ÎCCJ, Decizia nr. 315/2016

Decizia civilă nr. 315/2016

Asupra

recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C.

proc. civ., constată următoarele:

La data de 8 aprilie 2016, a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție -

Completul de 5 Judecători recursul declarat de

A. împotriva Deciziei

nr. 18 din 19 ianuarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. x/64/2015.

Cererea

de recurs este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 alin.

(1) C. proc. civ.

Recurentul

a solicitat admiterea recursului, „modificarea” în tot, a deciziei recurate

și, pe cale de consecință, admiterea cererii de revizuire astfel

cum a formulat-o, cu cheltuieli de judecată.

Autorul

recursului a invocat în drept dispozițiile art. 483 și pe cele ale art.

488 pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. și a susținut, în

esență, cu referire și la argumentele expuse în motivarea

excepției de neconstituționalitate, că hotărârea

recurată ar fi nelegală, întrucât, deși nu a examinat fondul,

instanța de revizuire ar fi pronunțat hotărârea atacată prin

alterarea înțelesului art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ar fi

depășit atribuțiile puterii judecătorești, „uzurpând

calitatea puterii legislative și, prin aceasta, aplicând greșit

textul procedural menționat, ar fi invocat motive străine cauzei”.

Recursul

a fost comunicat intimatelor Agenția de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură - Centrul județean Brașov.

Intimatele

au formulat întâmpinări, solicitând, în primul rând, respingerea cererii

de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate invocată de recurent, iar, în al doilea rând,

în principal, constatarea nulității recursului față de

nemotivarea și nedezvoltarea motivelor de nelegalitate expuse, iar, în

subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

După

ce i-au fost comunicate întâmpinările, recurentul a depus răspuns la

acestea, prin care a cerut respingerea apărărilor expuse de

părțile adverse, reiterând argumentele prezentate în calea de atac.

În plus, titularul recursului a invocat nulitatea întâmpinărilor, cu

motivarea că cea formulată de Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură București nu ar fi semnată

de reprezentantul împuternicit să semneze în mod legal actul în numele

intimatei, iar cu privire la cea formulată de Centrul județean

Brașov, deoarece acesta nu ar fi persoană juridică, ci un punct

de lucru teritorial, fără personalitate juridică și, ca

atare, fără calitate procesuală pasivă.

Constatând

că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă

prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de

admisibilitate în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.,

completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății în

prezenta cauză.

Analizând

hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurent, cu apărările

intimatelor, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte

constată că recursul este fondat, în sensul și pentru

considerentele care se vor expune în continuare.

În

speță, prin Decizia

nr. 18 din 19 ianuarie 2016, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/64/2015

, s-a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 543/R din 5 mai 2015 a Curții de

Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța

a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport

cu dispozițiile art. 513 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 509 C.

proc. civ. și cu faptul că revizuirea s-a exercitat împotriva unei

hotărâri nesusceptibile de atac pe această cale, întrucât nu

evocă fondul.

Sub un prim aspect, se constată că,

în mod nejustificat se susține de către recurent că ar fi

incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ.

Potrivit

acestui text procedural, casarea unor hotărâri se poate cere atunci când

instanța a depășit atribuțiile puterii

judecătorești.

Prin

sintagma „atribuțiile puterii judecătorești”, se înțelege

intruziunea autorității judecătorești în sfera

autorității executive sau legislative, așa cum a fost

consacrată de Constituție sau de o lege organică, instanța

de judecată săvârșind acte ce intră în atribuțiile

unor organe aparținând altei autorități constituite în stat,

decât cea judecătorească.

Depășirea

atribuțiilor puterii judecătorești nu poate fi asimilată

depășirii competenței.

De

altfel, se constată că deși, în mod formal, recurentul și-a

fundamentat în drept calea de atac și pe dispozițiile art. 488 alin. (1)

pct. 4 C. proc. civ., în fapt nu a arătat, în mod explicit, cum s-ar fi

încălcat în speță atribuțiile puterii

judecătorești de către instanța de revizuire.

În

atare situație, se reține că nu sunt îndeplinite cerințele

textului legal invocat.

Exercitând

însă controlul judiciar din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1)

pct. 6 și 8 C. proc. civ., Completul de 5 judecători constată

nelegalitatea soluției adoptate de instanța de retractare.

În

speță, obiectul judecății l-a constituit o cerere de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de aceste

prevederi legale o constituie necesitatea de a înlătura încălcarea

principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții

contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași

cauză și aceleași părți.

Este

adevărat că, prin dispozițiile alin. (1) al art. 509 din

N.C.P.C. s-a păstrat, într-o formă mai restrânsă, regula din

vechea reglementare, conform căreia, pot fi atacate cu revizuire

hotărârile care vizează fondul pricinii, respectiv hotărârile

pronunțate asupra fondului, precum și cele care evocă fondul.

Prin excepție,

însă, C. proc. civ. în actuala reglementare, stipulează că,

pentru motivele limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509, pot face

obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Întrucât

motivul de revizuire întemeiat pe pct. 8 al art. 509 alin. (1) din codul

menționat face parte dintre cazurile expres prevăzute de alin. (2) al

textului procedural invocat, rezultă că și acestui caz îi sunt

aplicabile dispozițiile acestuia și că, în atare situație,

pot forma obiectul revizuirii și hotărârile care nu evocă

fondul.

Prin urmare,

constatând că instanța de revizuire a făcut o analiză

eronată a condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, prin

raportare la o altă normă procedurală decât cea incidentă

în speță și că decizia este nelegal motivată sub

aspectele menționate, ceea ce face imposibilă pentru instanța de

recurs exercitarea controlului judiciar, Înalta Curte va admite recursul, va

casa decizia atacată și va trimite cauza secției de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, spre rejudecarea cererii de revizuire pe baza stabilirii corecte

a cadrului legal aplicabil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

A. împotriva Deciziei nr. 18 din 19 ianuarie 2016,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/64/2015.

Casează

decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2016.