ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1861/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1861/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 30 septembrie 2020
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara
Prin încheierea din 20 februarie 2020, pronunțată în dosarul x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a dispus, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecății cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 664 din 20 noiembrie 2019, având în vedere lipsa nejustificată a revizuentului și împrejurarea că acesta nu a solicitat judecata în lipsă.
Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
Prin decizia nr. 1128 din 11 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
Calea de atac formulată în cauză
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 29 iunie 2020, sub nr. x/2020, recurentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 1128 din 11 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.
În motivarea cererii, recurentul A. a arătat că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, trebuia să poarte semnătura magistraților menționați în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe decizia ce face obiectul căii de atac atrage nulitatea actului de procedură, în conformitate cu dispozițiile art. 426 alin. (5) și art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.
Totodată, recurentul-revizuent a solicitat sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de investigații a infracțiunilor din justiție cu privire la săvârșirea de către magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție a infracțiunilor de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 298 din C. pen., respectiv de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) din C. pen.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 509 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menționat.
Conform prevederilor art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".
Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din același cod, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
În același sens, dispozițiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
În speța dedusă judecății, decizia nr. 1128 din 11 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, obiect al cererii de revizuire, prin care s-a anulat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 20 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost pronunțată în procedura de filtru, reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac (...)."
Astfel fiind, legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire sau contestație în anulare.
Drept urmare, calea de atac a revizuirii formulate împotriva unei decizii pronunțate în procedura de filtru, reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., este inadmisibilă.
În aplicarea dispozițiilor art. 509 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același cod, se constată că împotriva deciziei nr. 1128 din 11 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1128 din 11 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1128 din 11 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2020.