ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1813/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 13 decembrie 2012, reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. 458/29.06.2012, a Raportului de inspecție fiscală nr. 397/29.06.2012 a Deciziei nr. 375/03.09.2012 emise în soluționarea contestației, prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale în sumă de 537.559 RON reprezentând impozit pe profit și TVA, cu accesoriile aferente.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că organele fiscale au reținut în mod eronat nedeductibilitatea cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente atât operațiunilor de achiziții materiale efectuate în perioada noiembrie 2008 - februarie 2009 cu S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., cât și a celor privind unele prestări de servicii și combustibilul consumat de societate în intervalul decembrie 2008 - septembrie 2009.

Astfel, reclamanta a precizat că toate achizițiile de bunuri au fost efectuate pe bază de facturi fiscale emise de furnizori, fiind nejustificată susținerea pârâtei în sensul că nu ar exista documente justificative.

În același sens, s-a arătat de către reclamantă că în evidența contabilă a societății există documente care fac dovada serviciilor de transport efectuate, prin prestarea cărora au fost realizate venituri impozabile, evidențiindu-se și faptul că au fost corect înregistrate în contabilitate bonuri de consum, facturi, contracte, declarații informative referitoare la alte prestări de servicii.

Prin Sentința nr. 165/9.09.2014 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, referitor de achizițiile de materiale de la S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. că documentele doveditoare - facturi, chitanțe, ordine de plată - au fost emise de D., administrator și respectiv director al tuturor celor 3 societăți implicate.

În plus, se motivează în sentință, facturile nu conțin informații despre mijloacele de transport și delegați și poartă date calendaristice aleatorii, deși fac parte din același carnet și ar fi trebuit emise în mod cronologic.

Instanța a constatat de asemenea, că societatea a înregistrat venituri din prestări servicii, în condițiile în care nu are salariați, împrejurare în raport de care s-a conchis că acele cheltuieli nu sunt reale, întrucât nu sunt probate cu documente legale.

Cu privire la constatarea nedeductibilității cheltuielilor aferente achizițiilor de carburanți, judecătorul fondului a reținut că societatea nu a prezentat foi de parcurs, iar cele depuse cu ocazia efectuării expertizei nu conțin elementele obligatorii, respectiv numărul de kilometri, sau norma de consum.

Referitor la petitul privind stornarea a două facturi, s-a constatat încălcarea prevederilor art. 19 alin. (1) și art. 138 alin. (1) și (2) C. fisc. , cheltuielile și TVA aferente fiind nedeductibile.

S-a reținut de asemenea, că au fost corect calculate dobânzile de întârziere și penalitățile de întârziere aferente obligațiilor fiscale suplimentare, astfel cum au fost constatate de organele fiscale.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar, modificarea hotărârii și exonerarea societății de la plata sumelor stabilite suplimentar.

Astfel, reclamanta a învederat că sentința a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012, potrivit cărora litigiile având ca obiect taxe, impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de tribunale.

Reclamanta a criticat sentința și cu privire la soluționarea cauzei în lipsa unei părți, nelegal citate, respectiv a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați, procedura de citare fiind realizată la sediul unde funcționează Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, instituție fără personalitate juridică.

Un alt motiv de recurs privește considerentele hotărârii, reclamanta subliniind faptul că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanța de fond rezumându-se să reia conținutul deciziei de soluționare a contestației, fără să analizeze concluziile expertizei sau documentele la care aceasta a făcut trimitere.

Cu referire tot la motivarea hotărârii, reclamanta a arătat că instanța se referă la o serie de operațiuni și acte contabile care nu au fost analizate prin raportul de expertiză și în condițiile în care înscrisurile nu au fost depuse la dosar, aspect ce confirmă faptul că hotărârea nu se întemeiază pe materialul probator administrat în cauză, fiind rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii.

Reclamanta a formulat critici și cu privire la fondul litigiului, precizând că sunt deductibile cheltuielile efectuate pentru achiziționarea unor mărfuri, operațiuni pentru care au fost prezentate documente justificative, societatea având astfel dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată.

S-a arătat de asemenea, că societatea a realizat venituri impozabile urmare a prestării unor activități, cheltuielile aferente fiind deductibile în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) C. fisc.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Critica referitoare la încălcarea competenței de ordine publică a instanței este neîntemeiată, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii - 13.12.2012 potrivit cărora în cazul litigiilor având ca obiect obligații fiscale în valoare de peste 500.000 RON, competența de judecată aparține Curții de apel, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. s-au adus modificări și completări, printre altele și Legii nr. 554/2004, respectiv art. 10 alin. (1), prin majorarea cuantumului obligațiilor fiscale în raport de care se determină competența instanței de contencios administrativ, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON.

Însă atât Legea nr. 76/2012, cât și Legea nr. 134/2010 au intrat în vigoare la data de 15.02.2013, prin noul C. proc. civ. fiind modificat și principiul aplicării în timp a legii procesual civile în sensul că procesele începute înainte de 15.02.2013 se vor finaliza conform vechiul C. proc. civ.

Curtea constată că nu este fondată nici susținerea reclamantei în sensul că litigiul a fost soluționat cu lipsă de procedură cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, drepturile și obligațiile procesuale ale pârâtei au fost exercitate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, care a depus întâmpinare și a reprezentat prin consilier juridic instituția emitentă a actelor administrative contestate la termenul când s-a judecat în fond cauza.

Se impune însă casarea sentinței prin prisma prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în condițiile în care motivarea hotărârii constituie singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprinsă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În cauză, în considerentele hotărârii nu se regăsește argumentarea rațiunii ce a determinat instanța să adopte soluția de respingere a acțiunii, fără o reală analiză a susținerilor formulate de reclamantă și a probelor administrate în cauză, inclusiv a raportului de expertiză fiscală judiciară, judecătorul fondului rezumându-se să-și însușească punctul de vedere și argumentele prezentate în decizia de soluționare a contestației administrative.

Se constată astfel că prima instanță nu a relevat punctual motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat criticile aduse de reclamantă actelor administrative contestate, și nu a procedat la un examen efectiv al probelor, impunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

În raport de prevederile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., instanța de trimitere va rejudeca din nou litigiul, ținând seama atât de susținerile reclamantei din acțiune și de pârâtă prin întâmpinare, cât și de motivele din recurs referitoare la fondul cauzei, a căror examinare a devenit inutilă, în raport de soluția dispusă prin prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați împotriva Sentinței civile nr. 165 din 9 septembrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2015.

Procesat de GGC - NN