ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 28/2021

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021

Deliberând,

În ceea ce privește cererea de suspendare a judecății prezentului dosar până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca neîntemeiată, reținând că acest caz de suspendare facultativă prevăzut de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este lăsat la aprecierea judecătorului. În prezenta cauză se apreciază că nu se justifică luarea unei atare măsuri în condițiile în care caracterul definitiv al deciziei atacate impune cu pregnanță tranșarea oricărei chestiuni litigioase care este de natură a-i afecta efectele specifice, iar existența unei proceduri de revizuire aflată în stare de suspendare - stare a cărei durată nu este previzibilă - ar fi de natură să constituie un element de incertitudine care interferează cu menționatele efecte. În plus, partea revizuentă beneficiază de un remediu procesual specific în situația în care excepția de neconstituționalitate ar fi admisă, astfel încât continuarea cursului judecății nu este de natură a-i restrânge drepturile conferite în formularea și susținerea prezentei revizuiri.

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/12.04.2001, pe rolul Tribunalului Suceava, A. al Bucovinei, în calitate de reclamantă, a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Direcția Silvică Suceava, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: radierea dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la imobilele identificate în cărțile funciare pentru numerele topografice indicate în cuprinsul acțiunii; obligarea pârâților la a preda reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 192.158 ha teren cu vegetație forestieră, precum și construcțiile necesare administrării pădurilor; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept au fost invocate prevederile art. 481 C. civ., art. 6 și art. 27 din Legea nr. 213/1998, art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Prin sentința civilă nr. 305 din 15 octombrie 2001 a Tribunalului Suceava, a fost respinsă acțiunea în revendicare de drept comun, ca prematur introdusă.

Judecata litigiului a parcurs mai multe cicluri procesuale, în al treilea ciclu procesual reclamanta a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul reducerii suprafeței de teren revendicate, de la 192.158 ha teren cu vegetație forestieră, la 166.813,50 ha.

Prin sentința civilă nr. 538 din 13 martie 2007, Tribunalul Suceava a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Suceava și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilele terenuri enumerate în cuprinsul hotărârii.

Prin decizia civilă nr. 147A din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei, formulat împotriva sentinței civile nr. 538 din 13 martie 2007 a Tribunalului Suceava.

A admis, în parte, apelurile declarate de pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava, Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și de intervenienții Prefectul Județului Suceava, B. formulate împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o și, judecând, a respins în întregime, ca neîntemeiată, acțiunea civilă exercitată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei împotriva pârâților Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, având ca obiect revendicare imobiliară și rectificare de carte funciară.

A admis cererile de intervenție accesorie formulate în interesul pârâților de intervenienții C., D., E., F., G., H., G. și I.. A obligat reclamantul să plătească pârâtei Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava suma de 300,000 Ron cheltuieli parțiale de judecată în apel. A respins toate celelalte cereri de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Această hotărâre a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014, fiind respinse ca nefondate, recursurile promovate de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Bucovinei, pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava și de intervenienta B..

Prin acțiunea formulată la Judecătoria Vatra Dornei la data de 24.08.2017 și înregistrată sub nr. x/2017, reclamanta petentă RNP - Romsilva prin Direcția Silvică Suceava, în contradictoriu cu pârâți intimați Unitatea de Cult - Parohia Pogorârea Sf Duh Argestru, Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava, Instituția Prefectului Județului Suceava și Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Vatra Dornei, prin care a solicitat, în temeiul disp. art. III alin. (1) lit. a) pct. vi din Legea nr. 169/1997 de modificare și completare a Legii nr. 18/1991 și art. 1345 C. civ., constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. x din 26.11.2003 emis de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, titlu ce privește reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 30 ha teren cu vegetație forestieră identică amenajistic cu u.a 29B%, F%, 31E, G din U.P VII- O.S. Iacobeni și cadastral cu parcela funciară 911/53, 1011 din CF x și restituirea contravalorii masei lemnoase exploatate pe suprafața indicată în primul capăt de cerere, aferente perioadei de 3 ani, anterioară depunerii prezentei acțiuni.

Petenta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. III alin. (1) lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997 de modificare si completare a Legii nr. 18/1991 și art. 1345 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1257 din 28.12.2018, Judecătoria Vatra Dornei a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională A Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava, împotriva pârâților: Unitatea De Cult Parohia "Pogorârea Sf. Duh" Argestru, Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vatra Dornei.

A respins acțiunea formată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului Suceava, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis cererea de intervenție accesorie formulată de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.

Prin decizia nr. 569 din 9 iulie 2020, Tribunalul Suceava, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică Suceava împotriva sentinței civile nr. 1257 din 28.12.2018, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiat.

La data de 4 august 2020, revizuenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 569 din 9 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2017.

Prealabil evocării motivelor de revizuire, revizuenta a prezentat situația de fapt ce a condus la promovarea în justiție a cererii de revizuire, raportându-se la litigiul având ca obiect acțiunea în revendicare, inițiată de A. al Bucovinei prin Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților în contradictoriu cu aceasta și cu Statul român. Revendicarea a fost respinsă de Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 147A/13.03.2013, care a rămas irevocabilă urmare a respingerii recursului A. - Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, prin decizia nr. 3332/27.11.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A susținut partea că, în cadrul acestui dosar, Curtea de Apel Cluj s-a pronunțat cu privire la natura juridică a A. - de fundație de drept public înființată prin lege și dizolvată tot prin lege și a regimului patrimoniului A., statuând că proprietatea bunurilor din patrimoniul A. a aparținut întotdeauna Statului, fundația având doar calitatea de administrator al bunurilor proprietatea Statului.

Potrivit susținerilor revizuentei, Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava a obținut în cadrul dosarului nr. x/2017, prin sentința civilă nr. 1257 din 28.12.2018 a Judecătoria Vatra Dornei, anularea titlului de proprietate nr. x/26.11.2003, emis în favoarea unității de cult.

Instanța a reținut, în motivare, că A. nu a avut niciodată în proprietate terenuri forestiere pe raza Bucovinei, prin urmare, unitățile de cult nu puteau solicita reconstituirea unor terenuri din patrimoniul A., întrucât nu se încadrau în ipoteza prevăzută de art. 29 din Legea nr. 1/2000.

Revizuenta mai susține că menționata sentință a fost atacată cu apel de către Unitatea De Cult Parohia "Pogorârea Sf. Duh" Argestru, iar Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 569 din 9 iulie 2020, a admis calea de atac și a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect anularea titlului de proprietate, soluția fiind definitivă.

Față de această din urmă soluție, a considerat revizuenta că s-a încălcat puterea de lucru judecat stabilită anterior prin hotărârile nr. 147A/13.112013 și nr. 3332/27.11.2014, întrucât doar în acest fel s-ar fi putut reține incidența art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru a justifica pretinsa legalitate a titlului de proprietate.

Art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 stipulează: "Centrele eparhiale, protoieriile, mănăstirile, schiturile, parohiile, filiile, constituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi, dobândesc, prin reconstituire, suprafețe până la limita de 30 ha din fondul bisericesc al cultului căruia îi aparțin, recunoscut de lege, dacă acesta a avut în proprietate terenuri forestiere.’’

Așadar, legea permite reconstituirea terenurilor de către unități de cult numai în măsura în care cultul bisericesc din care face parte unitatea de cult a avut în proprietate terenuri forestiere. Or, tocmai ceea ce s-a tranșat în dosarul nr. x/2010 este că A. al Bucovinei nu a avut niciodată în proprietate terenuri pe raza Bucovinei.

În concluzie, soluția dată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2017 este potrivnică soluțiilor pronunțate în dosarul nr. x/2010, încălcând lucrul judecat prin a reține că A. a fost proprietar asupra terenurilor forestiere de pe raza Bucovinei, deși prin hotărârile nr. 147A/13.11.2013 și nr. 3332/27.11.2014 s-a stabilit contrariul.

În continuare, partea a expus aprecieri asupra autorității de lucru judecat prin prisma efectelor acesteia, pozitiv și negativ, astfel cum a fost reținută în literatura de specialitate și în practica judecătorească. A menționat și care este scopul reglementat prin puterea lucrului judecat, concluzionând în sensul că pentru existența acesteia nu este necesară întrunirea condiției triplei identități de elemente, ci este îndeajuns să fi fost adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a rezolvat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă.

Astfel, consideră că atâta vreme cât aspectul litigios a fost consemnat și tranșat în actul jurisdicțional, indiferent că s-a făcut pe calea dispozitivului sau numai în considerente, înseamnă că acesta nu mai poate constitui obiect al analizei ulterioare proprii din partea instanței, impunându-se noii judecăți ca un dat ce nu poate fi ignorat.

A solicitat revizuenta admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei civile nr. 569 din 9 iulie 2020 și obligarea intimatei Unitatea De Cult Parohia "Pogorârea Sf. Duh" Argestru la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

În cauză, intimata Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Suceava a formulat întâmpinare, solicitând admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Intimata Unitatea De Cult Parohia "Pogorârea Sf. Duh" Argestru a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității cererii de revizuire, solicitând și obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.’’

Înalta Curte reține că invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, revizuenta a solicitat instanței anularea deciziei nr. 569 din 9 iulie 2020 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că această hotărâre înfrânge puterea lucrului judecat stabilită prin deciziile civile nr. 147A/2013 și nr. 3332/2014, prin care s-a tranșat că A. al Bucovinei nu a avut niciodată în proprietate terenuri pe raza Bucovinei.

Una dintre condițiile impuse pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiții, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeași excepție, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme, rezultând din hotărârea prin care s-a examinat, în cadrul celui de-al doilea proces, excepția puterii de lucru judecat.

Înalta Curte constată că în cadrul litigiului în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se cere a fost analizată problema autorității de lucru judecat stabilit prin hotărârile nr. 147A/2013 și nr. 3332/2014, această chestiune constituind și motiv de apel formulat de Romsilva. Prin urmare, această cerință nu este îndeplinită în speță.

Se reține că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (în Noul C. proc. civ., art. 509 alin. (1) pct. 8) răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

De asemenea, aceeași curte, în alte decizii de speță (cauza Iordan Iordanov și alții contra Bulgariei din 2 iulie 2009) a statuat asupra faptului că divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul căilor extraordinare de atac prin care să se desființeze hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat. Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare și de a asigura o jurisprudență unitară a instanțelor judecătorești, aceeași curte europeană a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preț, și mai ales cu încălcarea principiului securității juridice. A constatat astfel că, în aceste situații nu se urmărește unificarea jurisprudenței, ci mai degrabă, anularea unor hotărâri judecătorești ce nu erau favorabile celor care le promovau, nefiind vorba despre un veritabil demers judiciar întreprins în scopul armonizării practicii instanțelor și care ar fi condus la pronunțarea unor soluții general valabile și obligatorii pentru restul sistemului judiciar. În realitate, soluțiile astfel pronunțate rămân la nivel de speță, fără să "lege" în niciun fel instanțele de judecată, servind numai la desființarea unor precedente nefavorabile pentru cei care uzează de această cale extraordinară de atac.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de netemeinicie la adresa deciziei nr. 569 din 9 iulie 2020, ele vizând modul în care tribunalul a apreciat cu privire la invocata autoritate de lucru judecat rezultată din cele două hotărâri pronunțate în cadrul acțiunii pe care a promovat-o A. al Bucovinei de revendicare, transformându-se astfel într-o veritabilă cale de atac de reformare.

Or, Înalta Curte, în calea de atac a revizuirii, nu are căderea de a exercita un control judiciar asupra modalității în care o altă instanță s-a pronunțat cu privire la chestiunea autorității de lucru judecat sub aspect pozitiv.

Pentru toate considerentele reținute, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava.

Având în vedere soluția dispusă în cauză, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., revizuenta va fi obligată la plata sumei de 5.799,82 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Unitatea de Cult Parohia "Pogorârea Sf. Duh" Argestru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Suceava de suspendare a judecății cererii de revizuire formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Suceava.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Suceava împotriva deciziei nr. 569 din 9 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Obligă pe revizuenta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Suceava la plata sumei de 5.799,82 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Unitatea de Cult Parohia "Pogorârea Sf. Duh" Argestru.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2021.