ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1965/2020

Ședința publică din data de 14 octombrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 302.675,90 RON, reprezentând prejudiciul creat prin nefinalizarea lucrărilor la obiectivul de investiții "Complex administrare căi navigabile Giurgiu", materiale lipsă în șantier și penalități de întârziere calculate de A.F.D.J. Galați (145.789,39 RON); obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, până la achitarea sumei datorate, dar nu mai mult de 10% din valoarea specificată în acordul contractual (5.702.600 RON), începând cu data întocmirii situației de lucrări din data de 05.06.2014; cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1863 din 9 noiembrie 2018, Tribunalul Prahova a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 458 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva încheierii din 22 august 2018 și a sentinței nr. 1863 din 9 noiembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Reclamanta S.C. A. S.R.L., PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C., a declarat recurs împotriva acestei decizii, motivele fiind, în esență, următoarele:

Cu privire la prescripția dreptului material la acțiune, recurenta-reclamantă apreciază că, având în vedere că intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar prin notele de ședința depuse la dosarul cauzei se recunoaște acest aspect, respectiv că nu s-a încheiat un proces-verbal de recepție în acest sens, iar cele solicitate de reclamantă se coroborează și cu Raportul de control efectuat la data de 22.02.2013 de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Galați, se impune ca această excepție să fie respinsă.

Cu atât mai mult cu cât, susține recurenta-reclamantă, nu există o dovadă că obligațiile contractuale au încetat, contractele încheiate între cele două societăți producându-și încă efectele, iar intimata-pârâtă răspunzând de calitatea și conformitatea lucrărilor executate, cât și de modul în care a înțeles să gestioneze șantierul, având în vedere faptul că lipsesc materiale din șantier și se răspunde contractual în acest sens prin garanția de bună execuție.

Recurenta-reclamantă susține, de asemenea, că responsabilitatea societății pârâte există până la data semnării procesului-verbal de recepție, potrivit dispozițiilor Legii nr. 50/1991, iar în acordul contractual se prevede durata de execuție și suma ce trebuie plătită pentru nerespectarea duratei de execuție și că intimata-pârâtă a înțeles să preia atât drepturile, cât și obligațiile contractuale, raportat și la obligațiile față de A.F.D.J. Galați.

Recurenta-reclamantă face trimitere la actul adițional nr. x la contractul nr. x/06.07.2009, încheiat la data de 12.01.2011, la somația/notificarea trimisă de A.F.D.J. Galați către societatea A. S.R.L. la data de 22.05.2014, la adresele nr. x și nr. 6609 din 25.02.2014, emise de A.F.D.J. Galați.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta-reclamantă arată că între societatea reclamantă, în calitate de beneficiar și pârâta S.C. B. S.R.L., în calitate de antreprenor, s-a încheiat acordul contractual nr. x din 06.07.2009, prin care societatea pârâtă s-a obligat să execute lucrările pentru obiectivul de investiții "Complex administrare căi navigabile Giurgiu", la acest contract fiind încheiate două acte adiționale.

De asemenea, a fost încheiat și acordul contractual nr. x din 16.11.2009, prin care s-a stabilit că livrarea elementelor prefabricate din beton, conform anexă, pentru obiectivul de investiții "Complex administrare căi navigabile Giurgiu" se face la valoarea de 445.412 RON (exclusiv TVA), iar avansul este de 40% din valoare, respectiv 178.200 RON (exclusiv TVA).

Totodată, recurenta-reclamantă invocă prevederile art. 4.1 din acordul contractual nr. x din 06.07.2009, ale art. 7.4, ale actului adițional nr. x din 07.10.2010 la acordul contractual nr. x/06.07.2009, ale actului adițional nr. x din 12.01.2011 la acordul contractual nr. x/06.07.2009, în raport de care susține că intimata-pârâtă, având în vedere faptul că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în timpul afectat duratei de execuție, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la art. 7.4. la contract și anexă, trebuie să achite penalități pentru fiecare zi de întârziere, respectiv 0,1% pe zi, până la maxim 10% din valoarea specificată în acordul contractual.

Susține, de asemenea, recurenta-reclamantă că, întrucât intimata-pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, trebuie să achite și penalități către A.F.D.J. Galați.

Totodată, recurenta-reclamantă face trimitere la corespondența dintre cele două societăți, cu privire la neregulile existente în șantier și că la data de 05.06.2014 a întocmit o situație cu privire la lucrările executate de intimata-pârâtă și nefinalizate, materiale lipsă în șantier și decontate, cât și calculul penalităților, conform A.F.D.J. Galați la data de 20.02.2014, din care reiese faptul că pârâta datorează suma finală de 302.675,90 RON.

Menționează, de asemenea, recurenta-reclamantă și faptul că la data de 22.02.2013, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Galați, în urma controlului efectuat, a întocmit un raport de control, în care se regăsesc toate neregulile menționate mai sus, dar și descrierea detaliată a erorilor/abaterilor de la legalitate și regularitate, precum și clauzele și împrejurările care au dus la apariția acestora.

În concluzie, având în vedere argumentele expuse, cât și greșita interpretare a probelor de către instanța de apel, solicită admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei instanței de apel pentru o nouă judecată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 497 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului, motivat de faptul că recurenta a invocat aceleași critici cu cele expuse în apel.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, pentru a formula puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurenta-reclamantă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că argumentele expuse de către recurenta-reclamantă nu se încadrează în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8.

Argumentele recurentei-reclamante vizează aspecte de temeinicie, aceasta expunând situația de fapt și făcând trimitere mijloacele de probă administrate, respectiv: corespondența dintre cele două societăți, raportul de control al Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Galați, somația/notificarea trimisă de A.F.D.J. Galați către societatea A. S.R.L. la data de 22.05.2014, adresele nr. x și nr. 6609 din 25.02.2014, emise de A.F.D.J. Galați.

Se tinde, așadar, inclusiv prin criticile care se referă la interpretarea dispozițiilor contractuale, la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Recurenta-reclamantă tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

De altfel, Înalta Curte constată că o parte din criticile invocate de recurenta-reclamantă reprezintă o reluare a celor expuse în calea de atac a apelului.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced și având în vedere că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C., împotriva deciziei nr. 458 din 10 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C., împotriva deciziei nr. 458 din 10 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2020.