ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1866/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la 28 februarie 2017 pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ Fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Arad solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 177049/21.11.2016 emisă de pârâtă; obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie în care să fie calculate în mod corect drepturile bănești aferente perioadei lucrate în acord global și în grupa I și a II a de muncă, ce sunt evidențiate în adeverințele nr. x/19.04.2012 emisă de S.C. B. S.A. Deva - anexa 1; nr. 147-149/28.06.2012 emisa de CNCAF "C." S.A. DEVA Filiala "Poiana Rusca" Teliuc S.A. - anexa 2; nr. 235/07.10.2016 emisă de S.C. D. SRL- deținătorul de arhivă al Sucursalei miniere Poiana Ruscă Teliuc - anexa 3, prin raportare la coeficienții aplicați unui salariu brut pe ramura minieră și nu la salariul minim pe economie; obligarea pârâtei la plata retroactivă a drepturilor bănești cuvenite începând cu data de 01.12.2016, în conformitate cu art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 cererea de recalculare a pensiei fiind înregistrată la data de 14.11.2016; cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 2 lit. c) și art. 107 din Legea nr. 263/2010, art. 23 alin. (1) lit. a), art. 96 alin. (2), art. 100, art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000, modificată, O.U.G. nr. 91/2007, principiul proporționalității pensiei cu contribuția la asigurările sociale, principiul egalității și nediscriminării.

Prin sentința civilă nr. 702 din 26 septembrie 2018, Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ Fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Arad, a anulat Decizia nr. 177049/21.11.2016 emisă de pârâtă, a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de pensie cu luarea în considerare a perioadei lucrate în acord global și în grupa I și II de muncă, evidențiate în Adeverințele nr. x/19.04.2012 emisă de S.C. B. S.A. Deva, nr. 147-149/28.06.2012 emisă de CNCAF "C." S.A. Deva Filiala "Poiana Ruscă" Teliuc S.A.; nr. 235/07.10.2016 emisă de S.C. D. S.R.L. - deținătorul de arhivă al Sucursalei miniere "Poiana Ruscă" Teliuc, precum și a tuturor sporurilor de care a beneficiat reclamantul în perioada lucrată, ce au fost dovedite cu adeverințele depuse la sediul pârâtei, calculate de cei trei experți, a obligat pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite reclamantului, începând cu data de 14.12.2016 și a respins celelalte pretenții. A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.850 RON reprezentând onorariu experți.

Împotriva sentinței civile nr. 702 din 26 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ Fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii precizate.

Împotriva aceleiași sentințe, pârâta Casa Județeană de Pensii Arad a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 486 din 29 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 702 din 26 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ Fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

A fost admis apelul declarat de către apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Arad.

A fost schimbată în parte hotărârea primei instanțe în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată.

A fost anulată Decizia nr. x/21.11.2016 emisă de Casa Județeană de Pensii Arad și a fost obligată pârâta la valorificarea adeverinței nr. x/19.04.2012 eliberată de S.C. B. S.A. Deva începând cu 01.01.2014.

A fost respinsă în rest acțiunea formulată și precizată.

A fost obligată apelanta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Arad la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată parțiale avansate în primă instanță în cuantum de 500 RON cu titlu de onorariu avocat și 5.425 RON cu titlu de onorariu expertiză.

A fost obligată apelanta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Arad la plata sumei de 500 RON către intimatul-reclamant A. cu titlu de cheltuieli de judecată avansate și diminuate în apel.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 486 din 29 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

În argumentarea cererii de recurs, se susține, în esență, că decizia atacată nu cuprinde niciun motiv pentru care a fost admis apelul pârâtei Casa Județeană de Pensii Arad, iar în ceea ce privește apelul declarat de reclamant, instanța de apel nu a răspuns tuturor motivelor invocate prin cererea de apel, iar argumentele reținute sunt contradictorii.

Se arată că, în principiu, legalitatea și temeinicia adeverințelor prin care se atestă condițiile de muncă și veniturile obținute de salariați nu pot fi cenzurate de casele de pensii, persoanele care le-au eliberat purtând răspunderea pentru corectitudinea datelor.

În acest sens, pct. 4 din Ordinul 590/2008 stabilește procedura privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată la locurile de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă.

Raportat și la dispozițiile Legii nr. 263/2010, în opinia recurentului-reclamant, instanța de apel în mod nejustificat a apreciat că adeverința nr. x/28.06.2019 emisă de C. S.A. nu respectă exigentele de formă enumerate prin Anexa 15, pct. VI la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, iar în ceea ce privește adeverința nr. x/07.10.2016 emisă de S.C. D. S.R.L., în mod greșit aceasta nu a fost avută în vedere la calculul drepturilor cuvenite reclamantului.

Solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii în totalitate a cererii sale de apel.

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Arad a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea excepției inadmisibilității recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 29 mai 2020, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Se constată că în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 486 din 29 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind "navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că:

"împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiași articol stipulează că:

"hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Cauza dedusă judecății are ca obiect recalculare pensie, iar prezentul recurs este formulat împotriva unei decizii pronunțate într-un litigiu de asigurări sociale.

În consecință, hotărârea ce formează obiectul recursului are caracter definitiv de la pronunțarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 486 din 29 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 486 din 29 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2020.