ÎCCJ, decizie (scj.ro #122537)

Conflict negativ de competență. Incidența dispozițiilor art. 121 din noul Cod de procedură civilă

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența instanțelor

Index alfabetic : conflict negativ de competență

competență teritorială

consumator

NCPC, art. 107, art. 121, art. 126 alin. (2)

Din economia dispozițiilor art. 126 alin. (2) NCPC rezultă că în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. 1, numai după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată ca nescrisă.

Prin urmare, în cazul în care într-un contract de închiriere părțile contractante au inserat o clauză atributivă de competență, anterior nașterii dreptului la despăgubiri, acestea nefăcând nici dovada încheierii unei convenții de alegere a instanței competente ulterior nașterii respectivului drept, este corectă aplicarea de către instanță a dispozițiilor art. 121 NCPC potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului (...).

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 100 din 16 ianuarie 2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 20.02.2014, reclamanta SC A.L.V. România SRL a chemat în judecată pe pârâții D.G. și P.V., solicitând, în procedura specială a cererilor de valoare redusă, obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 1.196,92 lei, reprezentând chiria restantă și a penalităților de întârziere aferente, conform contractului de închiriere încheiat de părți.

Pârâta P.V. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, arătând că, în cauză, competența de soluționare aparține Judecătoriei lași.

Prin sentința civilă nr. 619 din 06.05.2014, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei lași.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reținut că în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 (în continuare, NCPC)

„Părțile pot conveni în scris (...) ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă."

Or, în speță, prin contractul de închiriere, părțile au stabilit că litigiile de orice natură, izvorâte din contract, vor fi soluționate de instanțele judecătorești de la locul executării obligației de plată, respectiv municipiul Iași.

Prin sentința civilă nr. 10386 din 24.09.2014, Judecătoria Iași, Secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut că părțile au încheiat un contract de închiriere, prin care reclamanta, în calitate de locator, asigura pârâtului D.G., în calitate de locatar, folosința unui echipament medical denumit concentrator de oxigen, în schimbul plății unei chirii, pârâta P.V. semnând contractul în calitate de fidejusor.

A mai reținut judecătoria că, raportat la definiția dată de punctele 1 și 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 noțiunilor de operator economic și consumator, asigurarea folosinței concentratorului de oxigen reprezintă un serviciu pe care operatorul economic SC A.L.V. România SRL s-a obligat să îl presteze consumatorului D.G.

În acest context, Judecătoria Iași a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 121 NCPC, conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului.

În ce privește clauza atributivă de competență, judecătoria a reținut că acesteia nu i se poate da eficiență, întrucât, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) NCPC, în litigiile în materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente numai după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată nescrisă. Or, în speță, părțile nu au încheiat o convenție de alegere a instanței competente ulterior nașterii dreptului la despăgubire, ci anterior.

Prin urmare, Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 NCPC, a pronunțat regulatorul de competență, stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 NCPC conform căruia

„cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 NCPC se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Înalta Curte constată că, în speță, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii reclamantei privind obligarea pârâților la plata sumei de 1.196,92 lei, reprezentând chiria restantă și a penalităților de întârziere aferente, conform contractului de închiriere încheiat de părți, prin care reclamanta, în calitate de locator asigura pârâtului D.G., în calitate de locatar, folosința unui echipament medical denumit concentrator de oxigen, în schimbul plății unei chirii.

Totodată, constată că, așa cum corect a reținut și Judecătoria Iași, raportat la definiția dată de punctele 1 și 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 noțiunilor de operator economic și consumator, asigurarea folosinței concentratorului de oxigen reprezintă un serviciu pe care operatorul economic SC A.L.V. România SRL s-a obligat să îl presteze consumatorului D.G., fapt ce atrage incidența dispozițiilor art. 121 NCPC, potrivit cărora

„cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului (...)".

Conform art. 126 alin. (2) NCPC, aplicabil potrivit normei de trimitere conținută în partea finală a art. 121 din același Cod,

„în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței

competente, în condițiile prevăzute la alin. 1, numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă."

Cum, în speță, clauza atributivă de competență a fost inserată în contractul de închiriere încheiat de părți, anterior nașterii dreptului la despăgubiri și nici nu s-a făcut dovada încheierii unei convenții de alegere a instanței competente ulterior nașterii respectivului drept, justificat a reținut Judecătoria lași că nu se poate da eficiență acestei clauze.

În acest context, Înalta Curte a constatat că Judecătoria Iași a apreciat în mod corect situația de fapt și de drept, reținând că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 121 NCPC și, cum domiciliul pârâților se află în Râmnicu Vâlcea, competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) NCPC, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.