ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1863/2020

Ședința publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 12 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii din 09 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia nr. 939 din 21 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 12 februarie 2020, pronunțată Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 01 iulie 2020, sub nr. x/2020, revizuentul-recurent A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 939 din 21 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii, a arătat că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, trebuia să poarte semnătura magistraților menționați în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe decizia ce face obiectul căii de atac atrage nulitatea actului de procedură, în conformitate cu dispozițiile art. 426 alin. (5) și art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, revizuentul-recurent a solicitat sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de investigații a infracțiunilor din justiție cu privire la săvârșirea de către magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție a infracțiunilor de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 298 din C. pen., respectiv de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) din C. pen.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 509 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menționat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din același cod, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În același sens, dispozițiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Prin decizia nr. 939 din 21 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, obiect al cererii de revizuire pedinte, s-a constatat nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 12 februarie 2020, pronunțată Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în procedura de filtru, reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac (...)."

Rezultă că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire sau contestație în anulare.

Prin urmare, calea de atac a revizuirii formulate împotriva unei decizii pronunțate în procedura de filtru, reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., este inadmisibilă.

În aplicarea dispozițiilor art. 509 coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se constată că împotriva deciziei nr. 939 din 21 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 939 din 21 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 939 din 21 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2020.