ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 142/RC/2016

Deliberând, asupra recursului în casație declarat de inculpatul A.;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 643 din 3 iulie 2015, Tribunalul Iași a hotărât următoarele:

A respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat, prin apărătorii săi aleși.

A constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este C. pen. din 1969.

A condamnat pe inculpatul A., studii - medii, ocupația - student la Facultatea de Medicină Dentară din cadrul UMF Iași, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de disp. art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969 (recalificată din art. 32 raportat la art. 188 noul C. pen. - încadrare reținută prin actul de sesizare a instanței), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. din 1969 cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 noul C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969, pe durată de 2 ani.

A interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 în condițiile și pe durata art. 71 C. pen. din 1969.

În baza disp. art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A. (prin încheierea din 19 iunie 2015), iar în baza disp. art. 88 C. pen. din 1969 coroborat cu art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 399 alin. (9) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive (executată în vederea extrădării și în baza mandatului de arestare preventivă nr. 77/U din 30 septembrie 2013 emis de Tribunalul Iași), precum și durata arestului la domiciliu, de la 12 noiembrie 2013 la 21 iunie 2015.

A constatat că prejudiciul cauzat părții civile B., a fost reparat integral de către inculpat.

În baza dispozițiilor art. 397 C. proc. pen., cu referire la art. 19 C. proc. pen., coroborat cu art. 1357 C. civ. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe inculpatul A. să achite cu titlul de daune materiale, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate B., suma de 2.813,92 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Inculpatul A. este cetățean israelian, cu domiciliul în H., Palestina și se afla în România în contextul în care acesta urma cursurile Universității de Medicină și Farmacie din Iași - Facultatea de Medicină Dentară, unde a fost student în perioada 2009 - 2013. Inculpatul locuia într-un apartament închiriat de la martora C. în zona Oancea din mun. Iași.

În mod obișnuit acesta își petrecea vacanțele de vară în țara de origine, iar în luna septembrie a fiecărui an revenea în România pentru a-și continua studiile, acesta fiind obligat ca anual să-și prelungească dreptul de ședere care se acorda pe durată de 1 an. Astfel, ultimul permis de ședere al inculpatului a fost obținut pentru perioada 28 septembrie 2012 - 27 septembrie 2013. În anul universitar 2013 - 2014 inculpatul era în situația de a repeta anul IV de studii pentru că în anul 2012 - 2013 a fost declarat repetent.

Ca în fiecare an, după vacanța de vară din anul 2013, inculpatul a revenit în România în cursul lunii septembrie, acesta revenind în apartamentul pe care îl avea deja închiriat din anii precedenți de la C.

În noaptea de 24/25 septembrie 2013, inculpatul A. s-a deplasat la clubul D., amplasat în campusul T. Vladimirescu din mun. Iași, împreună cu prietenul său martorul E., o tânără, indicată de inculpat ca purtând numele de F. (care nu a putut fi însă identificată pe parcursul procesului penal) și o prietenă a acesteia, locație în care s-au întâlnit cu mai mulți prieteni (studenți străini și cu niște fete de origine română), în care s-au distrat dansând și consumând băuturi alcoolice în exces.

Grupul format din inculpat și amicii săi ocupa două mese alăturate situate în vecinătatea barului.

În același club, în jurul orelor 01, a ajuns și persoana vătămată B., pentru a se întâlni cu amica sa G., care se afla deja acolo împreună cu alte două prietene de-ale sale, respectiv H. și I. Împreună cu fetele, persoana vătămată B. a stat la o masă situată în fața dj-ului și a consumat cca. 500 ml de bere, după ce, în prealabil, acasă consumase cca. 50 - 100 ml coniac. La un moment dat, partea vătămată care avea asupra sa un aparat foto le-a propus celor trei fete să le facă poze de grup. Stând pe fotoliu în partea dreapta a mesei, în timp ce fetele se aflau în fața lui, în picioare, partea vătămată a început să le facă fotografii. În timpul acestei activități, la un moment dat, în cadru lângă fetele pe care le fotografia a intrat inculpatul, care, așa cum rezultă de pe imaginile prelevate de camerele de supraveghere existente în club, a părăsit pentru scurt timp grupul din care făcea parte.

Acesta a fost observat atât de fete (inculpatul stând în spatele martorei G., lângă umărul acesteia) cât și de persoana vătămată, aceasta din urmă făcându-i semn cu mâna să iasă din cadru. În acel moment, inculpatul, care avea în mână un pahar cu băutură, a aruncat conținutul acestuia spre partea vătămată, stropind-o pe haine și pe aparatul foto, după care s-a întors și a plecat deplasându-se spre bar, în zona căruia se aflau mesele ocupate de grupul din care făcea parte.

Persoana vătămată s-a ridicat le-a întrebat pe fete care este persoana care a aruncat cu băutură, martora G. indicându-l pe inculpat care se deplasa spre bar.

Persoana vătămată B. s-a deplasat imediat după acesta pentru a-i cere cont în raport de gestul făcut și, în momentul în care inculpatul tocmai ajunsese lângă grupul din care făcea parte și a început să danseze, B. l-a apucat de umăr pentru a-l întoarce cu fața, moment în care inculpatul a aruncat sau a scăpat paharul pe care îl avea în mână, care s-a spart, zgomotul produs de spargerea paharului fiind confirmat de martorii J. și K., fără a se putea stabili dacă în traiectoria sa acesta a lovit sau nu persoana vătămată. Imediat inculpatul și persoana vătămată au început să se îmbrâncească reciproc, martora L., o cunoștință de-a inculpatului care făcea parte din grupul acestuia, încercând să împiedice pe partea vătămată să-l lovească pe inculpat, în timp ce pe acesta l-au imobilizat alte 7 - 8 persoane aflate în vecinătatea sa. Imediat la fața locului au sosit cei doi agenți de pază ai clubului, M. luându-l pe inculpat și conducându-l la ieșirea din bar, iar J. a îndepărtat persoana vătămată căreia i-a cerut să iasă din club.

În timp ce inculpatul era ținut de M. și alte două persoane pe holul ce face legătura cu scările ce fac accesul în club, în spatele ușii de acces care face legătura cu interiorul, persoana vătămată B. s-a dus la masa la care a stat și-a luat vesta, aparatul foto și borseta și a ieșit din club urmat de martora G. care l-a însoțit până la baza scărilor ce fac accesul spre exteriorul clubului. În momentul în care persoana vătămată a trecut prin zona în care era ținut inculpatul de către cele trei persoane, între cei doi a existat un schimb verbal violent, inculpatul înjurând-o pe partea vătămată și spunând "te omor", aspect susținut de partea vătămată și confirmat de martora G.

Martora G. s-a întors în club la prietenele sale pentru a plăti consumația, persoana vătămată rămânând să le aștepte la ieșirea din club.

O perioadă persoana vătămată s-a plimbat prin fața ușii de intrare în club, vorbind la telefon, iar în câteva rânduri a reintrat pe ușa clubului, fiind de fiecare dată îndepărtată de martorul N., un client al clubului, care la rugămintea agenților de pază nu a lăsat persoana vătămată să reintre în club.

În tot acest timp, inculpatul a fost ținut de agentul de pază M. la baza scărilor, pe imaginile înregistrate de camerele de supraveghere putându-se observa că acesta avea un comportament agitat, cu precădere când la ușa de intrare apărea persoana vătămată, existând chiar un moment în care acesta a reușit să se sustragă din mâinile agentului de pază, grăbindu-se să urce scările spre ieșirea din club, fiind însă imobilizat în scurt timp de M. și N. care l-au readus în zona inițială. Aproape permanent lângă inculpat a stat și o fată blondă, probabil prietena inculpatului, care la un moment dat i-a adus haina cu mânecă lungă cu care acesta s-a îmbrăcat (persoană care nu a putut fi însă identificată de organele de poliție și nici de către instanță, indicată de inculpat ca fiind F.).

După cca. 1 minut de la acest episod, apreciind probabil că persoana vătămată a plecat (sau pur și simplu nedorind să se mai implice), agentul M. l-a lăsat pe inculpat să plece. Acesta a urcat grăbit scările spre ieșirea din club, tânăra care îl însoțea rămânând în urmă, observându-se că în momentul imediat anterior ieșirii pe ușa de acces în club, inculpatul a introdus mâna în buzunarul drept al pantalonilor din care a scos un obiect strălucitor (cel mai probabil cuțit).

Ieșind afară, inculpatul s-a năpustit asupra persoanei vătămate, cei doi lovindu-se reciproc, inculpatul aplicând persoanei vătămate cu cuțitul pe care îl avea în mână mai multe lovituri în diverse zone ale corpului (cap, torace, abdomen), fiind însă în scurt timp imobilizat de persoana vătămată care a reușit să-l arunce la pământ, rămânând așezată deasupra inculpatului, inițial ținând pe inculpat cu ambele mâini de piept, iar apoi imobilizând cu mâna stângă mâna dreaptă a inculpatului în care acesta avea cuțitul, iar mâna dreaptă rămânând în expectativa de a-l lovi pe inculpat.

În scurt timp, atenționat de clienții clubului, printre care prietena inculpatului și martorul O., martorul M. a ieșit afară din club, i-a despărțit pe cei doi, ridicând de jos cuțitul aflat în imediata vecinătate a acestora, după care a intrat în bar unde a lăsat cuțitul. Inculpatul însoțit de tânăra blondă s-a îndreptat grăbit spre parcarea din fața clubului și a băncii din zonă, a urcat într-un taxi aflat în parcare, spunându-i șoferului, martorul P. să-i ducă în Oancea, indicând-i totodată traseul de urmat, respectiv prin cartierul Ciurchi.

La coborârea din taximetru, după ce au ajuns la destinație, inculpatul a plătit cursa, spunându-i taximetristului în momentul în care i-a înmânat banii "tu nu ai văzut nimic", afirmație ce a fost interpretată de șofer ca o amenințare.

În acest timp, persoana vătămată B. căreia îi curgea sânge din zona capului și abdomenului - zonă din care se putea observa și eviscerarea stratului adipos, ajutată de martorul N. s-a așezat pe o bordură de lângă club a sunat la 112 așteptând sosirea Ambulanței. Acolo a fost găsită de martora G. când a ieșit din club însoțită de prietenele sale, după ce a plătit consumația.

Partea vătămată a fost ulterior transportată la Spitalul Clinic de Urgențe Sf. Spiridon din Iași unde, în aceeași noapte, a suferit o intervenție chirurgicală. Examenul medico-legal a relevat că în urma agresiunii suferite partea vătămată a prezentat plăgi tăiate superficiale occipitale, hemitorace posterior drept 1/3 medie, hipocondrul drept și plagă înjunghiată abdominală hipocondrul stâng penetrantă cu interesare de mușchi abdominal și mare epiplon pentru care s-a intervenit chirurgical, necesitând 16 - 18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Inculpatul a fost căutat de poliție în ziua în curs, pe 25 septembrie 2013, la domiciliul său de reședință din O., dar nu a fost găsit, deși la solicitarea polițiștilor, martora C., proprietara imobilului în care inculpatul locuia cu chirie și care se afla în biroul său, aflat în imediata vecinătate a apartamentului închiriat, l-a apelat telefonic pe inculpat care însă nu i-a răspuns. După plecarea polițiștilor, inculpatul a contactat-o telefonic pe martoră spunându-i că nu este acasă, aceasta comunicându-i că a fost căutat de poliție, inculpatul întrebând-o de la ce secție erau polițiștii, fără ca martora să-i poată răspunde la această întrebare. Martora a susținut însă că, la scurt timp, a auzit zgomote în apartamentul vecin - fapt ce i-a întărit convingerea că inculpatul era de fapt acasă - motiv pentru care l-a sunat pe inculpat care nu i-a răspuns nici de această dată la telefon, însă a apărut la cabinet povestindu-i că s-a bătut cu cineva într-un club. Martora l-a sfătuit să meargă la poliție, însă inculpatul i-a spus că întâi va merge la IML, arătându-i niște zgârieturi superficiale pe o mână, fără ca martora să vadă și alte leziuni.

Ulterior, inculpatul s-a retras în apartamentul său, după care s-a deplasat la restaurantul Q. situat în zona Independenței unde a mâncat, întâlnindu-se în jurul orelor 15, cu martorul E. Deși acesta l-a întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat în noaptea precedentă, inculpatul care nu părea stresat, nu a dorit să-i dea detalii, spunându-i că a fost ceva lipsit de importanță. Ulterior, inculpatul s-a deplasat la Spitalul Sf. Spiridon unde așa cum rezultă din registru intrări-ieșiri din 25 septembrie 2013 la nr. 11028, ora 16,30 acesta a fost consultat consemnându-se contuzie piramidă nazală, regiunea maseterină și geniană stânga superioară.

În cursul aceleiași zile, în jurul orelor 22, inculpatul a făcut demersurile necesare pentru a părăsi teritoriul țării, plecând cu autoturismul martorului R., contactat de un prieten de-al său, martor care a acceptat contra sumei de 100 de euro să-l transporte în aceeași noapte pe inculpat în Chișinău.

Din Republica Moldova, inculpatul s-a deplasat ulterior în Armenia, unde a fost arestat de autoritățile din acest stat și extrădat în România, în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul Iași în baza mandatului de arestare preventivă în lipsă.

Hotărârea primei instanțe a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 858 din data de 4 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 643 din 3 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a desființat-o, în parte, în latură penală și civilă și, rejudecând cauza:

A majorat de la 3 (trei) ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. din 1969 și art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a încetat de drept măsura controlului judiciar dispusă față de inculpat prin încheierea din 19 iunie 2015 a Tribunalului Iași, la data rămânerii definitive a hotărârii.

A înlăturat dispoziția de obligare a inculpatului la plata sumei de 2813, 92 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate B.

A constatat achitate integral despăgubirile civile cuvenite părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A.

Prin cererea de recurs în casație inculpatul a criticat modalitatea de identificare și aplicare a legii penale mai favorabile de către instanța de apel, doar în legătură cu aspectele ce priveau reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, fără a observa și rezultatul final, respectiv cuantumul pedepsei aplicate în condițiile în care pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată de către instanța de fond, a fost majorată la 5 ani închisoare, menținându-se încadrarea juridică a faptei, deși legea mai favorabilă inculpatului ar fi Noul C. pen., conform căruia limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. sunt cuprinse între 5 și 10 ani închisoare.

Față de împrejurarea că pedeapsa a fost dispusă conform vechiului C. pen., inculpatul a apreciat că aceasta a fost aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv de Noul C. pen.

Totodată, a susținut că instanța de apel a depășit limitele motivelor de apel cu care a fost învestită de către parchet și a majorat pedeapsa de la 3 ani la 5 ani închisoare, deși Ministerul Public a solicitat majorarea pedepsei doar ca efect al înlăturării circumstanțelor atenuante.

O altă critică vizează încălcarea de către instanța de apel a dreptului la apărare al inculpatului, prin aceea că a beneficiat de un traducător de limba arabă care l-a asistat doar în fața instanței și a tradus doar rechizitoriul și încheierile cu privire la măsurile preventive și hotărârile instanțelor, fără a asigura traducerea în limba arabă a tuturor înscrisurilor din dosar și a depozițiilor martorilor, iar mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare fără a i se înmâna traducerea acestuia în limba araba.

Prin Încheierea nr. 81/RC din 14 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/99/2014, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 858 din 4 decembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casație și Justiție reamintește că analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. De aceea, controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen. Însă, această limitare a recursului în casație doar la anumite probleme de drept, nu îngrădește accesul la justiție prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 din Convenție), atâta timp cât inculpaților li s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia și-au putut susține apărările. Instanța europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluții favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăși existența ei (Vilvarajah și alții c. Regatului Unit).

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că inculpatul și-a întemeiat recursul în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege'".

Or, aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, tocmai datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casație, așa cum s-a menționat anterior.

Astfel, Înalta Curte nu poate verifica corecta aplicare a legii penale mai favorabile de către instanța de apel, aspect față de care invocarea nelegalității limitelor de pedeapsă, prin raportare la această critică, așa cum susține apărătorul ales al inculpatului A., nu poate fi analizată în cuprinsul cazului de casare invocat.

Totodată, se reține că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. Există însă situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt, circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi, judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

Înalta Curte reține că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. din 1969 și art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., faptă ce poate fi sancționată cu o pedeapsă cuprinsă între 1 an și 7 ani și 6 luni închisoare, dată fiind obligativitatea coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, de 7 ani și 6 luni închisoare, dar nu mai puțin de 1 an, conform art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969. Prin urmare, sancțiunea aplicată inculpatului A. prin decizia recurată se încadrează în limitele legale.

În ceea ce privește susținerile inculpatului referitoare la agravarea situației sale juridice în apel, prin raportare la alte argumente decât cele susținute de reprezentantul Ministerului Public, se reține că, în calea de atac a apelului, în conformitate cu art. 418 alin. (1) C. proc. pen., "instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel". Mai mult, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia'". Însă, regula non reformatio in pejus este limitată la folosirea căii proprii de atac, declararea apelului de către o altă parte sau de către procuror, nu exclude agravarea situației inculpatului în calea de atac folosită de altcineva.

Înalta Curte reține că instanța de apel a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond de la 3 ani la 5 ani închisoare, în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași care a criticat soluția instanței de fond sub aspectul individualizării pedepsei, arătând că s-au reținut greșit circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului, aplicându-se o pedeapsă prea blândă în raport de gravitatea faptei și de periculozitatea făptuitorului, fapt pentru care nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 418 C. proc. pen. și, implicit, aplicarea unei pedepse peste limita maximă stabilită de lege, chiar dacă pedeapsa din apel este mai mare decât cea la care inculpatul a fost condamnat de către instanța de fond.

În ceea ce privește susținerile inculpatului relativ la încălcarea dreptului său la apărare, se constată că aceste critici nu se încadrează nici în cazul de casare indicat [art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.], nici în vreun alt caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. și ale art. 273 alin. (4) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 858 din 4 decembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 370 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 70 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2016.

Procesat de GGC - GV