ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1903/2020

Ședința publică din data de 08 octombrie 2020

Asupra constatării perimării cererii de recurs de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13.11.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat Curții de Apel București anularea hotărârii arbitrale nr. 332/31.08.2017 pronunțată de Comisia de Soluționare a Memoriilor din cadrul Federației Române de Handbal în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea de ședință din data de 28.02.2018, instanța a admis excepția necompetenței funcționale a secției a VII - a pentru cauze privind litigii de muncă și asigurări sociale.

A declinat competența de soluționare a cauzei formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect anularea hotărârii arbitrale nr. 332/31.08.2017 pronunțată de Comisia de Soluționare a Memoriilor din cadrul Federației Române de Handbal în dosarul nr. x/2017, în favoarea secției civile - complet specializat litigii cu profesioniștii.

Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă prin sentința civilă nr. 78/2018 din 13 iunie 2018 a respins excepția tardivității și excepția lipsei de obiect a acțiunii în anularea sentinței arbitrale.

Față de dispozițiile art. 608 alin. (2) C. proc. civ. și art. 592 alin. (1) C. proc. civ. a admis excepția decăderii din dreptul de a mai invoca dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. civ.

A respins pentru aceste motive acțiunea în anularea sentinței arbitrale, nr. 332/31.08.2017 pronunțată de Comisia de Soluționare a Memoriilor din cadrul Federației Române de Handbal în dosarul nr. x/2017, formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimata B..

Împotriva sentinței nr. 78 din 13 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă a declarat recurs recurenta A. dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 31.07.2018 la Curtea de Apel București.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii excepției decăderii din dreptul de a mai invoca dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. a) și b) și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea motivului de casare invocat, recurenta a arătat că sentința este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 608 alin. (2) C. proc. civ.

Din coroborarea dispozițiilor art. 608 alin. (2) și 592 alin. (1) C. proc. civ. se poate observa că legiuitorul face o enumerare expresă și limitativă a motivelor/excepțiilor ce trebuiesc invocate până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în procedura arbitrală și a căror neinvocare atrage inadmisibilitatea unei acțiuni în anulare.

Inadmisibilitatea acțiunii în anulare este determinată de patru situații și anume, validitatea convențiilor, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor și desfășurarea procedurii arbitrale.

Recurenta susține că în prezenta speță acțiunea în anulare a recurentei era întemeiată pe mai multe motive, doar motivul 1 și 3 putând fi circumscrise dispozițiilor art. 608 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, admiterea excepției invocate din oficiu de către instanță trebuia să aibă ca efect doar inadmisibilitatea acestor două motive, nu a întregii acțiuni în anulare, instanța fiind obligată să se pronunțe pe celelalte trei motive invocate și detaliate.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Prin încheierea din data de 09 mai 2019 recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 78/2018 din 13 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admis în principiu.

Înalta Curte, constatând lipsa nejustificată a recurentei de la dezbateri, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 24 octombrie 2019, suspendarea judecării recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 78/2018 din 13 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

De la 24 octombrie 2019 și până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părților.

În urma referatului întocmit la data de 24 iulie 2020, s-a pus în discuție necesitatea constatării perimării cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ.

Înalta Curte, a luat în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării recursului și urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speța de față, cauza a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 78/2018 din 13 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și urmează să constate perimarea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 78/2018 din 13 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 78/2018 din 13 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2020.