Decizia nr. 124/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 162/2014 a Curții de Apel Iași

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea formulată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației Naționale, solicitând obligarea acestuia să recunoască efectele diplomei și suplimentului de diplomă eliberate de Universitatea B. reclamatei, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 162/2014 din 25.09.2014, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale și acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Educației Naționale, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 162/2014 din 25.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ.

Considerentele și soluția instanței de control judiciar Înalta Curte de Casație și Justiție la termenul din 08 aprilie 2016 constatând lipsa nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (2) C. proc. civ. Datorită faptului că, până la data de 26 octombrie 2016, niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni" iar potrivit art. 417 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes". Având în vedere și prevederile dispozițiilor art. 418 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora: "cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării.

Temeiul juridic al soluției Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 417-420 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ. și va constata, din oficiu, perimarea recursului.