ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1625/2014

Deliberând asupra recursului, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 306 din data de 14 august 2013, pronunțată în Dosarul penal nr. 5373/118/2013, Tribunalul Constanța a hotărât condamnarea inculpaților R.P. și O.A. în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la câte o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale. Celor doi inculpați li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Pedepsele aplicate inculpaților R.P. și O.A. s-a dispus să fie executate în regim de detenție, conform prevederilor art. 57 C. pen. În baza prevederilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 8 martie 2013 la zi, iar în temeiul prevederilor art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest. Totodată, în temeiul prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a 8,9 kg plante uscate care aparțin genului cannabis, ambalate în 4 saci de rafie, 166,5 grame cannabis și a contraprobelor de 5,1 grame cannabis și 5,9 grame plante uscate care aparțin genului cannabis, depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R.

- Direcția de Cazier Judiciar și Evidență Operativă - Camera de Corpuri Delicte, în baza dovezilor din 17 aprilie 2013, în vederea distrugerii. În baza prevederilor art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri folosite pentru comiterea faptei, consemnate în procesul-verbal de percheziție și care au fost lăsate în custodia lui R.C. la Ferma D. din comuna N.B., 34 lămpi prevăzute cu becuri, reglabile în înălțime, 3 calorifere, 1 termometru, aparat dezumidificator, 2 sisteme control ventilatoare și 2 senzori. În conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 143/2000 au fost obligați inculpații O.A. și R.P., la plata contravalorii operațiunii de distrugere a drogurilor rămase în urma analizelor de laborator.

Inculpații au fost obligați să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de câte 2000 RON. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele: La data de 6 martie 2013 au fost depistați succesiv inculpații O.L.A. și B.L., având asupra lor droguri de risc, respectiv cannabis. Inițial, a fost depistat inculpatul O.L.A. și la controlul autoturismului personal a fost descoperită cantitatea de 9,7 grame cannabis despre care s-a stabilit că acesta a deținut-o pentru consum propriu fără drept. O.L.A. a denunțat că a procurat cannabisul de la inculpatul B.L. și a contribuit pe parcursul urmăririi penale la prinderea și tragerea la răspundere penală a acestuia. Tot în ziua de 6 martie 2013 a fost depistat B.L., ocazie cu care asupra acestuia a fost descoperită cantitatea de 0,6 grame cannabis și a predat cantitatea de 2,3 grame cannabis.

Cu ocazia audierii, B.L. a declarat că are cunoștință despre faptul că, un anume R.P. care locuiește în satul D., comuna N.B. deține împreună cu alte persoane o plantație de cannabis. Despre plantație a arătat că se află în localitatea D., în niște hale. Cercetările efectuate ulterior au confirmat denunțul făcut de către B.L., iar la data de 7 martie 2013 a rezultat împrejurarea că R.P. ar deține în satul D., în incinta fostei ferme D., o plantație de cannabis. În baza autorizației emise în cauză, la data de 7 martie 2013 s-a efectuat o percheziție la imobilul cu fosta denumire C. - SC F.D. SA - sector economic și sector comercial. Cu această ocazie s-a găsit o cultură de cannabis compusă din 489 plante, conținând masa totală de 71,663 kilograme.

La percheziție s-a constatat că plantele erau cultivate fiecare în ghiveciul ei, în incintă se aflau 34 de lămpi cu becuri reglabile în înălțime cu lanț, trei calorifice, termometru, aparat dezumidificator, două sisteme de ventilație, prize cu termostat, siguranțe pentru instalații electrice, instalație de apă legată la pompă cu hidrofor și multe alte recipiente conținând diferite substanțe necesare dezvoltării culturii de cannabis. S-a constatat existența unui adevărat sistem prin care cultura de cannabis a fost întreținută și dezvoltată după însămânțare. În interiorul curții de acces au fost depistați O.A., N.V. și R.C., părinții lui R.P., însă în timpul percheziției domiciliare în incinta fermei a venit și R.P.

Din declarațiile martorilor R.C. și N.V., părinții lui R.P., a rezultat că aceștia sunt pensionari și că nu au venituri cumulate mai mari de 1.100 RON, că nu au dobândit moșteniri ori nu au câștigat sume importante la loto sau la pariuri. Acest fapt a infirmat susținerile constante făcute în cursul cercetărilor de către inculpatul R.P., că imobilul aparține părinților săi. În realitate, imobilul din satul D., compus din clădiri și teren a fost achiziționat și este exploatat de către R.P., iar părinții acestuia doar locuiesc acolo. Pe parcursul urmăririi penale inculpatul O.A. a recunoscut participația sa la săvârșirea activității infracționale, însă a încercat să-l acopere pe inculpatul R.P., despre care a afirmat că nu a avut nicio implicare.

Tribunalul a reținut că susținerile martorilor R.C. și N.V., coroborate cu declarațiile învinuitului B.L., cu înscrisurile și urmele descoperite la percheziția domiciliară, cu rezultatul constatărilor tehnico-științifice grafoscopice și dactiloscopice și cu mențiunile din contractul de închiriere din 7 ianuarie 2013, precum și cu conținutul convorbirii telefonice interceptate autorizat în cauză, dovedesc implicarea lui R.P. în săvârșirea activității infracționale, așa cum a fost reținută în sarcina acestuia. Deși inculpatul R.P. a acreditat ideea pe parcursul urmăririi penale că el a încheiat contractul de închiriere la 7 ianuarie 2013, după care nu a avut nicio implicare în cultivarea plantelor de cannabis și deși inculpatul O.A.

a susținut până la finalul urmăririi penale că el și-a procurat și transportat toate componentele instalației de cultivare a plantelor de cannabis, la percheziția domiciliară s-au găsit un bon fiscal emis de SC A.R. SRL, la care sunt atașate două certificate de garanție, ambele din 5 ianuarie 2013, pentru două umidificatoare, din incinta imobilului unde au fost găsite cele 498 plante de cannabis. Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică din 12 martie 2013, a rezultat că cele două certificate de garanție au fost semnate la rubrica "cumpărător" de inculpatul R.P. De altfel, acesta a semnat și contractul de închiriere întocmit formal cu inculpatul O.A. Tribunalul a constatat că, deși în faza de urmărire penală, inculpatul O.A.

a susținut că R.P. nu a avut acces în incinta unde au fost găsite plantele de cannabis, că nu avea cheia de la clădire, că singur a montat fiecare componentă a instalației care a permis cultivarea plantației de cannabis, că a transportat și montat cele două tablouri electrice din cameră seră unde au fost descoperite plantele de cannabis, inclusiv lămpile, ventilatoarele și celelalte părți componente descoperite, că s-a ocupat singur de achiziționarea și transportul acestora, probele administrate în cauză dovedesc contrariul. Pe de o parte, martorii R.C. și N.V. au arătat în declarațiile lor că persoanele care aveau chei și accesul la clădirea unde au fost descoperite plantele de cannabis, au fost inculpații R.P.

și O.A. Martorul R.C. a precizat că fiul acestuia le-a interzis atât lui cât și mamei inculpatului să pătrundă în clădirea respectivă. De asemenea, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare în incinta camerei sere unde au fost descoperite plantele de cannabis, au fost prelevate, fixate și ridicate criminalistic prin transfer pe folie adezivă transparentă un număr de zece urme ce au fost valorificate cu ocazia întocmirii raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică și s-a stabilit că urma palmară ilustrată în foto nr. 2, ridicată de pe suprafața ventilatoarelor, a fost creată de regiunea digito-palmară a palmei de la mâna stângă a inculpatului R.P., că urma digitală ilustrată în foto nr. 10, ridicată de pe suprafața tabloului electric, a fost creată de degetul arătător de la mâna dreaptă a inculpatului R.P.

De asemenea, urma digitală ilustrată în foto nr. 7, ridicată de pe suprafața unui recipient din plastic cu îngrășământ, a fost creată de degetul inelar de la mână stângă a inculpatului O.A., iar urma digitală ilustrată în foto nr. 8, ridicată de pe suprafața unui recipient din plastic cu îngrășământ, a fost creată de degetul mijlociu de la mâna stângă a inculpatului O.A. Tot pe parcursul urmăririi penale, cu ocazia efectuării percheziției la fermă, au fost găsite 2 aparate dezumidificator și un aparat umidificator, pentru primele două aparate au fost identificate documente (bon fiscal și certificat de garanție) care atestau faptul că aceste bunuri au fost achiziționate de la magazinul A.R. SRL, iar semnătura de pe documentele de proveniență aparține inculpatului R.P.

S-a menționat că achiziționarea bunurilor s-a făcut la data de 5 ianuarie 2013, iar contractul de închiriere R.C. și O.A. s-a încheiat la data de 7 ianuarie 2013. În fața instanței, inculpatul O.A. a arătat că recunoaște că a cultivat cele 498 de plante de cannabis, însă inculpatul R.P. nu a avut nicio legătură cu activitatea sa. Alt băiat, pe care nu îl știe decât după numele de A., i-ar fi sugerat să cultive plante de cannabis și tot acesta l-a ajutat cu materialele necesare pentru ferma unde au fost cultivate plantele, fiind vorba de lămpi, becuri, drose și îngrășământ. Cu R.P. a vorbit în luna ianuarie pentru spațiul din fermă, fără să-i spună nimic legat de răsadurile de plante ce urmau să fie cultivate.

A mai arătat că nu avea niciun plan referitor la aceste plante și nu dorea să le pună în vânzare, a făcut-o doar experimental, deși făcuse investiții pentru a le cultiva, pentru obiectele respective achitase suma de 6000 RON. A vrut să vadă dacă vor crește altfel când li se schimbă mediul, și apoi le-ar fi aruncat, nu le-ar fi transferat în solarii. Contractul de închiriere era încheiat pe o durată de 6 luni, iar chei pentru hala închiriată avea doar el, deși avea acces la toate bunurile fermei. Nu a plătit chirie pentru acel spațiu deoarece toată vara a lucrat la R.P. Acele plante emanau un miros nu foarte puternic de mucegai, însă nimeni nu a întrebat nimic legat de acest aspect. La semnarea contractului R.P.

i-a arătat niște acte, cum că el este mandatar. În anul 2012 a lucrat la casa de locuit din incinta fermei și deținea cheile de la toate încăperile din incinta fermei. Nu a plătit factura de lumină pentru că nu a venit factura, însă presupune că acea factură ar fi fost mare. Niciodată părinții inculpatului nu intenționau să vină în hală, unde petrecea 2 - 3 ore pe zi pentru a uda plantele și a le pune îngrășământul necesar. A mai construit la hala respectivă încă un perete, fără știrea lui R.P., cu intenția de a usca acele plante, având și un număr de 34 de lămpi.

Tribunalul a reținut că apărările inculpatului precum că nu a dorit să facă decât un experiment cu acele plante nu pot fi luate în considerare, având în vedere chiar susținerile acestuia conform cărora investițiile necesare cultivării plantelor de cannabis s-au ridicat la suma de 6000 RON, efortul depus zilnic era de 2 - 3 ore, contractul de închiriere presupunea plata unei chirii sau prestarea unor servicii în contul acesteia, plata facturii de energie electrică într-un cuantum foarte mare, toate acestea reprezentând un efort al inculpatului atât financiar, cât și uman, care nu s-ar justifica, dacă nu ar fi urmărit obținerea unui profit, în final.

Instanța a avut în vedere și procesul-verbal încheiat de lucrătorii de poliție și specialiștii din cadrul E., precum și documentația întocmită de aceștia din urmă, în care s-a menționat că sigiliul de unică folosință era tăiat, antena de comunicare modem nu era întinsă corespunzător, astfel încât să poată transmite indexul automat, însă contorul a fost schimbat la data de 28 ianuarie 2013 de o echipă E., cu indexul de plecare 0, iar la momentul verificărilor contorul era înregistrat cu indexul 9645 KW, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare, care nu ar fi făcute doar pentru ca inculpatul să-și satisfacă o curiozitate legată de creșterea plantelor. Inculpatul R.P., după ce inițial audiat ca martor, a adoptat o poziție de negare totală a faptelor și a oricărei implicări, apoi ca învinuit și inculpat s-a prevalat de dreptul la tăcere, însă în fața instanței a dat o declarație prin care a urmărit să contracareze probele administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, a precizat că, se cunoaște cu inculpatul O.A. de mai mult timp, ferma D. era pe numele tatălui său, însă de documentația aferentă s-a ocupat personal, tatăl său fiind alcoolic. Când a fost licitată ferma s-a împrumutat cu suma de 250.000 RON de la L.P., tatăl său a semnat actul de adjudecare apoi s-au ocupat de amenajarea spațiilor, intenționând să deschidă o ciupercărie. Lucrările au fost conduse de O.A. până în anul 2012, iar la insistențele acestuia din urmă a încheiat un contract de închiriere pentru o parte din hală, spunându-i că nu are ce face în acea perioadă și intenționează să pună răsaduri de legume, pentru care are nevoie de apă și lumină. Mergea la fermă cam la 3 - 4 zile, iar pentru că la o persoană avea o datorie la el și nu avea banii necesari, a fost de acord să primească de la acesta obiecte de mobilier.

Umidificatoarele, două la număr, au fost cumpărate pentru locuința din Constanța în luna ianuarie 2013, însă, întrucât soția sa i-a spus că nu sunt bune întrucât trebuiau dezumidificatoare și împreună cu mai multe peturi și ventilatoare le-a transportat la fermă. Nu a discutat niciodată cu O.A. despre ceea ce făcea el la fermă, a simțit un miros deosebit ca de mucegai, tocmai de aceea și-a sfătuit părinții să lase halele deschise. În ziua percheziției nu a știut ce s-a găsit acolo, avea mașina stricată și nu putea să ajungă imediat, însă știind că este O.A. acolo nu și-a făcut probleme. La momentul când tatăl său a susținut declarația la urmărire penală era sub influența alcoolului, nu cunoștea persoane din anturajul său care să se ocupe cu traficul de droguri.

În discuția telefonică purtată cu soția sa nu s-a referit la bani care să provină din droguri ci la bani care să provină de la service. O.A. știa unde se află toate lucrurile aflate în fermă, era omul său de încredere. Nu le-a interzis părinților să intre în spațiul închiriat. Tribunalul a reținut că, prin declarația sa, inculpatul R.P. a încercat să ofere explicație pentru toate probele ce îl incriminează pe el. Mai exact, actul de inculpare face referire la achiziționarea a două umidificatoare pe data de 5 ianuarie 2013 ce au fost găsite în incinta fermei și care deserveau plantația, iar inculpatul a declarat că acestea au fost cumpărate pentru locuința sa, însă nu au fost bune și atunci le-a adus să fie depozitate, la care se mai adaugă un dezumidificator care a ajuns tot pentru depozitare acolo.

Aceste precizări au fost făcute numai după ce au fost găsite documentele de proveniență și a fost expertizată semnătura de pe acestea, concluzionându-se că aparține inculpatului R.P., iar urmele papilare găsite pe ventilatoare de asemenea aparțin inculpatului. Inculpatul a mai explicat că și ventilatoarele au fost aduse acolo tot pentru depozitare, fiind luate de la acea persoană care nu a putut achita datoria, numai că toate aceste bunuri întâmplarea face că au fost deosebit de utile pentru a se ajunge la performanța unei plantații de cannabis cu plante mature, crescute în condiții optime, după cum se poate vedea în planșele foto atașate la dosar și așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție.

S-a mai constatat că organele de urmărire penală au făcut referire și la achiziționarea fermei D. pe numele părinților săi, tocmai pentru ca implicarea și răspunderea sa în probleme ce implică ferma, să fie cât mai mică. Sesizând acest lucru, în fața instanței, inculpatul a arătat că, într-adevăr ferma a fost achiziționată pe numele tatălui său, deși îi aparține, banii fiind virați de el, ca urmare a unui împrumut luat de la o persoană, L.P. Inculpatul a dat și o explicație pentru urmele papilare găsite la locul faptei, susținând că acestea au rămas întrucât acele bunuri, pentru a fi depozitate au fost manevrate de acesta și oricum el efectua deplasări la fermă la 2 - 3 zile întrucât acolo locuiau și părinții săi.

Tribunalul a reținut că este de notorietate faptul că acest gen de plante emană un miros puternic, greu de suportat, în condițiile în care sunt crescute într-un spațiu restrâns și în număr foarte mare, iar inculpatul R.P. și-a dat seama că nu ar putea nega o asemenea realitate, de aceea a susținut că mirosul respectiv l-a pus pe seama mucegaiului creat de halele neaerisite, însă este clar că mirosul emanat era de cu totul altă intensitate. Inculpatul R.P. a susținut faptul că inculpatul O.A. era omul folosit la diverse munci în fermă și în care avea o mare încredere, însă aceste relații se bazau pe o oarecare subordonare, adică inculpatul O.A. făcea tot ceea ce îi spunea R.P. în materie de lucrări.

Tribunalul a reținut că este greu de crezut că inculpatul R.P., deși se deplasa de 2 - 3 ori pe săptămână și de fiecare dată constatând un miros specific plantelor de cannabis, nu ar fi luat atitudine și nu l-ar fi întrebat nimic legat de acest lucru pe inculpatul O.A., doar pentru simplul fapt că acesta deținea un contract de închiriere. De asemenea, inculpatul R.P. a susținut că îi dădea libertatea de a se folosi de orice bunuri din fermă, fără să fie întrebat în prealabil, ori acest lucru explică faptul că ambii inculpați urmăreau același scop, acela de a susține o plantație de cannabis costisitoare care necesita timp și bani, iar inculpații își aduceau contribuția fiecare după posibilitățile personale.

Astfel, inculpatul O.A. a susținut că nu avea loc de muncă, avea o situație familială deosebită, un copil minor cu grave afecțiuni și chiar confirmată de actele medicale, și cu toate acestea, a încercat să acrediteze ideea că, din lipsă de ocupație, a încercat să facă un experiment, fără să urmărească să obțină vreun venit. Poziția procesuală a inculpatului O.A. de asumare în întregime a faptelor sale, a conturat tocmai această relație de subordonare dintre cei doi inculpați. Inculpatul R.P. a arătat că procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare ar fi lovit de nulitate absolută având în vedere faptul că lucrătorii de poliție care l-au încheiat l-au lovit și amenințat, i-au vorbit urât, iar ulterior aceștia chiar au fost acuzați într-un alt dosar de fapte similare de violențe și chiar arestați.

Instanța de fond a reținut că nu este în măsură să cerceteze aspectele învederate și nici să facă alte demersuri din moment ce nu se contestă vreo afirmație anume înscrisă în procesul-verbal, ci doar se încearcă o discreditare a celor constatate de organe de poliție care, la rândul lor, în prezent, ar fi cercetate în altă cauză. Astfel, tribunalul a apreciat că nu se poate analiza o nulitate a procesului-verbal din moment ce inculpații nu contestă realitatea descrisă în procesul-verbal și care a fost confirmată de inculpați și anume că la ferma D. a fost descoperită o plantație de cannabis, iar inculpatul O.A. chiar a confirmat numărul plantelor găsite acolo și situația acestora, fără a avea relevanță în prezenta cauză poziția adoptată de lucrătorii de poliție față de cei doi inculpați.

Percheziția s-a efectuat în condiții de legalitate, din perspectiva existenței autorizației de percheziție, iar aspectele constatate cu acea ocazie nu au fost contestate. În faza cercetării judecătorești martorul R.C., tatăl inculpatului R.P., nu a mai dorit să susțină declarație, iar martora N.V., mama inculpatului, a arătat că ferma a fost cumpărată de ea și soțul ei, însă băiatul lor R.P. i-a ajutat cu ceva bani și cu actele. Inculpatul O.A. lucra cu alți băieți la o construcție în cadrul fermei. Nu le-a interzis nimeni să meargă în hala unde băiatul lor urma să facă o ciupercărie. Fiul lor îi vizita mai mult seara la fermă și nu se prea întâlnea cu O.A. Știa că există un contract de închiriere încheiat cu O.A.

Ușile halei erau închise și nu a simțit niciodată vreun miros ciudat în apropiere. Inculpatul R.P. a propus mai mulți martori pentru a fi audiați, respectiv: R.F., D.P., B.C. și L.P. R.F., soția inculpatului R.P., ce a declarat că a avut o convorbire cu soțul său întrucât trebuia să se prezinte la fermă pentru că urmau să vină mascații și va fi reținut 24 de ore pentru că așa este procedura. La începutul anului i-a cerut soțului să cumpere un dezumidificator pentru locuința lor, însă el a cumpărat un umidificator și pentru că nu era util, sigur a fost dus la țară. În cadrul fermei s-au făcut lucrări de amenajare de către O.A. și alți muncitori. Între soțul ei și O.A. s-a încheiat un contract de închiriere pentru un spațiu din fermă.

A mai menționat că D.P. a fost o persoană căreia i-a împrumutat o sumă de bani girată cu casa și pentru că nu a restituit banii le-au dat niște materiale de la fabrica lui în luna februarie 2013. D.P. a declarat ca R.P. l-a ajutat cu suma de 30.000 euro, dar pentru că nu a avut să-i mai restituie a desființat o fabrică de mobilă, iar bunurile au fost duse la ferma D., de acest lucru ocupându-se inculpatul R.P. Știa că inculpatul intenționa să deschidă o ciupercărie, spațiul era în amenajare, iar acele bunuri trebuiau să fie folosite în acest scop. Nu s-a încheiat niciun înscris care să dovedească acest lucru, iar din suma împrumutată nu a restituit niciun ban. Conform înțelegerii lor verbale nu ar mai datora nicio sumă de bani.

B.C. a declarat că a efectuat mai multe lucrări la locuința acestuia, iar O.A. le-a dat de muncă atunci când R.P. venea și depozita materiale, iar prin ianuarie - februarie l-a ajutat pe R.P. să depoziteze niște mobilier. Cu acea ocazie nu a simțit vreun miros de mucegai în acele hale. L.P. a susținut că l-a cunoscut pe inculpatul R.P. care i-a spus că intenționează să deschidă o ciupercărie în incinta fermei D., s-a încheiat un contract notarial de împrumut pentru suma de 250.000 RON și fixaseră un termen de 120 de zile pentru achitarea sumei, însă acest lucru nu s-a întâmplat și l-a acționat în judecată. Instanța de fond a constatat că toate aceste probe pot dovedi anumite împrejurări legate de achiziționarea fermei, a împrumutului unor sume de bani, a primirii în schimb a unor bunuri, însă nu exclud implicarea inculpaților în comiterea faptei ce li se reține în sarcină.

Tribunalul a reținut că are în vedere toate probele administrate în cauză, inclusiv procesul-verbal de sesizare din oficiu din 6 martie 2013, procesele-verbale întocmite de lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate la data de 7 martie 2013; raportul de constatare tehnico-științifică din 29 martie 2013 și adresa cu din 7 martie 2013 ale Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate, procesul-verbal de percheziție domiciliară din 7 martie 2013, de la imobilul cu fosta denumire C. - SC F.D. SA - sector economic și sector comercial, planșa fotografică din 7 martie 2013, întocmită de specialiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța, Serviciul Criminalistic, copia procesului-verbal din 13 aprilie 2011, privind adjudecarea imobilului cu fosta denumire C. - SC F.D.

SA - sector economic și sector comercial, unde s-a găsit cultura de cannabis, raportul de constatare tehnico-științifică cu din 29 martie 2013 și adresa din 7 martie 2013 ale Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate în care se atestă cantitatea de 498 plante verzi în greutate de 71,663 kilograme care în urma uscării cântăresc 8,9 kg plante care aparțin genului cannabis, așa cum rezultă din suplimentul la raportul de constatare tehnico-științifică, depus în faza cercetării judecătorești de organele de urmărire penală; raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică din 8 martie 2013, întocmit de specialiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța, Serviciul Criminalistic, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din 28 martie 2013, întocmit de specialiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța, Serviciul Criminalistic; contractul de mandat încheiat de R.C.

și R.P., autentificat la 12 aprilie 2011, la B.N.P. T.G., contractul de închiriere din 7 ianuarie 2013, încheiat între R.C. și O.A., privind imobilul reprezentat de spațiile situate în sat D., comuna N.B., județul Constanța; procesul-verbal din 8 martie 2013, privind redarea scrisă a convorbirii telefonice purtate de inculpatul R.P. cu soția acestuia, R.F., la data de 7 martie 2012, ora 20:23, din care au fost redate următoarele: R.P. - Să fii tare! N-au nimic împotriva mea! Dar să vedem ce e ... deci, ancheta așa ... Așa e procedura. Stau sub anchetă 24 de ore! R.F. - N-ai făcut nimic, nu? R.P. - Nu! Eu nu! Deci eu nu, da? R.F. - Am înțeles! R.P. - N-au nimic împotriva mea! Dar să vedem ce e ... deci ancheta așa ... Așa e procedura!

Stau sub anchetă 24 de ore! R.P. - Se vor face bani, se vor face bani, iubițel! R.F. - D.! Cum să fac, dacă nu s-au făcut până acum, se fac așa dintr-o dată, ce zici tu? R.P. - T., banii ce se vor face din aia ..., îi împărțiți, ai înțeles? ... Ai înțeles ce zic eu? Pe baza tuturor probelor administrate în cauză instanța de fond a reținut că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor ce li se rețin în sarcină motiv pentru care a apreciat că se impune condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de lege. Astfel, în drept, tribunalul a reținut următoarele: Fapta inculpatului R.P., care în cursul anului 2013 l-a ajutat pe inculpatul O.A. să cultive 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme, punându-i la dispoziție o clădire din incinta imobilului cu fosta denumire "C. - SC F.D.

SA - sector economic și sector comercial" și la data de 7 martie 2013 a deținut împreună cu inculpatul O.A., în incinta imobilului menționat mai sus, 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme, iar după uscare au rezultat 8,9 kg plante ce conțin cannabis, în vederea punerii în circulație prin vânzare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Fapta inculpatului O.A., care în cursul anului 2013 a cultivat 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme și la data de 7 martie 2013 a deținut împreună cu inculpatul R.P., în incinta imobilului cu fosta denumire "C. - SC F.D.

SA - sector economic și sector comercial", 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme, iar după uscare au rezultat 8,9 kg plante ce conțin cannabis, în vederea punerii în circulație prin vânzare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen., modalitatea concretă de comitere a faptelor, constând în eforturile conjugate depuse de inculpați pentru a susține o plantație de cannabis, care în mod cert a fost concepută pentru a aduce venituri substanțiale celor doi inculpați, a cantității deosebit de mari de plante de cannabis deținute în mod ilegal, față de consecințele ce le-ar fi putut avea faptele inculpaților asupra sănătății populației, în cazul în care activitatea lor infracțională ar fi ajuns să fie aducătoare de profit. Au fost avute în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpaților care sunt tineri, nu au antecedente penale, anterior prestau și activități licite.

În plus, inculpatul O.A. este tatăl unui copil minor ce suferă de grave afecțiuni - encefalopatie epileptică, retard psihic mediu, iar inculpatul R.P. are un copil minor. Împotriva Sentinței penale nr. 306 din 14 august 2013 a Tribunalului Constanța au declarat apel, în termen legal, inculpații R.P. și O.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin Decizia penală nr. 145/P din 29 noiembrie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții - inculpați O.A. - studii 8 clase, fără loc de muncă, fără antecedente penale, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. Constanța și R.P.

- studii 10 clase și școala profesională, administrator de societate comercială, fără antecedente penale, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. Constanța, împotriva Sentinței penale nr. 306 din 14 august 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 5373/118/2013. În baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților O.A. și R.P. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaților perioada arestării preventive de la data de 14 august 2013 la zi. În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligați apelanții-inculpați la plata a câte 400 RON fiecare, cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel.

În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu - avocați B.I. și B.C., în cuantum de 75 RON fiecare, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța. Examinând Sentința penală nr. 306 din 14 august 2013 a Tribunalului Constanța raportat la criticile din apelurile inculpaților O.A. și R.P., la probatoriul administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că aceasta este legală și temeinică, iar apelurile nefondate, pentru următoarele considerente: Situația de fapt, constând în împrejurarea că inculpații O.A. și R.P.

au înființat și deținut o cultură cu 498 plante de cannabis, în scopul obținerii de droguri, în vederea punerii acestora în vânzare, a fost corect reținută de instanța de fond și probată indubitabil cu procesele-verbale de depistare, raportul de constatare tehnico-științific din 29 martie 2013 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate, procesul-verbal de percheziție domiciliară din 7 martie 2013, la imobilul denumit "C. - SC F.D. SA", planșa fotografică din 7 martie 2013, raportul de constatare tehnico-științifică din 29 martie 2013 și adresa din 7 martie 2013 ale Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate, raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică din 8 martie 2013 al I.P.J.

Constanța și din 28 martie 2013, contractul de închiriere din 7 ianuarie 2013, încheiat între R.C. și O.A. pentru imobilul reprezentat de spațiile situate în sat D., comuna N.B., județul Constanța, procesul-verbal din 8 martie 2013, de redare în scris a convorbirii telefonice purtate la data de 7 martie 2012, ora 20:23, de R.P. și soția sa, R.F., coroborate cu declarația de recunoaștere a faptei de către inculpatul O.A. Instanța de apel a reținut că apărările inculpatului O.A. au fost corect înlăturate de prima instanță, în condițiile în care teza unui simplu experiment, ca motivație pentru înființarea culturii de cannabis, nu poate fi primită, câtă vreme cultura a necesitat o investiție de 6000 RON, care trebuia recuperată, iar numitul A. i-a sugerat plantarea cannabisului, ajutându-l cu materialele necesare, evident în vederea obținerii drogurilor pentru a fi puse în vânzare și obținerea de profit.

Implicarea inculpatului R.P. în ajutorarea inculpatului O.A. pentru înființarea culturii de cannabis și deținerea a 498 plante de cannabis, în scopul vânzării drogului ce urma să se obțină prin uscarea plantelor respective, a fost probată fără niciun dubiu, prin aceea că a oferit locația necesară în ferma proprietatea lui, fără a încasa chirie, a achiziționat personal două aparate dezumidificator de la magazinul A.R. SRL, găsite la fermă și folosite pentru cultura de cannabis, precum și prin identificarea urmelor sale papilare pe suprafața ventilatorului, a tabloului electric și a unui recipient cu îngrășământ, toate obiectele menționate servind la întreținerea culturii de cannabis. Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că din declarațiile martorilor R.C.

și N.V. rezultă că inculpații O.A. și R.P. dețineau cheile și aveau accesul la clădirea unde au fost descoperite plantele de cannabis. În lumina probatoriului administrat în cauză, Curtea a constatat că susținerile apelantului O.A. pentru atenuarea răspunderii sale penale, în sensul că a înființat cultura de cannabis din simplă curiozitate și cu semințe adunate de la plante de pe câmp nu are credibilitate, deoarece contrazice apărările inițiale făcute în fața instanței de fond, iar situația sa precară financiară exclude angajarea unor cheltuieli de 6000 RON fără a urmări obținerea unui profit. În considerarea nesincerității apărărilor pe care le-a susținut inculpatul O.A., a împrejurării că a ascuns contribuția inculpatului R.P.

la înființarea, întreținerea și deținerea culturii de cannabis, Curtea a apreciat că nu pot fi reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., nefiind abordată o conduită procesuală corespunzătoare, iar activitatea infracțională a fost asumată premeditat și prin dezicerea, cu intenție, de comportamentul anterior corespunzător. Raportat la conduita procesuală a apelantului inculpat O.A., de asumare parțială a adevărului, la modalitatea concretă de săvârșire a faptei de natura acesteia și urmările deosebit de grave ce s-ar fi putut produce prin vânzarea drogurilor, Curtea a apreciat că scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea în regim privativ de libertate a pedepsei, nefiind îndeplinite cerințele art. 86 1 C. pen.

privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Așa cum s-a reținut în precedent, apelantul inculpat R.P. l-a ajutat în mod cert pe apelantul inculpat O.A. la înființarea, dezvoltarea și deținerea culturii de cannabis, iar susținerile sale contrare au fost considerate de instanța de apel neîntemeiate. Astfel, cele două aparate de ventilație, ce purtau amprente ale inculpatului R.P., aflate în incinta unde erau cultivate plantele de cannabis, urma papilară de pe tabloul electric ce alimenta inclusiv cultura de cannabis, și achiziția celor două aparate dezumidificator întrebuințate pentru aceeași cultură de droguri, demonstrează indubitabil implicarea acestuia în activitatea de deținere a culturii respective.

În aceeași ordine de idei, Curtea a reținut că este de neconceput ca inculpatul O.A. să fi deținut cultura de cannabis fără știrea inculpatului R.P., în condițiile în care era angajatul, dar și omul de casă al acestuia din urmă, iar poziția de subordonare a sa și prezența zilnică a proprietarului fermei nu-i permitea ascunderea culturii de cannabis. Rezultă, deci, că nu este vorba de incertitudine și îndoială în privința săvârșirii faptei reținute de prima instanță în sarcina apelantului inculpat R.P., apărările acestuia fiind vădit contrazise de probele menționate anterior. Astfel, probându-se fără echivoc săvârșirea faptei de deținere a unei culturi de cannabis de către inculpatul apelant R.P., curtea de apel a respins solicitarea acestuia de achitare, întrucât nu este el autorul faptei penale reținute de prima instanță în sarcina lui, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În drept, s-a constatat că fapta reținută în sarcina apelanților inculpați O.A. și R.P., conform probatoriului administrat în cauză, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Totodată, s-a reținut că este lipsită de relevanță sub aspectul angajării răspunderii penale a inculpaților împrejurarea că aceștia nu au apucat să valorifice cannabisul, întrucât textul incriminator se referă la simpla deținere a drogurilor, fără alte condiții, iar scopul evident al deținerii culturii celor 498 plante de cannabis era vânzarea ca drog, pentru un profit rapid și important. Astfel, fiind îndeplinite cerințele art. 345 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea a apreciat că în mod temeinic s-a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului R.P. de către prima instanță. Având în vedere că inculpatul apelant R.P. nu a recunoscut, în pofida probelor evidente, ajutorul dat inculpatului O.A. în deținerea culturii de cannabis, natura faptei săvârșite, urmările ce s-ar fi putut produce prin valorificarea celor 498 plante de cannabis asupra sănătății potențialilor cumpărători, precum și celelalte criterii de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., Curtea a apreciat că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului R.P., atât în cuantum, cât și ca modalitate de executare.

Asumându-și deliberat o contribuție atât de periculoasă, în scopul obținerii unor venituri importante, prin afectarea gravă a sănătății persoanelor consumatoare, inculpații apelanți prezintă o periculozitate socială ridicată, de natură a estompa comportamentul corespunzător avut anterior și de care s-au dezis intenționat, astfel că răspunderea lor penală trebuie să fie una pe măsură, neexistând garanții că scopul pedepsei poate fi atins în ceea ce-i privește fără executare în regim privativ de libertate. Raportat la cele ce preced, curtea de apel, constatând netemeinicia criticilor din apelurile inculpaților O.A. și R.P., dar și faptul că nu au fost identificate alte motive de reformare a hotărârii de fond, în urma examinării din oficiu, în temeiul prevederilor 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins ca nefondate respectivele apeluri. În condițiile în care, urmare respingerii apelurilor, hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim privativ de libertate a fost menținută, instanța de apel a reținut că se mențin neschimbate temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a apelanților inculpați O.A. și R.P., acestea fiind consolidate prin probatoriul administrat în cele două faze procesuale parcurse (fond și apel), astfel încât s-a menținut măsura arestării preventive a acestora, conform prevederilor art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

Susținerea apelantului inculpat R.P., în sensul că măsura arestării sale preventive a depășit termenul rezonabil nu a fost primită în condițiile în care procesul penal nu a cunoscut tergiversări, iar subzistența temeiurilor ce au determinat arestarea lui preventivă impun în continuare menținerea acesteia, în interesul ocrotirii prioritare a ordinii publice. Potrivit prevederilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate apelanților inculpați O.A. și R.P. perioada executată în arest preventiv de la 14 august 2013 la zi. Împotriva Deciziei penale nr. 145/P din 29 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, au declarat recurs inculpații O.A.

și R.P. În cererea prin care a declarat recurs, inculpatul O.A., prin apărător ales, avocat S.D.V., a invocat cazul de casare prevăzut de art. art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Totodată, a precizat că motivele de recurs le va depune printr-un memoriu separat. La data de 16 aprilie 2014, inculpatul O.A., prin apărător ales, avocat S.D.V., a depus motivele de recurs prin care a solicitat, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) rap. la art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinței și a deciziei atacate și, rejudecând, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul reindividualizării pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și în privința modalității de executare.

În esență, a susținut că instanțele de fond și de apel au făcut o greșită aplicare a legii, nereținând niciuna din dispozițiile art. 72 și art. 74 lit. a) și c) C. pen., deși raportat la împrejurările de comitere a faptei (a luat semințele de pe un câmp, deci nu au fost achiziționate de la un dealer de droguri; a intenționat să realizeze un experiment, pentru a vedea dacă într-adevăr se obține cânepă din semințele respective; acele plante nu au intrat în circuitul civil, neexistând comunicări cu persoane cunoscute ca efectuând activități de trafic de droguri) și la circumstanțele personale (a recunoscut comiterea faptelor, este o persoană responsabilă, integrată social, este căsătorit, are un copil minor în întreținere, nu are antecedente penale) s-ar fi impus reținerea acestor texte legale.

Totodată, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen. întrucât scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, date fiind măsurile de supraveghere pe care trebuie să le respecte inculpatul. În motivele de recurs depuse la data de 6 mai 2014, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul O.A., avocat L.D., a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. privind legea penală mai favorabilă întrucât, prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal a fost modificat art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în sensul că minimul special al pedepsei a fost redus de la 3 ani la 2 ani închisoare, iar maximul special a fost redus de la 15 ani la 7 ani închisoare.

Astfel, a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut. Inculpatul R.P., în motivele de recurs depuse de apărătorul ales la data de 9 mai 2014, a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 1 , 18 și 20 C. proc. pen. anterior. În esență, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei întrucât prin art. 81 din Legea nr. 187/2012 s-a modificat art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, noile limite de pedeapsă fiind cuprinse între 2 și 7 ani. De asemenea, a solicitat admiterea recursului și achitarea, întrucât nu a avut nicio legătură cu faptele comise de către inculpatul O.A. Totodată, a precizat că instanțele de fond și de apel i-au înlăturat în mod injust apărările, mijloacele de probă neconturând certitudinea participației sale la săvârșirea faptei.

La termenul din data de 13 mai 2014, cu ocazia dezbaterii recursului, apărătorul ales al inculpatului R.P., avocat I.T.B., a solicitat aplicarea Legii nr. 143/2000, modificată prin art. 81 din Legea nr. 187/2012, apreciind că aceasta este legea penală mai favorabilă inculpatului, întrucât limitele de pedeapsă au fost reduse. Examinând cauza în temeiul art. 385 6 alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată următoarele: Prioritar, în ceea ce privește legea aplicabilă în speță, se constată că în cursul soluționării prezentei cauze a intrat în vigoare un nou C. proc.

pen., iar normele tranzitorii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 stabilesc că "recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs". Având în vedere data pronunțării deciziei recurate (29 noiembrie 2013), în speță sunt aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Înalta Curte constată că inculpatul R.P. nu a motivat recursul cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum prevede art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. așa încât, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se pot examina decât cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, respectiv cele prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13, 14 și 15 C. proc. pen. Aceste cazuri de casare se referă la nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, la nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la compunerea instanței de judecată, la incompatibilitate și la prevederile art. 292 alin. (2), la respectarea dispozițiilor referitoare la publicitatea ședinței de judecată, participarea procurorului sau a inculpatului, prezența apărătorului în cazurile în care acestea sunt obligatorii, la situația în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege ori nu s-a constatat grațierea pedepsei.

Or, examinând din oficiu cauza, Înalta Curte observă că nu este aplicabil niciunul dintre cazurile de casare anterior menționate. De altfel, inculpatul R.P. a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 , 18 și 20 C. proc. pen., care au fost abrogate prin Legea nr. 2/2013, contestând chiar situația de fapt stabilită de instanța de apel, respectiv modul în care aceasta a apreciat probele și a solicitat stabilirea unei situații de fapt diferite, care să conducă la pronunțarea unei soluții de achitare. Prin Legea nr. 2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția legiuitorului fiind aceea de a limita controlul judiciar pe calea recursului doar la chestiuni de drept.

Astfel, Înalta Curte nu poate analiza conținutul mijloacelor de probă, nu poate da o nouă apreciere materialului probator și nu poate stabili o altă situație de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al instanței de fond și al instanței de apel. În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul O.A., Înalta Curte reține că acesta l-a motivat în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen., însă a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante și reaprecierea modului de executare a pedepsei. Or, aceste critici nu se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii". Susținerea privind reindividualizarea pedepsei se încadra în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. în forma anterioară modificării prin Legea nr. 2/2013. Însă, așa cum s-a menționat, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen. anterior, modificat prin Legea nr. 2/2013, orice reformare a hotărârii pronunțate în apel fiind strict legată de aplicarea legii. Astfel, Înalta Curte constată că reținerea circumstanțelor atenuante judecătorești prev. de art. 74 C. pen. și aplicarea unei pedepse în condițiile art. 86 1 C. pen. constituie operațiuni de apreciere și sunt atributul exclusiv al primei instanțe și al instanței de apel (aceasta din urmă în virtutea caracterului devolutiv total al apelului), și nu pot face obiectul examinării cauzei de către instanța de recurs. Intenția legiuitorului a fost clară sub acest aspect și rezultă din conținutul cazurilor de casare prev. de art. 385 9 C. proc.

pen. Legea penală mai favorabilă Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei se realizează în conformitate cu dispozițiile art. 5 C. pen., potrivit căruia în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Conform art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Rezultă, astfel, că aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen. mai sus menționat este incidentă în situații tranzitorii, caracterizate printr-o succesiune a legilor penale intervenită de la data săvârșirii faptei prevăzute de legea penală, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la soluționarea definitivă a cauzei.

În speță, suntem într-o asemenea situație, căci după comiterea infracțiunii și mai înainte de judecarea definitivă a cauzei, la data de 1 februarie 2014, a fost modificată Legea nr. 143/2000, modificări care pot influența soluția ce poate fi pronunțată în cauză. Având în vedere caracterul de ordine publică al legii penale mai favorabile, faptul că inculpații nu mai pot solicita pe altă cale determinarea legii mai blânde în cursul judecății, reținând fundamentul constituțional al acestui principiu și luând în considerare disp. art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Înalta Curte apreciază că aplicarea legii penale mai favorabile nu este condiționată de încadrarea în vreunul din cazurile de casare, ci trebuie avută în vedere din oficiu.

Chiar așa fiind, trebuie respectate toate celelalte rigori impuse de soluționarea recursului, în sensul că analiza este limitată doar la chestiuni de drept, prin compararea vechii și noii reglementări de drept substanțial, pe baza situației de fapt și a tipului de infracțiune stabilite prin hotărârile atacate, fără a se face o nouă apreciere asupra criteriilor de individualizare a sancțiunilor. Se observă că, în speța dedusă judecății, inculpații R.P. și O.A. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în cursul anului 2013 inculpatul O.A., ajutat de inculpatul R.P., a cultivat 498 plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme și la data de 7 martie 2013 a deținut împreună cu inculpat