ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1942/2020

Ședința publică din data de 13 octombrie 2020

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat instanței anularea deciziei de concediere nr. 813/21.02.2017 emisă de pârâta Compania Națională Poșta Română S.A. ca fiind netemeinică și nelegală, repunerea părților în situația anterioară prin reîncadrarea în muncă pe postul deținut anterior, acela de inspector specialist exploatare în cadrul Departamentului Suport Rețea Cluj - punct de lucru Zalău, sau pe un post cu atribuții similare celui pe care era încadrată în muncă, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de angajat al pârâtei, datorate până la momentul reîncadrării efective în muncă a reclamantei și obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 RON, reprezentând daune morale suferite.

Prin sentința civilă nr. 3045 din 20 noiembrie 2017 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune privind acordarea daunelor morale în cuantum de 20.000 Euro, și a fost respinsă ca nefondată acțiunea modificată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel, iar pârâta Compania Națională Poșta Română S.A. a formulat apel incident, apelurile fiind înaintate spre soluționare Curții de Apel Cluj.

Intimata-pârâtă Compania Națională Poșta Română S.A. a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător B., iar prin încheierea civilă din 30 august 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, această cerere a fost respinsă.

Prin decizia civilă nr. 1340/A/2018 din 9 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a fost admis în parte apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3045 din 20 noiembrie 2017 a Tribunalului Sălaj și a fost admis în parte apelul incident declarat de pârâta Compania Națională Poșta Română S.A. împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune în ce privește acordarea daunelor morale în cuantum de 20.000 euro, pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 25.09.2014 și, în consecință, au fost respinse ca prescrise aceste pretenții. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Poșta Română S.A. și s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 813/21.02.2017 emisă de pârâtă. S-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior, acela de inspector specialist exploatare. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, începând cu data concedierii - 24.03.2017 - și până la data reintegrării efective. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 17.000 euro cu titlu de daune morale solicitate prin modificarea de acțiune. A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta Compania Națională Poșta Română S.A., în contradictoriu cu reclamanta A., și, în consecință, a fost obligată reclamanta să restituie pârâtei sumele de bani primite cu titlu de salarii compensatorii, ca urmare a concedierii. S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței care nu contravin deciziei.

La 29 octombrie 2018, Curtea de Apel Cluj a admis cererea formulată de apelanta A. privind completarea și îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 1340/A din 9 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2017, și în consecință a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 1340/A/2018 în sensul că în loc de "Obligă pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, începând cu data concedierii - 24.03.2017 - și până la data reintegrării efective" se va trece "Obligă pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, începând cu data concedierii - 22.02.2017 și până la data reintegrării efective". S-a dispus completarea deciziei civile nr. 1340/A/2018 în sensul că a fost obligată intimata Compania Națională Poșta Română S.A. să plătească apelantei A. suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată în apel.

La 3 ianuarie 2019, împotriva încheierii civile din 30 august 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, Compania Națională Poșta Română S.A. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Fără a-și încadra criticile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta Compania Națională Poșta Română S.A. susține, în esență, că doamna judecător B. a încălcat cu rea-credință normele de drept material și procesual având în vedere modalitatea în care a fost administrat probatoriul prin audierea unor martori ce au stăruit asupra unor aspecte care nu au legătură cu litigiul de muncă.

Totodată, în opinia recurentei, prin hotărârea de completare dispozitiv pronunțată la 29 octombrie 2018, instanța a încălcat prevederile art. 444 alin. (1) și art. 453 alin. (3) și art. 452 C. proc. civ.

Un alt motiv pe care îl invocă este legat de formularea unei cereri de abținere de către unul dintre judecătorii cauzei, doamna judecător C., la al treilea termen de judecată în apel.

Recurenta apreciază că prin admiterea recursului se va putea asigura desfășurarea normală a procesului, cu respectarea tuturor principiilor necesare asigurării unei judecăți echitabile, proces în care să nu planeze, niciun moment, asupra judecătorilor bănuieli cu privire la lipsa lor de imparțialitate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că recursul este nul în raport de dispozițiiile art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 489 alin. (1) și 490 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 aprilie 2020, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La termenul din 13 octombrie 2020, analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvaoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Față de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că, în cuprinsul acesteia, nu se regăsesc critici care să vizeze raționamentul adoptat de curtea de apel în respingerea cererii de recuzare, recurenta reiterând criticile pe care le-a formulat prin cererea de recuzare care a fost soluționată prin încheierea atacată cu prezenta cale de atac și exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a unor cereri de către curtea de apel.

Or, obiectul recursului constituindu-l încheierea de respingere a cererii de recuzare formulată împotriva completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de apel, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea respingerii cererii de recuzare dispuse prin încheierea recurată.

Recurenta a susținut, în esență, că doamna judecător împotriva căreia a formulat cererea de recuzare a încălcat cu rea-credință normele de drept material și procesual având în vedere modalitatea în care a fost administrat probatoriul prin audierea unor martori ce au stăruit asupra unor aspecte care nu au legătură cu litigiul de muncă, însă aceste susțineri nu cuprind critici susceptibile de a putea fi circumscrise vreunuia dintre cazurile exprese și limitativ prevăzute ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ca de altfel nici cele prin care se susține că instanța a încălcat prevederile art. 444 alin. (1) și art. 453 alin. (3) și art. 452 C. proc. civ. și faptul că unul dintre judecătorii cauzei a formulat cerere de abținere la al treilea termen de judecată în apel.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate. În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, nefiind o cale de atac de reformare, ci o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nu vizează conținutul încheierii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a constata nulitatea recursului declarat de pârâta Compania Națională Poșta Română S.A. împotriva încheierii civile din 30 august 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Compania Națională Poșta Română S.A. împotriva încheierii civile din 30 august 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2020.