ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2201/2021

Ședința publică din data de 26 octombrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 949 din 21 mai 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 630 din 04 martie 2020, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A., arătând că exemplarul de pe decizia atacată, comunicat la data de 09 iunie 2020, nu poartă semnătura magistratului/magistraților, contrar dispozițiilor art. 426 alin. (5) și art. 427 din C. proc. civ.

Revizuentul a susținut că în regulamentul de ordine interioară al instituției care a pronunțat hotărârea atacată nu se menționează că actele se comunică părților nesemnate de către magistrat/magistrați.

A apreciat că decizia atacată este lovită de nulitate, neputând fi luată în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârșit infracțiunea de neglijență în serviciu, respectiv abuz în serviciu.

Totodată, a solicitat sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Investigații a Infracțiunilor din Justiție, cu privire la săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu și șantaj de către magistratul/magistrații instanței care a/au pronunțat hotărârea atacată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 10 iunie 2020, sub nr. x/2020, și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

Prin rezoluția din data de 11 iunie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 29 septembrie 2020, în ședință publică, cu citarea revizuentului, cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să solicite judecarea cauzei în lipsă.

Prin încheierea de ședință din 29 septembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 949 din 21 mai 2020 a aceleiași instanțe, constatând că revizuentul, deși legal citat, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din data de 13 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 26 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea revizuentului, în vederea discutării excepției perimării cererii de revizuire formulate în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția perimării cererii de revizuire, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, dispozițiile art. 411 C. proc. civ. stipulează că:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: (...) 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 29 septembrie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 949 din 21 mai 2020 a aceleiași instanțe, având în vedere lipsa părții, legal citată, la strigarea pricinii, precum și faptul că nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Încheierea de ședință din 29 septembrie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 29 martie 2021.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către revizuent, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului în condițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ. și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.

De asemenea, nu subzistă vreun motiv de întrerupere și nici de suspendare a cursului perimării, conform art. 417- art. 418 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părții, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 949 din 21 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 949 din 21 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2021.