ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1675/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 2020, petentul A. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma unui avocat plătit de stat, în persoana domnului avocat B..

Prin încheierea din 15 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței prin avocat, în condițiile prevăzute de art. 6 lit. a) și art. 23 din O.U.G. nr. 51/2008, formulată de petent.

A stabilit onorariu în cuantum de 627 RON.

A dispus comunicarea încheierii solicitantului și Baroului București, în vederea desemnării unui avocat cu drept de a pleda în fața instanței de apel.

A fixat termen pentru continuarea judecății la data de 12 februarie 2020, ora 9:00, părțile având termen în cunoștință.

La data de 11 februarie 2020, recurentul A. a formulat recurs împotriva încheierii din 15 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 februarie 2019.

Prin cererea de recurs, recurentul-petent a susținut, pe de o parte, că încheierea atacată a fostdată cu încălcarea normelor de competență de oridne publică, deoarece dosarul a fost judecat de o instanță ce nu era alcătuită potrivit dispozițiilor legale, iar pe de altă parte, că examinarea cererii s-a realizat cu nerespectarea regulilor de procedură a căror încălcare atrage sancțiunea nulității absolute, deoarece dosarul a fost soluționat fără citarea petentului.

În cauză a fost întocmit, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilității recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 15 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Nu s-au depus puncte de vedere asupra raportului întocmit.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 23 septembrie 2020.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, față de care constată următoarele:

Recursul are ca obiect încheierea din 15 ianuarie 2020, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței prin avocat, în condițiile prevăzute de art. 6 lit. a) și art. 23 din O.U.G. nr. 51/2008, formulată de petentul A..

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ.:

"hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

În cauză sunt aplicabile normele prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008, care, prin art. 15 alin. (2), prevede că:

"Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii."

Din coroborarea textelor anterior menționate, având în vedere obiectul cererii și soluția pronunțată de Curtea de Apel, rezultă că încheierea nu face parte din categoriile de hotărâri susceptibile a face obiectul căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2020.