ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1625/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1625/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursului,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 306 din data de 14

august 2013, pronunțată în Dosarul penal nr. 5373/118/2013, Tribunalul

Constanța a hotărât condamnarea inculpaților R.P. și O.A. în temeiul

prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la câte o pedeapsă principală

de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe timp de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

Celor doi inculpați

li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Pedepsele aplicate

inculpaților R.P. și O.A. s-a dispus să fie executate în regim de detenție,

conform prevederilor art. 57 C. pen.

În baza prevederilor

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților reținerea și

arestarea preventivă începând cu data de 8 martie 2013 la zi, iar în temeiul

prevederilor art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest.

Totodată, în temeiul

prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. b) C.

pen. s-a dispus confiscarea specială a 8,9 kg plante uscate care aparțin

genului cannabis, ambalate în 4 saci de rafie, 166,5 grame cannabis și a

contraprobelor de 5,1 grame cannabis și 5,9 grame plante uscate care aparțin

genului cannabis, depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. -

Direcția de Cazier Judiciar și Evidență Operativă - Camera de Corpuri Delicte,

în baza dovezilor din 17 aprilie 2013, în vederea distrugerii.

În baza prevederilor

art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri folosite

pentru comiterea faptei, consemnate în procesul-verbal de percheziție și care

au fost lăsate în custodia lui R.C. la Ferma D. din comuna N.B., 34 lămpi

prevăzute cu becuri, reglabile în înălțime, 3 calorifere, 1 termometru, aparat

dezumidificator, 2 sisteme control ventilatoare și 2 senzori.

În conformitate cu

prevederile art. 18 din Legea nr. 143/2000 au fost obligați inculpații O.A. și

R.P., la plata contravalorii operațiunii de distrugere a drogurilor rămase în

urma analizelor de laborator.

Inculpații au fost

obligați să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de câte

2000 RON.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 6 martie

2013 au fost depistați succesiv inculpații O.L.A. și B.L., având asupra lor

droguri de risc, respectiv cannabis.

Inițial, a fost

depistat inculpatul O.L.A. și la controlul autoturismului personal a fost

descoperită cantitatea de 9,7 grame cannabis despre care s-a stabilit că acesta

a deținut-o pentru consum propriu fără drept.

O.L.A. a denunțat că

a procurat cannabisul de la inculpatul B.L. și a contribuit pe parcursul

urmăririi penale la prinderea și tragerea la răspundere penală a acestuia.

Tot în ziua de 6

martie 2013 a fost depistat B.L., ocazie cu care asupra acestuia a fost

descoperită cantitatea de 0,6 grame cannabis și a predat cantitatea de 2,3

grame cannabis.

Cu ocazia audierii,

B.L. a declarat că are cunoștință despre faptul că, un anume R.P. care

locuiește în satul D., comuna N.B. deține împreună cu alte persoane o plantație

de cannabis. Despre plantație a arătat că se află în localitatea D., în niște

hale.

Cercetările efectuate

ulterior au confirmat denunțul făcut de către B.L., iar la data de 7 martie

2013 a rezultat împrejurarea că R.P. ar deține în satul D., în incinta fostei

ferme D., o plantație de cannabis.

În baza autorizației

emise în cauză, la data de 7 martie 2013 s-a efectuat o percheziție la imobilul

cu fosta denumire C. - SC F.D. SA - sector economic și sector comercial. Cu

această ocazie s-a găsit o cultură de cannabis compusă din 489 plante,

conținând masa totală de 71,663 kilograme.

La percheziție s-a

constatat că plantele erau cultivate fiecare în ghiveciul ei, în incintă se

aflau 34 de lămpi cu becuri reglabile în înălțime cu lanț, trei calorifice,

termometru, aparat dezumidificator, două sisteme de ventilație, prize cu

termostat, siguranțe pentru instalații electrice, instalație de apă legată la

pompă cu hidrofor și multe alte recipiente conținând diferite substanțe

necesare dezvoltării culturii de cannabis. S-a constatat existența unui

adevărat sistem prin care cultura de cannabis a fost întreținută și dezvoltată

după însămânțare.

În interiorul curții

de acces au fost depistați O.A., N.V. și R.C., părinții lui R.P., însă în

timpul percheziției domiciliare în incinta fermei a venit și R.P.

Din declarațiile

martorilor R.C. și N.V., părinții lui R.P., a rezultat că aceștia sunt

pensionari și că nu au venituri cumulate mai mari de 1.100 RON, că nu au

dobândit moșteniri ori nu au câștigat sume importante la loto sau la pariuri.

Acest fapt a infirmat susținerile constante făcute în cursul cercetărilor de

către inculpatul R.P., că imobilul aparține părinților săi.

În realitate,

imobilul din satul D., compus din clădiri și teren a fost achiziționat și este

exploatat de către R.P., iar părinții acestuia doar locuiesc acolo.

Pe parcursul

urmăririi penale inculpatul O.A. a recunoscut participația sa la săvârșirea

activității infracționale, însă a încercat să-l acopere pe inculpatul R.P.,

despre care a afirmat că nu a avut nicio implicare.

Tribunalul a reținut

că susținerile martorilor R.C. și N.V., coroborate cu declarațiile învinuitului

B.L., cu înscrisurile și urmele descoperite la percheziția domiciliară, cu

rezultatul constatărilor tehnico-științifice grafoscopice și dactiloscopice și

cu mențiunile din contractul de închiriere din 7 ianuarie 2013, precum și cu

conținutul convorbirii telefonice interceptate autorizat în cauză, dovedesc

implicarea lui R.P. în săvârșirea activității infracționale, așa cum a fost

reținută în sarcina acestuia.

Deși inculpatul R.P.

a acreditat ideea pe parcursul urmăririi penale că el a încheiat contractul de

închiriere la 7 ianuarie 2013, după care nu a avut nicio implicare în

cultivarea plantelor de cannabis și deși inculpatul O.A. a susținut până la

finalul urmăririi penale că el și-a procurat și transportat toate componentele

instalației de cultivare a plantelor de cannabis, la percheziția domiciliară

s-au găsit un bon fiscal emis de SC A.R. SRL, la care sunt atașate două

certificate de garanție, ambele din 5 ianuarie 2013, pentru două

umidificatoare, din incinta imobilului unde au fost găsite cele 498 plante de

cannabis.

Din concluziile

raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică din 12 martie 2013, a

rezultat că cele două certificate de garanție au fost semnate la rubrica

"cumpărător" de inculpatul R.P. De altfel, acesta a semnat și

contractul de închiriere întocmit formal cu inculpatul O.A.

Tribunalul a

constatat că, deși în faza de urmărire penală, inculpatul O.A. a susținut că

R.P. nu a avut acces în incinta unde au fost găsite plantele de cannabis, că nu

avea cheia de la clădire, că singur a montat fiecare componentă a instalației

care a permis cultivarea plantației de cannabis, că a transportat și montat

cele două tablouri electrice din cameră seră unde au fost descoperite plantele

de cannabis, inclusiv lămpile, ventilatoarele și celelalte părți componente

descoperite, că s-a ocupat singur de achiziționarea și transportul acestora,

probele administrate în cauză dovedesc contrariul.

Pe de o parte,

martorii R.C. și N.V. au arătat în declarațiile lor că persoanele care aveau

chei și accesul la clădirea unde au fost descoperite plantele de cannabis, au

fost inculpații R.P. și O.A. Martorul R.C. a precizat că fiul acestuia le-a

interzis atât lui cât și mamei inculpatului să pătrundă în clădirea respectivă.

De asemenea, cu

ocazia efectuării percheziției domiciliare în incinta camerei sere unde au fost

descoperite plantele de cannabis, au fost prelevate, fixate și ridicate

criminalistic prin transfer pe folie adezivă transparentă un număr de zece urme

ce au fost valorificate cu ocazia întocmirii raportului de constatare

tehnico-științifică dactiloscopică și s-a stabilit că urma palmară ilustrată în

foto nr. 2, ridicată de pe suprafața ventilatoarelor, a fost creată de regiunea

digito-palmară a palmei de la mâna stângă a inculpatului R.P., că urma digitală

ilustrată în foto nr. 10, ridicată de pe suprafața tabloului electric, a fost

creată de degetul arătător de la mâna dreaptă a inculpatului R.P.

De asemenea, urma

digitală ilustrată în foto nr. 7, ridicată de pe suprafața unui recipient din

plastic cu îngrășământ, a fost creată de degetul inelar de la mână stângă a

inculpatului O.A., iar urma digitală ilustrată în foto nr. 8, ridicată de pe

suprafața unui recipient din plastic cu îngrășământ, a fost creată de degetul

mijlociu de la mâna stângă a inculpatului O.A.

Tot pe parcursul

urmăririi penale, cu ocazia efectuării percheziției la fermă, au fost găsite 2

aparate dezumidificator și un aparat umidificator, pentru primele două aparate

au fost identificate documente (bon fiscal și certificat de garanție) care

atestau faptul că aceste bunuri au fost achiziționate de la magazinul A.R. SRL,

iar semnătura de pe documentele de proveniență aparține inculpatului R.P. S-a

menționat că achiziționarea bunurilor s-a făcut la data de 5 ianuarie 2013, iar

contractul de închiriere R.C. și O.A. s-a încheiat la data de 7 ianuarie 2013.

În fața instanței, inculpatul O.A. a arătat că recunoaște că a cultivat cele

498 de plante de cannabis, însă inculpatul R.P. nu a avut nicio legătură cu

activitatea sa. Alt băiat, pe care nu îl știe decât după numele de A., i-ar fi

sugerat să cultive plante de cannabis și tot acesta l-a ajutat cu materialele

necesare pentru ferma unde au fost cultivate plantele, fiind vorba de lămpi,

becuri, drose și îngrășământ. Cu R.P. a vorbit în luna ianuarie pentru spațiul

din fermă, fără să-i spună nimic legat de răsadurile de plante ce urmau să fie

cultivate. A mai arătat că nu avea niciun plan referitor la aceste plante și nu

dorea să le pună în vânzare, a făcut-o doar experimental, deși făcuse

investiții pentru a le cultiva, pentru obiectele respective achitase suma de

6000 RON. A vrut să vadă dacă vor crește altfel când li se schimbă mediul, și

apoi le-ar fi aruncat, nu le-ar fi transferat în solarii. Contractul de

închiriere era încheiat pe o durată de 6 luni, iar chei pentru hala închiriată avea

doar el, deși avea acces la toate bunurile fermei. Nu a plătit chirie pentru

acel spațiu deoarece toată vara a lucrat la R.P. Acele plante emanau un miros

nu foarte puternic de mucegai, însă nimeni nu a întrebat nimic legat de acest

aspect. La semnarea contractului R.P. i-a arătat niște acte, cum că el este

mandatar. În anul 2012 a lucrat la casa de locuit din incinta fermei și deținea

cheile de la toate încăperile din incinta fermei. Nu a plătit factura de lumină

pentru că nu a venit factura, însă presupune că acea factură ar fi fost mare.

Niciodată părinții inculpatului nu intenționau să vină în hală, unde petrecea 2

- 3 ore pe zi pentru a uda plantele și a le pune îngrășământul necesar. A mai

construit la hala respectivă încă un perete, fără știrea lui R.P., cu intenția

de a usca acele plante, având și un număr de 34 de lămpi.

Tribunalul a reținut

că apărările inculpatului precum că nu a dorit să facă decât un experiment cu

acele plante nu pot fi luate în considerare, având în vedere chiar susținerile

acestuia conform cărora investițiile necesare cultivării plantelor de cannabis

s-au ridicat la suma de 6000 RON, efortul depus zilnic era de 2 - 3 ore,

contractul de închiriere presupunea plata unei chirii sau prestarea unor

servicii în contul acesteia, plata facturii de energie electrică într-un

cuantum foarte mare, toate acestea reprezentând un efort al inculpatului atât

financiar, cât și uman, care nu s-ar justifica, dacă nu ar fi urmărit obținerea

unui profit, în final. Instanța a avut în vedere și procesul-verbal încheiat de

lucrătorii de poliție și specialiștii din cadrul E., precum și documentația

întocmită de aceștia din urmă, în care s-a menționat că sigiliul de unică

folosință era tăiat, antena de comunicare modem nu era întinsă corespunzător,

astfel încât să poată transmite indexul automat, însă contorul a fost schimbat

la data de 28 ianuarie 2013 de o echipă E., cu indexul de plecare 0, iar la

momentul verificărilor contorul era înregistrat cu indexul 9645 KW, ceea ce

presupune cheltuieli suplimentare, care nu ar fi făcute doar pentru ca

inculpatul să-și satisfacă o curiozitate legată de creșterea plantelor.

Inculpatul R.P., după

ce inițial audiat ca martor, a adoptat o poziție de negare totală a faptelor și

a oricărei implicări, apoi ca învinuit și inculpat s-a prevalat de dreptul la

tăcere, însă în fața instanței a dat o declarație prin care a urmărit să

contracareze probele administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, a precizat

că, se cunoaște cu inculpatul O.A. de mai mult timp, ferma D. era pe numele

tatălui său, însă de documentația aferentă s-a ocupat personal, tatăl său fiind

alcoolic. Când a fost licitată ferma s-a împrumutat cu suma de 250.000 RON de

la L.P., tatăl său a semnat actul de adjudecare apoi s-au ocupat de amenajarea

spațiilor, intenționând să deschidă o ciupercărie. Lucrările au fost conduse de

O.A. până în anul 2012, iar la insistențele acestuia din urmă a încheiat un

contract de închiriere pentru o parte din hală, spunându-i că nu are ce face în

acea perioadă și intenționează să pună răsaduri de legume, pentru care are

nevoie de apă și lumină. Mergea la fermă cam la 3 - 4 zile, iar pentru că la o

persoană avea o datorie la el și nu avea banii necesari, a fost de acord să

primească de la acesta obiecte de mobilier. Umidificatoarele, două la număr, au

fost cumpărate pentru locuința din Constanța în luna ianuarie 2013, însă,

întrucât soția sa i-a spus că nu sunt bune întrucât trebuiau dezumidificatoare

și împreună cu mai multe peturi și ventilatoare le-a transportat la fermă. Nu a

discutat niciodată cu O.A. despre ceea ce făcea el la fermă, a simțit un miros

deosebit ca de mucegai, tocmai de aceea și-a sfătuit părinții să lase halele

deschise. În ziua percheziției nu a știut ce s-a găsit acolo, avea mașina

stricată și nu putea să ajungă imediat, însă știind că este O.A. acolo nu și-a

făcut probleme. La momentul când tatăl său a susținut declarația la urmărire

penală era sub influența alcoolului, nu cunoștea persoane din anturajul său

care să se ocupe cu traficul de droguri. În discuția telefonică purtată cu

soția sa nu s-a referit la bani care să provină din droguri ci la bani care să

provină de la service. O.A. știa unde se află toate lucrurile aflate în fermă,

era omul său de încredere. Nu le-a interzis părinților să intre în spațiul

închiriat.

Tribunalul a reținut

că, prin declarația sa, inculpatul R.P. a încercat să ofere explicație pentru

toate probele ce îl incriminează pe el. Mai exact, actul de inculpare face

referire la achiziționarea a două umidificatoare pe data de 5 ianuarie 2013 ce

au fost găsite în incinta fermei și care deserveau plantația, iar inculpatul a

declarat că acestea au fost cumpărate pentru locuința sa, însă nu au fost bune

și atunci le-a adus să fie depozitate, la care se mai adaugă un dezumidificator

care a ajuns tot pentru depozitare acolo. Aceste precizări au fost făcute numai

după ce au fost găsite documentele de proveniență și a fost expertizată

semnătura de pe acestea, concluzionându-se că aparține inculpatului R.P., iar

urmele papilare găsite pe ventilatoare de asemenea aparțin inculpatului.

Inculpatul a mai explicat că și ventilatoarele au fost aduse acolo tot pentru

depozitare, fiind luate de la acea persoană care nu a putut achita datoria,

numai că toate aceste bunuri întâmplarea face că au fost deosebit de utile

pentru a se ajunge la performanța unei plantații de cannabis cu plante mature,

crescute în condiții optime, după cum se poate vedea în planșele foto atașate

la dosar și așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului

întocmit de organele de poliție.

S-a mai constatat că

organele de urmărire penală au făcut referire și la achiziționarea fermei D. pe

numele părinților săi, tocmai pentru ca implicarea și răspunderea sa în

probleme ce implică ferma, să fie cât mai mică. Sesizând acest lucru, în fața

instanței, inculpatul a arătat că, într-adevăr ferma a fost achiziționată pe

numele tatălui său, deși îi aparține, banii fiind virați de el, ca urmare a

unui împrumut luat de la o persoană, L.P.

Inculpatul a dat și o

explicație pentru urmele papilare găsite la locul faptei, susținând că acestea

au rămas întrucât acele bunuri, pentru a fi depozitate au fost manevrate de

acesta și oricum el efectua deplasări la fermă la 2 - 3 zile întrucât acolo

locuiau și părinții săi.

Tribunalul a reținut

că este de notorietate faptul că acest gen de plante emană un miros puternic,

greu de suportat, în condițiile în care sunt crescute într-un spațiu restrâns

și în număr foarte mare, iar inculpatul R.P. și-a dat seama că nu ar putea nega

o asemenea realitate, de aceea a susținut că mirosul respectiv l-a pus pe seama

mucegaiului creat de halele neaerisite, însă este clar că mirosul emanat era de

cu totul altă intensitate.

Inculpatul R.P. a

susținut faptul că inculpatul O.A. era omul folosit la diverse munci în fermă

și în care avea o mare încredere, însă aceste relații se bazau pe o oarecare

subordonare, adică inculpatul O.A. făcea tot ceea ce îi spunea R.P. în materie

de lucrări. Tribunalul a reținut că este greu de crezut că inculpatul R.P.,

deși se deplasa de 2 - 3 ori pe săptămână și de fiecare dată constatând un

miros specific plantelor de cannabis, nu ar fi luat atitudine și nu l-ar fi

întrebat nimic legat de acest lucru pe inculpatul O.A., doar pentru simplul

fapt că acesta deținea un contract de închiriere. De asemenea, inculpatul R.P.

a susținut că îi dădea libertatea de a se folosi de orice bunuri din fermă,

fără să fie întrebat în prealabil, ori acest lucru explică faptul că ambii

inculpați urmăreau același scop, acela de a susține o plantație de cannabis

costisitoare care necesita timp și bani, iar inculpații își aduceau contribuția

fiecare după posibilitățile personale.

Astfel, inculpatul

O.A. a susținut că nu avea loc de muncă, avea o situație familială deosebită,

un copil minor cu grave afecțiuni și chiar confirmată de actele medicale, și cu

toate acestea, a încercat să acrediteze ideea că, din lipsă de ocupație, a

încercat să facă un experiment, fără să urmărească să obțină vreun venit.

Poziția procesuală a inculpatului O.A. de asumare în întregime a faptelor sale,

a conturat tocmai această relație de subordonare dintre cei doi inculpați.

Inculpatul R.P. a

arătat că procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare ar fi lovit

de nulitate absolută având în vedere faptul că lucrătorii de poliție care l-au

încheiat l-au lovit și amenințat, i-au vorbit urât, iar ulterior aceștia chiar

au fost acuzați într-un alt dosar de fapte similare de violențe și chiar

arestați.

Instanța de fond a

reținut că nu este în măsură să cerceteze aspectele învederate și nici să facă

alte demersuri din moment ce nu se contestă vreo afirmație anume înscrisă în

procesul-verbal, ci doar se încearcă o discreditare a celor constatate de

organe de poliție care, la rândul lor, în prezent, ar fi cercetate în altă

cauză. Astfel, tribunalul a apreciat că nu se poate analiza o nulitate a

procesului-verbal din moment ce inculpații nu contestă realitatea descrisă în

procesul-verbal și care a fost confirmată de inculpați și anume că la ferma D.

a fost descoperită o plantație de cannabis, iar inculpatul O.A. chiar a

confirmat numărul plantelor găsite acolo și situația acestora, fără a avea

relevanță în prezenta cauză poziția adoptată de lucrătorii de poliție față de

cei doi inculpați. Percheziția s-a efectuat în condiții de legalitate, din

perspectiva existenței autorizației de percheziție, iar aspectele constatate cu

acea ocazie nu au fost contestate.

În faza cercetării

judecătorești martorul R.C., tatăl inculpatului R.P., nu a mai dorit să susțină

declarație, iar martora N.V., mama inculpatului, a arătat că ferma a fost

cumpărată de ea și soțul ei, însă băiatul lor R.P. i-a ajutat cu ceva bani și

cu actele. Inculpatul O.A. lucra cu alți băieți la o construcție în cadrul

fermei. Nu le-a interzis nimeni să meargă în hala unde băiatul lor urma să facă

o ciupercărie. Fiul lor îi vizita mai mult seara la fermă și nu se prea

întâlnea cu O.A. Știa că există un contract de închiriere încheiat cu O.A.

Ușile halei erau închise și nu a simțit niciodată vreun miros ciudat în

apropiere.

Inculpatul R.P. a

propus mai mulți martori pentru a fi audiați, respectiv: R.F., D.P., B.C. și

L.P.

R.F., soția

inculpatului R.P., ce a declarat că a avut o convorbire cu soțul său întrucât

trebuia să se prezinte la fermă pentru că urmau să vină mascații și va fi reținut

24 de ore pentru că așa este procedura. La începutul anului i-a cerut soțului

să cumpere un dezumidificator pentru locuința lor, însă el a cumpărat un

umidificator și pentru că nu era util, sigur a fost dus la țară. În cadrul

fermei s-au făcut lucrări de amenajare de către O.A. și alți muncitori. Între

soțul ei și O.A. s-a încheiat un contract de închiriere pentru un spațiu din

fermă. A mai menționat că D.P. a fost o persoană căreia i-a împrumutat o sumă

de bani girată cu casa și pentru că nu a restituit banii le-au dat niște

materiale de la fabrica lui în luna februarie 2013.

D.P. a declarat ca

R.P. l-a ajutat cu suma de 30.000 euro, dar pentru că nu a avut să-i mai

restituie a desființat o fabrică de mobilă, iar bunurile au fost duse la ferma

D., de acest lucru ocupându-se inculpatul R.P. Știa că inculpatul intenționa să

deschidă o ciupercărie, spațiul era în amenajare, iar acele bunuri trebuiau să

fie folosite în acest scop. Nu s-a încheiat niciun înscris care să dovedească

acest lucru, iar din suma împrumutată nu a restituit niciun ban. Conform

înțelegerii lor verbale nu ar mai datora nicio sumă de bani.

B.C. a declarat că a

efectuat mai multe lucrări la locuința acestuia, iar O.A. le-a dat de muncă

atunci când R.P. venea și depozita materiale, iar prin ianuarie - februarie l-a

ajutat pe R.P. să depoziteze niște mobilier. Cu acea ocazie nu a simțit vreun

miros de mucegai în acele hale.

L.P. a susținut că

l-a cunoscut pe inculpatul R.P. care i-a spus că intenționează să deschidă o

ciupercărie în incinta fermei D., s-a încheiat un contract notarial de împrumut

pentru suma de 250.000 RON și fixaseră un termen de 120 de zile pentru

achitarea sumei, însă acest lucru nu s-a întâmplat și l-a acționat în judecată.

Instanța de fond a

constatat că toate aceste probe pot dovedi anumite împrejurări legate de

achiziționarea fermei, a împrumutului unor sume de bani, a primirii în schimb a

unor bunuri, însă nu exclud implicarea inculpaților în comiterea faptei ce li

se reține în sarcină.

Tribunalul a reținut

că are în vedere toate probele administrate în cauză, inclusiv procesul-verbal

de sesizare din oficiu din 6 martie 2013, procesele-verbale întocmite de

lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a

Criminalității Organizate la data de 7 martie 2013; raportul de constatare

tehnico-științifică din 29 martie 2013 și adresa cu din 7 martie 2013 ale

Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de

Combatere a Criminalității Organizate, procesul-verbal de percheziție

domiciliară din 7 martie 2013, de la imobilul cu fosta denumire C. - SC F.D. SA

- sector economic și sector comercial, planșa fotografică din 7 martie 2013,

întocmită de specialiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului

Constanța, Serviciul Criminalistic, copia procesului-verbal din 13 aprilie

2011, privind adjudecarea imobilului cu fosta denumire C. - SC F.D. SA - sector

economic și sector comercial, unde s-a găsit cultura de cannabis, raportul de

constatare tehnico-științifică cu din 29 martie 2013 și adresa din 7 martie

2013 ale Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii

de Combatere a Criminalității Organizate în care se atestă cantitatea de 498

plante verzi în greutate de 71,663 kilograme care în urma uscării cântăresc 8,9

kg plante care aparțin genului cannabis, așa cum rezultă din suplimentul la

raportul de constatare tehnico-științifică, depus în faza cercetării

judecătorești de organele de urmărire penală; raportul de constatare

tehnico-științifică grafoscopică din 8 martie 2013, întocmit de specialiștii

din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța, Serviciul

Criminalistic, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din 28

martie 2013, întocmit de specialiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție al

Județului Constanța, Serviciul Criminalistic; contractul de mandat încheiat de

R.C. și R.P., autentificat la 12 aprilie 2011, la B.N.P. T.G., contractul de

închiriere din 7 ianuarie 2013, încheiat între R.C. și O.A., privind imobilul

reprezentat de spațiile situate în sat D., comuna N.B., județul Constanța;

procesul-verbal din 8 martie 2013, privind redarea scrisă a convorbirii

telefonice purtate de inculpatul R.P. cu soția acestuia, R.F., la data de 7

martie 2012, ora 20:23, din care au fost redate următoarele:

R.P. - Să fii tare!

N-au nimic împotriva mea! Dar să vedem ce e ... deci, ancheta așa ... Așa e

procedura. Stau sub anchetă 24 de ore!

R.F. - N-ai făcut

nimic, nu?

R.P. - Nu! Eu nu!

Deci eu nu, da?

R.F. - Am înțeles!

R.P. - N-au nimic

împotriva mea! Dar să vedem ce e ... deci ancheta așa ... Așa e procedura! Stau

sub anchetă 24 de ore!

R.P. - Se vor face

bani, se vor face bani, iubițel!

R.F. - D.! Cum să

fac, dacă nu s-au făcut până acum, se fac așa dintr-o dată, ce zici tu?

R.P. - T., banii ce

se vor face din aia ..., îi împărțiți, ai înțeles? ... Ai înțeles ce zic eu?

Pe baza tuturor

probelor administrate în cauză instanța de fond a reținut că inculpații se fac

vinovați de comiterea faptelor ce li se rețin în sarcină motiv pentru care a

apreciat că se impune condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea în

limitele prevăzute de lege.

Astfel, în drept,

tribunalul a reținut următoarele:

Fapta inculpatului

R.P., care în cursul anului 2013 l-a ajutat pe inculpatul O.A. să cultive 498

plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme, punându-i la dispoziție

o clădire din incinta imobilului cu fosta denumire "C. - SC F.D. SA -

sector economic și sector comercial" și la data de 7 martie 2013 a deținut

împreună cu inculpatul O.A., în incinta imobilului menționat mai sus, 498

plante de cannabis cu masa totală de 71,663 kilograme, iar după uscare au

rezultat 8,9 kg plante ce conțin cannabis, în vederea punerii în circulație

prin vânzare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului

O.A., care în cursul anului 2013 a cultivat 498 plante de cannabis cu masa

totală de 71,663 kilograme și la data de 7 martie 2013 a deținut împreună cu

inculpatul R.P., în incinta imobilului cu fosta denumire "C. - SC F.D. SA

- sector economic și sector comercial", 498 plante de cannabis cu masa

totală de 71,663 kilograme, iar după uscare au rezultat 8,9 kg plante ce conțin

cannabis, în vederea punerii în circulație prin vânzare, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere dispozițiile

art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen.,

modalitatea concretă de comitere a faptelor, constând în eforturile conjugate

depuse de inculpați pentru a susține o plantație de cannabis, care în mod cert

a fost concepută pentru a aduce venituri substanțiale celor doi inculpați, a

cantității deosebit de mari de plante de cannabis deținute în mod ilegal, față

de consecințele ce le-ar fi putut avea faptele inculpaților asupra sănătății

populației, în cazul în care activitatea lor infracțională ar fi ajuns să fie

aducătoare de profit.

Au fost avute în

vedere și datele ce caracterizează persoana inculpaților care sunt tineri, nu

au antecedente penale, anterior prestau și activități licite. În plus,

inculpatul O.A. este tatăl unui copil minor ce suferă de grave afecțiuni -

encefalopatie epileptică, retard psihic mediu, iar inculpatul R.P. are un copil

minor.

Împotriva Sentinței

penale nr. 306 din 14 august 2013 a Tribunalului Constanța au declarat apel, în

termen legal, inculpații R.P. și O.A., criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate.

Prin Decizia penală

nr. 145/P din 29 noiembrie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții - inculpați

O.A. - studii 8 clase, fără loc de muncă, fără antecedente penale, în prezent

deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. Constanța și R.P. - studii

10 clase și școala profesională, administrator de societate comercială, fără

antecedente penale, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă,

jud. Constanța, împotriva Sentinței penale nr. 306 din 14 august 2013,

pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 5373/118/2013.

În baza art. 383

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost

menținută măsura arestării preventive a inculpaților O.A. și R.P.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus din durata

pedepselor aplicate inculpaților perioada arestării preventive de la data de 14

august 2013 la zi.

În baza art. 192

alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligați apelanții-inculpați la plata a

câte 400 RON fiecare, cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel.

În baza art. 189 C.

proc. pen. onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu - avocați

B.I. și B.C., în cuantum de 75 RON fiecare, au fost avansate din fondurile

Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.

Examinând Sentința

penală nr. 306 din 14 august 2013 a Tribunalului Constanța raportat la

criticile din apelurile inculpaților O.A. și R.P., la probatoriul administrat,

cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen.,

curtea de apel a constatat că aceasta este legală și temeinică, iar apelurile

nefondate, pentru următoarele considerente:

Situația de fapt,

constând în împrejurarea că inculpații O.A. și R.P. au înființat și deținut o

cultură cu 498 plante de cannabis, în scopul obținerii de droguri, în vederea

punerii acestora în vânzare, a fost corect reținută de instanța de fond și

probată indubitabil cu procesele-verbale de depistare, raportul de constatare

tehnico-științific din 29 martie 2013 al Laboratorului de Analiză și Profil al

Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate,

procesul-verbal de percheziție domiciliară din 7 martie 2013, la imobilul

denumit "C. - SC F.D. SA", planșa fotografică din 7 martie 2013,

raportul de constatare tehnico-științifică din 29 martie 2013 și adresa din 7

martie 2013 ale Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul

Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate, raportul de constatare

tehnico-științifică grafoscopică din 8 martie 2013 al I.P.J. Constanța și din

28 martie 2013, contractul de închiriere din 7 ianuarie 2013, încheiat între

R.C. și O.A. pentru imobilul reprezentat de spațiile situate în sat D., comuna

N.B., județul Constanța, procesul-verbal din 8 martie 2013, de redare în scris

a convorbirii telefonice purtate la data de 7 martie 2012, ora 20:23, de R.P.

și soția sa, R.F., coroborate cu declarația de recunoaștere a faptei de către

inculpatul O.A.

Instanța de apel a

reținut că apărările inculpatului O.A. au fost corect înlăturate de prima

instanță, în condițiile în care teza unui simplu experiment, ca motivație

pentru înființarea culturii de cannabis, nu poate fi primită, câtă vreme

cultura a necesitat o investiție de 6000 RON, care trebuia recuperată, iar

numitul A. i-a sugerat plantarea cannabisului, ajutându-l cu materialele

necesare, evident în vederea obținerii drogurilor pentru a fi puse în vânzare

și obținerea de profit.

Implicarea

inculpatului R.P. în ajutorarea inculpatului O.A. pentru înființarea culturii

de cannabis și deținerea a 498 plante de cannabis, în scopul vânzării drogului

ce urma să se obțină prin uscarea plantelor respective, a fost probată fără

niciun dubiu, prin aceea că a oferit locația necesară în ferma proprietatea

lui, fără a încasa chirie, a achiziționat personal două aparate dezumidificator

de la magazinul A.R. SRL, găsite la fermă și folosite pentru cultura de

cannabis, precum și prin identificarea urmelor sale papilare pe suprafața

ventilatorului, a tabloului electric și a unui recipient cu îngrășământ, toate

obiectele menționate servind la întreținerea culturii de cannabis. Nu în

ultimul rând, Curtea a reținut că din declarațiile martorilor R.C. și N.V.

rezultă că inculpații O.A. și R.P. dețineau cheile și aveau accesul la clădirea

unde au fost descoperite plantele de cannabis.

În lumina probatoriului

administrat în cauză, Curtea a constatat că susținerile apelantului O.A. pentru

atenuarea răspunderii sale penale, în sensul că a înființat cultura de cannabis

din simplă curiozitate și cu semințe adunate de la plante de pe câmp nu are

credibilitate, deoarece contrazice apărările inițiale făcute în fața instanței

de fond, iar situația sa precară financiară exclude angajarea unor cheltuieli

de 6000 RON fără a urmări obținerea unui profit.

În considerarea

nesincerității apărărilor pe care le-a susținut inculpatul O.A., a împrejurării

că a ascuns contribuția inculpatului R.P. la înființarea, întreținerea și

deținerea culturii de cannabis, Curtea a apreciat că nu pot fi reținute în

favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c)

C. pen., nefiind abordată o conduită procesuală corespunzătoare, iar

activitatea infracțională a fost asumată premeditat și prin dezicerea, cu

intenție, de comportamentul anterior corespunzător.

Raportat la conduita

procesuală a apelantului inculpat O.A., de asumare parțială a adevărului, la

modalitatea concretă de săvârșire a faptei de natura acesteia și urmările

deosebit de grave ce s-ar fi putut produce prin vânzarea drogurilor, Curtea a

apreciat că scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., poate fi atins numai

prin executarea în regim privativ de libertate a pedepsei, nefiind îndeplinite

cerințele art. 86

1

C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei.

Așa cum s-a reținut

în precedent, apelantul inculpat R.P. l-a ajutat în mod cert pe apelantul

inculpat O.A. la înființarea, dezvoltarea și deținerea culturii de cannabis,

iar susținerile sale contrare au fost considerate de instanța de apel

neîntemeiate.

Astfel, cele două

aparate de ventilație, ce purtau amprente ale inculpatului R.P., aflate în

incinta unde erau cultivate plantele de cannabis, urma papilară de pe tabloul

electric ce alimenta inclusiv cultura de cannabis, și achiziția celor două

aparate dezumidificator întrebuințate pentru aceeași cultură de droguri,

demonstrează indubitabil implicarea acestuia în activitatea de deținere a

culturii respective.

În aceeași ordine de

idei, Curtea a reținut că este de neconceput ca inculpatul O.A. să fi deținut

cultura de cannabis fără știrea inculpatului R.P., în condițiile în care era

angajatul, dar și omul de casă al acestuia din urmă, iar poziția de subordonare

a sa și prezența zilnică a proprietarului fermei nu-i permitea ascunderea

culturii de cannabis. Rezultă, deci, că nu este vorba de incertitudine și

îndoială în privința săvârșirii faptei reținute de prima instanță în sarcina

apelantului inculpat R.P., apărările acestuia fiind vădit contrazise de probele

menționate anterior.

Astfel, probându-se

fără echivoc săvârșirea faptei de deținere a unei culturi de cannabis de către

inculpatul apelant R.P., curtea de apel a respins solicitarea acestuia de

achitare, întrucât nu este el autorul faptei penale reținute de prima instanță

în sarcina lui, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10

lit. c) C. proc. pen.

În drept, s-a

constatat că fapta reținută în sarcina apelanților inculpați O.A. și R.P.,

conform probatoriului administrat în cauză, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000.

Totodată, s-a reținut

că este lipsită de relevanță sub aspectul angajării răspunderii penale a

inculpaților împrejurarea că aceștia nu au apucat să valorifice cannabisul,

întrucât textul incriminator se referă la simpla deținere a drogurilor, fără

alte condiții, iar scopul evident al deținerii culturii celor 498 plante de

cannabis era vânzarea ca drog, pentru un profit rapid și important.

Astfel, fiind

îndeplinite cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a apreciat că în

mod temeinic s-a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului R.P. de către

prima instanță.

Având în vedere că

inculpatul apelant R.P. nu a recunoscut, în pofida probelor evidente, ajutorul

dat inculpatului O.A. în deținerea culturii de cannabis, natura faptei

săvârșite, urmările ce s-ar fi putut produce prin valorificarea celor 498

plante de cannabis asupra sănătății potențialilor cumpărători, precum și

celelalte criterii de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen.,

Curtea a apreciat că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei

aplicate inculpatului R.P., atât în cuantum, cât și ca modalitate de executare.

Asumându-și deliberat

o contribuție atât de periculoasă, în scopul obținerii unor venituri

importante, prin afectarea gravă a sănătății persoanelor consumatoare,

inculpații apelanți prezintă o periculozitate socială ridicată, de natură a

estompa comportamentul corespunzător avut anterior și de care s-au dezis

intenționat, astfel că răspunderea lor penală trebuie să fie una pe măsură,

neexistând garanții că scopul pedepsei poate fi atins în ceea ce-i privește

fără executare în regim privativ de libertate.

Raportat la cele ce

preced, curtea de apel, constatând netemeinicia criticilor din apelurile

inculpaților O.A. și R.P., dar și faptul că nu au fost identificate alte motive

de reformare a hotărârii de fond, în urma examinării din oficiu, în temeiul

prevederilor 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate

respectivele apeluri.

În condițiile în

care, urmare respingerii apelurilor, hotărârea de condamnare la pedeapsa

închisorii cu executare în regim privativ de libertate a fost menținută,

instanța de apel a reținut că se mențin neschimbate temeiurile avute în vedere

la arestarea preventivă a apelanților inculpați O.A. și R.P., acestea fiind consolidate

prin probatoriul administrat în cele două faze procesuale parcurse (fond și

apel), astfel încât s-a menținut măsura arestării preventive a acestora,

conform prevederilor art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. raportat la

art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

Susținerea

apelantului inculpat R.P., în sensul că măsura arestării sale preventive a

depășit termenul rezonabil nu a fost primită în condițiile în care procesul

penal nu a cunoscut tergiversări, iar subzistența temeiurilor ce au determinat

arestarea lui preventivă impun în continuare menținerea acesteia, în interesul

ocrotirii prioritare a ordinii publice.

Potrivit prevederilor

art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedepsele aplicate apelanților inculpați O.A. și R.P. perioada executată în

arest preventiv de la 14 august 2013 la zi.

Împotriva Deciziei

penale nr. 145/P din 29 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, au declarat recurs

inculpații O.A. și R.P.

În cererea prin care

a declarat recurs, inculpatul O.A., prin apărător ales, avocat S.D.V., a

invocat cazul de casare prevăzut de art. art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen. Totodată, a precizat că motivele de recurs le va depune printr-un

memoriu separat.

La data de 16 aprilie

2014, inculpatul O.A., prin apărător ales, avocat S.D.V., a depus motivele de

recurs prin care a solicitat, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d)

rap. la art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., admiterea

recursului, casarea sentinței și a deciziei atacate și, rejudecând, pronunțarea

unei hotărâri legale și temeinice, în sensul reindividualizării pedepsei

aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și în privința

modalității de executare.

În esență, a susținut

că instanțele de fond și de apel au făcut o greșită aplicare a legii,

nereținând niciuna din dispozițiile art. 72 și art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

deși raportat la împrejurările de comitere a faptei (a luat semințele de pe un

câmp, deci nu au fost achiziționate de la un dealer de droguri; a intenționat

să realizeze un experiment, pentru a vedea dacă într-adevăr se obține cânepă

din semințele respective; acele plante nu au intrat în circuitul civil,

neexistând comunicări cu persoane cunoscute ca efectuând activități de trafic

de droguri) și la circumstanțele personale (a recunoscut comiterea faptelor,

este o persoană responsabilă, integrată social, este căsătorit, are un copil

minor în întreținere, nu are antecedente penale) s-ar fi impus reținerea

acestor texte legale.

Totodată, a apreciat

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86

1

C. pen.

întrucât scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de

detenție, date fiind măsurile de supraveghere pe care trebuie să le respecte

inculpatul.

În motivele de recurs

depuse la data de 6 mai 2014, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul

O.A., avocat L.D., a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. privind legea penală

mai favorabilă întrucât, prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal a fost modificat art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, în sensul că minimul special al pedepsei a fost redus de la

3 ani la 2 ani închisoare, iar maximul special a fost redus de la 15 ani la 7

ani închisoare. Astfel, a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre

minimul special prevăzut.

Inculpatul R.P., în

motivele de recurs depuse de apărătorul ales la data de 9 mai 2014, a invocat

cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

1

, 18 și 20

C. proc. pen. anterior.

În esență, a

solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei întrucât

prin art. 81 din Legea nr. 187/2012 s-a modificat art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, noile limite de pedeapsă fiind cuprinse între 2 și 7 ani.

De asemenea, a

solicitat admiterea recursului și achitarea, întrucât nu a avut nicio legătură

cu faptele comise de către inculpatul O.A. Totodată, a precizat că instanțele

de fond și de apel i-au înlăturat în mod injust apărările, mijloacele de probă

neconturând certitudinea participației sale la săvârșirea faptei.

La termenul din data

de 13 mai 2014, cu ocazia dezbaterii recursului, apărătorul ales al

inculpatului R.P., avocat I.T.B., a solicitat aplicarea Legii nr. 143/2000,

modificată prin art. 81 din Legea nr. 187/2012, apreciind că aceasta este legea

penală mai favorabilă inculpatului, întrucât limitele de pedeapsă au fost

reduse.

Examinând cauza în

temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, Înalta

Curte constată următoarele:

Prioritar, în ceea ce

privește legea aplicabilă în speță, se constată că în cursul soluționării

prezentei cauze a intrat în vigoare un nou C. proc. pen., iar normele

tranzitorii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 stabilesc că

"recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi,

declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii

vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit

dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs".

Având în vedere data

pronunțării deciziei recurate (29 noiembrie 2013), în speță sunt aplicabile

prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea

nr. 2/2013.

Înalta Curte constată

că inculpatul R.P. nu a motivat recursul cu 5 zile înaintea primului termen de

judecată, așa cum prevede art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. așa

încât, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se pot examina

decât cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, respectiv

cele prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13, 14 și 15 C.

proc. pen.

Aceste cazuri de

casare se referă la nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie

sau după calitatea persoanei, la nerespectarea dispozițiilor legale referitoare

la compunerea instanței de judecată, la incompatibilitate și la prevederile

art. 292 alin. (2), la respectarea dispozițiilor referitoare la publicitatea

ședinței de judecată, participarea procurorului sau a inculpatului, prezența

apărătorului în cazurile în care acestea sunt obligatorii, la situația în care

inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea

penală, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege ori nu

s-a constatat grațierea pedepsei. Or, examinând din oficiu cauza, Înalta Curte

observă că nu este aplicabil niciunul dintre cazurile de casare anterior

menționate.

De altfel, inculpatul

R.P. a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

, 18 și 20

C. proc. pen., care au fost abrogate prin Legea nr. 2/2013, contestând chiar

situația de fapt stabilită de instanța de apel, respectiv modul în care aceasta

a apreciat probele și a solicitat stabilirea unei situații de fapt diferite,

care să conducă la pronunțarea unei soluții de achitare.

Prin Legea nr.

2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate

substanțial, intenția legiuitorului fiind aceea de a limita controlul judiciar

pe calea recursului doar la chestiuni de drept.

Astfel, Înalta Curte

nu poate analiza conținutul mijloacelor de probă, nu poate da o nouă apreciere

materialului probator și nu poate stabili o altă situație de fapt, acestea

fiind atributul exclusiv al instanței de fond și al instanței de apel.

În ceea ce privește

recursul declarat de inculpatul O.A., Înalta Curte reține că acesta l-a motivat

în termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., însă a

solicitat reindividualizarea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante

și reaprecierea modului de executare a pedepsei. Or, aceste critici nu se

încadrează în cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "când

hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii".

Susținerea privind

reindividualizarea pedepsei se încadra în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. în forma anterioară modificării prin Legea nr. 2/2013.

Însă, așa cum s-a menționat, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc.

pen. anterior, modificat prin Legea nr. 2/2013, orice reformare a hotărârii

pronunțate în apel fiind strict legată de aplicarea legii.

Astfel, Înalta Curte

constată că reținerea circumstanțelor atenuante judecătorești prev. de art. 74

C. pen. și aplicarea unei pedepse în condițiile art. 86

1

C. pen.

constituie operațiuni de apreciere și sunt atributul exclusiv al primei

instanțe și al instanței de apel (aceasta din urmă în virtutea caracterului

devolutiv total al apelului), și nu pot face obiectul examinării cauzei de

către instanța de recurs.

Intenția

legiuitorului a fost clară sub acest aspect și rezultă din conținutul cazurilor

de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen.

Legea penală mai

favorabilă

Aplicarea legii

penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei se realizează în

conformitate cu dispozițiile art. 5 C. pen., potrivit căruia în cazul în care

de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au

intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Conform art. 15 alin.

(2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția

legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Rezultă, astfel, că

aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen. mai sus menționat

este incidentă în situații tranzitorii, caracterizate printr-o succesiune a

legilor penale intervenită de la data săvârșirii faptei prevăzute de legea

penală, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la

soluționarea definitivă a cauzei.

În speță, suntem

într-o asemenea situație, căci după comiterea infracțiunii și mai înainte de

judecarea definitivă a cauzei, la data de 1 februarie 2014, a fost modificată

Legea nr. 143/2000, modificări care pot influența soluția ce poate fi

pronunțată în cauză.

Având în vedere

caracterul de ordine publică al legii penale mai favorabile, faptul că

inculpații nu mai pot solicita pe altă cale determinarea legii mai blânde în

cursul judecății, reținând fundamentul constituțional al acestui principiu și

luând în considerare disp. art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, Înalta Curte apreciază că aplicarea legii

penale mai favorabile nu este condiționată de încadrarea în vreunul din

cazurile de casare, ci trebuie avută în vedere din oficiu.

Chiar așa fiind,

trebuie respectate toate celelalte rigori impuse de soluționarea recursului, în

sensul că analiza este limitată doar la chestiuni de drept, prin compararea

vechii și noii reglementări de drept substanțial, pe baza situației de fapt și

a tipului de infracțiune stabilite prin hotărârile atacate, fără a se face o

nouă apreciere asupra criteriilor de individualizare a sancțiunilor.

Se observă că, în

speța dedusă judecății, inculpații R.P. și O.A. au fost condamnați pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în cursul anului 2013 inculpatul

O.A., ajutat de inculpatul R.P., a cultivat 498 plante de cannabis cu masa

totală de 71,663 kilograme și la data de 7 martie 2013 a deținut împreună cu

inculpat