ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1291/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 18.08.2014 sub nr. x/301/2014, reclamanta Asociația Romană a Cărnii, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat obligarea pârâtei la emiterea/completarea avizului de stingere a garanțiilor reale mobiliare aferente Contractelor nr. 1/17.08.2009 și nr. 2/01.10.2009, stingerea garanțiilor reale mobiliare precizate, operarea avizului de stingere a acestor garanții în AEGRM, înscrierea unei notificări la AEGRM privind stingerea garanțiilor reale precizate, delegarea/împuternicirea unei persoane, în mod valabil, în vederea efectuării operațiunilor de mai sus și în vederea realizării tuturor formalităților de publicitate, aferente acestora, la plata daunelor minimale prevăzute de lege în cuantum de 700 euro pentru întârzierea nepermis de mare în îndeplinirea obligațiilor legale precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin Sentința civilă nr. 6308 din data de 08.05.2015, pronunțată în Dosarul nr. x/301/2014 Judecătoria Sectorului 3 București, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și, în consecință a declinat soluționarea cauzei formulată de reclamanta Asociația Romană a Cărnii în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în favoarea Curții de Apel București, reținând în cauză incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1), (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 145 din 22 ianuarie 2016, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta Asociația Romana Cărnii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Totodată, a constatat conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

În argumentele expuse, Curtea de Apel a reținut că în cauza dedusă judecății se solicită executarea a unei convenții de garanție reală mobiliară, aferentă Contractelor nr. 1/17.08.2009 și nr. 2/01.10.2009, respectiv se urmărește stabilirea unui drept potrivnic - constatarea stingerii garanțiilor reale imobiliare și obligarea pârâtului la a face (obligație legală constând în operarea avizului de stingere a acestor garanții în AEGRM).

În concluzie, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată nu are ca obiect un act administrativ tipic sau asimilat, astfel că nu este de competența instanței de contencios administrativ.

Fiind o acțiune civilă având ca obiect capete de cerere neevaluabile, dar și evaluabile, aceasta este în competența judecătoriei ca instanță de drept comun, potrivit prevederilor art. 94 pct. 1 lit. h) și j) coroborate cu cele ale art. 123 C. proc. civ.

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

Din actele și lucrările dosarului, reiese că între părțile litigante s-a încheiat la data de 6 aprilie 2009, Acordul de Grant nr. 135081, prin care MAPDR s-a obligat să acorde beneficiarului (Asociația Română a Cărnii) suma totală de 250.000 euro pentru realizarea și implementarea proiectului denumit "Implementarea unui sistem național de monitorizare și promovare a tipului de proteină din produsele de carne".

La art. 1 din Contractul de garanție reală mobiliară nr. 2/1.10. 2009, încheiat în baza acestui acord este precizat că beneficiarul consimte să constituie în favoarea MAPDR, în condițiile stipulate de Titlul VI din Legea nr. 99/1999 și în Acordul de grant, o garanție reală mobiliară fără deposedare asupra bunurilor și echipamentelor identificate în anexa 1 la prezentul Contract.

Din dispozițiile ar. 9 alin. (1) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999: reiese că:

"(1) Garanția reală care se reglementează prin acest titlu constituie un drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii oricărei obligații". Orice tip de obligație de a da, a face sau a nu face este susceptibilă să fie garantată cu garanția reală reglementată prin acest titlu, inclusiv obligațiile viitoare, sub condiție, divizibile sau determinabile (art. 10 alin. (1), nefiind relevantă în ceea ce privește litigiul privind executarea sau stingerea garanției reale mobiliare natura contractului din care s-a născut obligația garantată.

Așadar, obiectul prezentei acțiuni vizează stabilirea unui drept potrivnic, respectiv constatarea stingerii garanțiilor reale mobiliare și obligarea pârâtului la a face (obligație legală constând în operarea avizului de stingere a acestor garanții în AEGRM), ceea ce presupune interpretarea convențiilor de garanție reală mobiliară (Contractul nr. x/17.08.2009 și Contractul nr. x/01.10.2009), contracte care au fost semnate în urma Acordului de Grant nr. 135081 din 6 aprilie 2009 precum și pretențiile reclamantei decurgând din întârzierea în executarea obligațiilor pârâtului.

Nu în ultimul rând, este de precizat că dreptul potrivnic ce se urmărește a fi stabilit corespunde Contractelor de garanție reală mobiliară nr. 1/17.08.2009 și nr. 2/01.10.2009, care nu au ca obiect bunuri proprietate publică, pentru a fi incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, garanțiile reale mobiliare privesc îndeplinirea unei obligații civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice încât, raportat la art. 94 pct. 1 lit. h) din C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Sector 3 București.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația Română a Cărnii și pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN