ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2654/2020

Ședința publică din data de 09 decembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din data de 14 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016.4, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecății recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 03 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalului Arad în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia nr. 987 din 21 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016.3, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca tardiv recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 14 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 10 iulie 2019, sub nr. x/2019, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 987 din 21 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

În motivarea cererii, revizuentul A. a arătat că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, trebuia să poarte semnătura magistraților menționați în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe decizia ce face obiectul căii de atac atrage nulitatea actului de procedură, în conformitate cu dispozițiile art. 426 alin. (5) și art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus suspendarea judecății cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 987 din 21 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.3., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că revizuentul, deși legal citat, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din 28 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 09 decembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părții, în vederea repunerii pe rol a cauzei și verificării incidenței perimării, în raport de dispozițiile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 din C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, dispozițiile art. 411 din C. proc. civ. stipulează că:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: (...) 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 26 septembrie 2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 987 din 21 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, având în vedere lipsa părții, legal citată, la strigarea pricinii, precum și faptul că nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Încheierea din 26 septembrie 2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 26 martie 2020.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către revizuent, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului în condițiile art. 415 pct. 2 din C. proc. civ. și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării din cele prevăzute de art. 418 din C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părții, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 987 din 21 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.3.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 decembrie 2020.