește introducerea nelegală a TVA în conținutul bazei de calcul a datelor comunicate de CNAS

Potrivit art. 11 lit. c) alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Având în vedere faptul că Decizia nr. 39/2013 pronunțată de Curtea Constituțională a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 100 din 20 februarie 2013, aceasta produce efecte numai pentru viitor, începând cu data de 20 februarie 2013.

O interpretare contrară a dispozițiilor art. 11 lit. c) alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și a Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 ar echivala cu o aplicare retroactivă a acesteia, ceea ce este inadmisibil.

Pe cale de consecință, pentru trimestrele I-III ale anului 2012, contribuția trimestrială datorată de fiecare plătitor s-a calculat potrivit art. 3<SUP>1</SUP>alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, care produce efecte în forma sa publicată anterior emiterii Deciziei nr. 39/2013.

Astfel, până la momentul publicării Deciziei nr. 39/2013 a fost respectat cadrul juridic incident ("tempus regit actum"), instanța de fond reținând în mod greșit faptul că reclamanta a plătit o diferență de 1.297.228,83 RON, sumă nedatorată ca urmare a introducerii nelegale a TVA în baza de calcul a contribuției.

Pe de altă parte, taxa claw-back, fiind o obligație fiscală alături de taxe și impozite datorate conform prevederilor legale, poate fi dedusă de reclamantă în condițiile stabilite prin legislația fiscală.

Prin urmare, reclamanta nu a fost prejudiciată, mecanismul de colectare a TVA fiind reglementat de dispozițiile Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

(ii) Referitor la datele raportate în sistemul de asigurări sociale de sănătate

O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, stabilește în mod expres atribuțiile în sarcina tuturor subiectelor de drept, respectiv CNAS, casele de asigurări de sănătate, furnizorii de servicii medicale și subiecții plătitori ai contribuției trimestriale.

Astfel, CNAS, potrivit art. 5 alin. (7) din acest act normativ, are atribuția de a transmite în format electronic deținătorilor autorizației de punere pe piață a medicamentelor/reprezentanților legali consumul trimestrial centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Subiecții plătitori ai contribuției trimestriale au obligația, în conformitate cu art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, de a stabili, calcula și declara contribuția trimestrială, pe baza informațiilor furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

În exercitarea atribuțiilor speciale prevăzute de art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, CNAS și-a îndeplinit obligația legală de a transmite consumul trimestrial centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

În concluzie, în mod greșit instanța de fond a dispus plata sumei de 1.297.228,83 RON, ca urmare a introducerii nelegale a TVA în conținutul bazei de calcul a contribuției trimestriale pentru trimestrele I, II și III 2012.

(iii) Veniturile realizate ca urmare a aplicării O.U.G. nr. 77/2011, respectiv pentru trimestrele I-III 2012, constituie venituri la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală și pentru servicii medicale, potrivit art. 7 din acest act normativ. Prin urmare, neîndeplinirea obligației de plată a contribuției creează o pagubă pentru Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ceea ce ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraților.

În concluzie, pentru motivele expuse, recurenta CNAS a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței civile nr. 2064 din 27 iunie 2014, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală a susținut în motivarea recursului că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept - art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la următoarele aspecte:

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, ANAF nu este emitenta actelor administrative contestate. CNAS are calitate procesuală pasivă, în calitate de organ emitent al actelor administrative prin care s-a stabilit contribuția în sarcina intimatei (inclusiv TVA).

Din actele dosarului și prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 nu rezultă că taxa pe valoare adăugată a fost virată la bugetul de stat, aceasta fiind cuprinsă în baza de calcul a contribuției și virată la bugetul Ministerului Sănătății.

Prevederile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, invocate de intimata-reclamantă, se aplică începând cu data intrării în vigoare a ordonanței și se referă doar la administrarea creanțelor.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF este întemeiată și în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, text din care rezultă și faptul că pentru a avea calitatea de pârâtă într-o cauză de contencios administrativ, autoritatea publică trebuie să fie emitenta unui act administrativ care să fi creat o vătămare intimatei-reclamante.

De asemenea, în raport de prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu se justifică judecarea cauzei în contradictoriu și cu ANAF.

Ca practică judiciară în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a ANAF pot fi exemplificate deciziile nr. 533 din 6 februarie 2014 și nr. 386 din 29 ianuarie 2014 pronunțate de Î.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2012, respectiv nr. 9339/2/2012.

Hotărârea instanței de fond este criticată și pentru faptul că nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de ANAF și reiterată în recurs.

Cererea de acordare a despăgubirilor formulată de reclamantă este inadmisibilă față de dispozițiile speciale ale Codului de procedură fiscală potrivit căreia operațiunea de restituire este una administrativă pentru care este competent organul fiscal, neputându-se solicita direct instanței să dispună restituirea.

Intimata trebuia să formuleze o cerere de restituire către CNAS (autoritatea administrativă care a încasat contribuția cu TVA inclusă), în temeiul art. 117 alin. (1) lit. b) din C. proc. fisc. (O.G. nr. 92/2003).

De asemenea, intimata trebuia să formuleze o cerere prealabilă la CNAS și în ceea ce privește solicitarea de dobânzi calculate la sumele încasate nelegal (TVA inclusă în contribuție), în temeiul art. 124 alin. (1) din C. proc. fisc..

În concluzie, recurenta-pârâtă ANAF a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii în totalitate, în principal, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și, în subsidiar, ca inadmisibilă.

4.2. Împotriva sentinței civile nr. 2689 din 10 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, susținând că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept - art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, în mod netemeinic și nelegal s-a admis cererea de completare a sentinței, în sensul de a se pronunța asupra cererii de obligare a ANAF-DGAMC la plata dobânzilor calculate la sumele încasate nelegal.

Prin sentința a cărei completare s-a solicitat instanța nu a omis să se pronunțe cu privire la un capăt de cerere pentru a putea fi aplicabile dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.

Cererea intimatei putea constitui un motiv de recurs împotriva hotărârii respective, cale de atac în cadrul căreia instanța de control judiciar ar fi soluționat această cerere.

Mai mult decât atât, ANAF - DGAMC nu poate fi obligată la plata dobânzilor pentru suma achitată de intimată, având în vedere că nu este emitenta actelor prin care s-a stabilit această sumă și nici nu rezultă din actele dosarului că taxa pe valoare adăugată a fost virată la bugetul de stat, aceasta fiind cuprinsă în baza de calcul a contribuției și virată în bugetul Ministerului Sănătății.

În concluzie, recurenta-pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2064 din 27 iunie 2014, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

1.1. Referitor la recursul declarat de pârâta CNAS

În mod corect prima instanță a reținut aplicabilitatea în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 3<SUP>1 </SUP>alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 sunt neconstituționale, în ceea ce privește sintagma "care include și taxa pe valoare adăugată".

Astfel, acțiunea dedusă judecății a fost introdusă în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în urma Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 prin care a fost declarată neconstituțională includerea TVA în mecanismul de calcul al taxei claw-back.

Potrivit art. 126 alin. (6) teza finală din Constituție, "Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale".

În aplicarea acestui text constituțional, instanțele de contencios administrativ, prin mijlocul procedural conferit de art. 9 din Legea nr. 554/2004, sunt obligate să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.

Acțiunea întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 poate avea ca obiect: (i) anularea actelor administrative emise în baza ordonanțelor Guvernului sau, după caz, a unor dispoziții din ordonanțe, declarate neconstituționale, (ii) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate și/sau (iii) obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Obiectul cererii reclamantei se circumscrie prevederilor legale enunțate, astfel că în mod corect prima instanță a constatat admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ.

Reclamanta a fost vătămată prin dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 declarate neconstituționale, întrucât în baza notificărilor emise de CNAS pe trimestrele I-III 2012 a fost obligată să achite contribuția claw-back la o valoare a vânzărilor de medicamente ce include și TVA.

Este de necontestat că la emiterea notificărilor aferente trimestrelor I-III 2012, CNAS nu putea decât să aplice dispozițiile în vigoare, respectiv O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, care prevedea în mod expres, la art. 3<SUP>1</SUP>alin. (5), faptul că valoarea vânzărilor aferente medicamentelor suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății include și TVA.

Această împrejurare nu are însă relevanță în cauză, întrucât viciul de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 3<SUP>1 </SUP>alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza și în executarea acesteia.

Atât timp cât la data pronunțării hotărârii recurate era în vigoare Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, în considerarea caracterului general obligatoriu al acesteia, în mod corect prima instanță a reținut că modalitatea de calcul a contribuției datorate de reclamantă nu are temei legal.

Menținerea efectelor actelor administrative emise în baza dispozițiilor declarate neconstituționale ar lipsi de orice finalitate procedura de exercitare a controlului de constituționalitate, astfel cum aceasta este reglementată de Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, sunt neîntemeiate criticile privitoare la includerea TVA în baza de calcul a contribuției și la efectele deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013.

Susținerile referitoare la posibilitatea reclamantei de a deduce TVA nu au relevanță în cauză, întrucât controlul de legalitate nu a vizat condițiile de exercitare a dreptului de deducere a TVA, astfel cum acestea sunt reglementate de legislația fiscală, ci modalitatea de determinare a bazei de impunere și de stabilire a cuantumului contribuției claw-back.

În plus, nu poate fi vorba de îngrădire a accesului asiguraților la medicamente în considerarea destinației sumelor achitate cu titlu de contribuție trimestrială, întrucât acțiunea promovată de reclamantă vizează o plată nedatorată din perspectiva unei duble impozitări și a afectării principiului justei așezări a sarcinilor fiscale prin emiterea unor acte administrative în temeiul unor prevederi legale declarate neconstituționale.

1.2 Referitor la recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală

Este neîntemeiată critica ce vizează lipsa calității procesuale pasive a pârâtei ANAF, raportat atât la obiectul cererii de chemare în judecată, cât și la dispozițiile legale aplicabile.

Astfel, obiectul capătului de cerere formulat în contradictoriu cu ANAF nu vizează anularea actelor administrative contestate, ci acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin aplicarea prevederile legale declarate neconstituționale.

Or, potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, ANAF administrează contribuția trimestrială prevăzută la art. 1 din acest act normativ, contribuție care este asimilată obligației fiscale.

Conform art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând contribuțiile prevăzute la alin. (1) vor fi continuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care se subrogă în drepturile și obligațiile Ministerului Sănătății - Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în calitate de creditor bugetar, pe care le succedă de drept în această calitate.

Alineatul 8 al acestui articol prevede că această contribuție trimestrială se achită la unitatea Trezoreriei statului din cadrul organelor fiscale în raza cărora sunt luați în administrare contribuabilii.

Faptul că, ulterior, sumele respective se transferă de unitățile Trezoreriei statului în contul de venituri proprii al Ministerului Sănătății, potrivit art. 9 alin. (9) din O.U.G. nr. 77/2011, nu are relevanță în stabilirea calității procesuale pasive, întrucât această împrejurare vizează raportul juridic subsecvent dintre unitățile Trezoreriei statului și Ministerul Sănătății, raport în care titularul obligației de plată a contribuției nu este parte.

Jurisprudența invocată de recurenta ANAF, exemplificată prin Deciziile nr. 533 din 6 februarie 2014 și nr. 386 din 29 ianuarie 2014 pronunțate de Î.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, nu poate reprezenta un reper în soluționarea prezentei cauze, întrucât litigiile respective au vizat exclusiv anularea actelor administrative emise de CNAS, în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, iar nu acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din acest act normativ.

Prin urmare, pârâta ANAF are legitimare procesuală pasivă, astfel că în mod legal prima instanță a stabilit în sarcina acesteia obligația de plată a despăgubirilor constând în contribuția aferentă TVA inclusă nelegal în baza de calcul pentru trimestrele I, II și III 2012, precum și dobânzile aferente.

Sunt neîntemeiate și criticile privitoare la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., întrucât acestea fac abstracție de obiectul acțiunii și de temeiul juridic al acesteia.

În acest sens, se impun a fi reamintite prevederile art. 126 alin. (6) din Constituție și art. 9 din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei vătămate dreptul de a solicita anularea unui act administrativ emis în baza unor ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale și acordarea de despăgubiri, chiar dacă excepția respectivă de neconstituționalitate a fost ridicată într-o altă cauză. Singura limitare adusă dreptului de sesizare a instanței vizează termenul de decădere de 1 an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României.

Prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. au fost interpretate și aplicate corect de către prima instanță, întrucât prin sentința civilă nr. 2064 din 27 iunie 2014 aceasta a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere având ca obiect anularea actelor administrative contestate.

Textul art. 445 C. proc. civ. instituie obligativitatea procedurii de completare a hotărârii în condițiile prevăzute de art. 444, astfel că, pentru acest motiv, reclamanta nu putea uza de calea de atac a recursului.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că urmează să dispună, în temeiul art. 496 din acest act normativ, respingerea recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 2064 din 27 iunie 2014 și a sentinței civile nr. 2689 din 10 octombrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 2064 din 27 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursurile declarate de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței civile nr. 2064 din 27 iunie 2014 și a sentinței nr. 2689 din 10 octombrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2017.