ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2460/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu la data 16 septembrie 2020 sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat ca, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună suplinirea consimțământului pârâtului cu privire la transferul școlar al minorei C.-fiica părților, de la școala din București, la Școala Gimnazială Duiliu Zamfirescu (Școala nr. 10), din Focșani, jud. Vrancea.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 36 alin. (2) și art. 51 din Legea nr. 272/2002, art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și art. 486 C. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 739 din data de 8 octombrie 2020, Judecătoria Panciu a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Panciu a reținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată în contexul în care, părțile au înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 6 București acțiune de divorț.

De asemenea, a avut în vedere că aceeași instanță a pronunțat sentința civilă nr. 4926 din 26.08.2020, în dosarul nr. x/2020 și, pe cale de ordonanță președințială, a stabilit, provizoriu, locuința minorei la tată, până la soluționarea, în primă instanță, a cererii de divorț.

Totodată, Judecătoria Panciu a reținut că promovarea prezentei cereri la Judecătoria Panciu este justificată de dispozițiile art. 114 C. proc. civ., respectiv împrejurarea că minora are reședința, împreună cu mama sa, în raza de competență a acestei instanțe.

Sub acest aspect, însă instanța a reținut că dispozițiile art. 114 C. proc. civ. reprezintă norma generală, ce stabilește competența teritorială privind ocrotirea persoanei fizice, iar în privința competenței judecării cererii de ordonanță președințială, norma specială o reprezintă art. 998 C. proc. civ.

În consecință, a statuat că Judecătoria Sector 6 București este instanța competentă să soluționeze fondul dreptului, respectiv cererea de divorț - cererea principală, precum și cererile accesorii, conf. art. 919 C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Sectorului 6 București, prin sentința civilă nr. 6978 din data de 30 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Panciu, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Astfel, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut că, fondul ordonanței președințiale având ca obiect orice măsură privitoare la minori trebuie să fie soluționat de instanța competentă conform art. 114 C. proc. civ., prin raportare la locuința în fapt a minorilor. În plus, obiectul prezentei cauze nu se încadrează în rândul celor exhaustiv prevăzute în cuprinsul articolului 920 C. proc. civ.., care ar putea conduce, în interpretarea, neîntemeiat extinsă, a pârâtului, la soluția ca în această cauză să se stabilească competența teritorială a instanței prin raportare la instanța care a soluționat sau care soluționează cererea de divorț dintre părți, și anume Judecătoria Sectorului 6 București.

În concluzie, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut că prezenta solicitare vizează aspecte care trebuie să fie soluționate de instanța prevăzută în cuprinsul art. 114 C. proc. civ., suplinirea consimțământului tatălui pentru schimbarea școlii minorei și anume instanța în circumscripția căreia își avea locuința minora la data sesizării Judecătoriei Panciu și unde își are locuința minora și în prezent, și anume Țifești, județul Vrancea, alături de mama sa, conform contractului de închiriere depus la dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl reprezintă suplinirea consimțământului pârâtului B. cu privire la transferul școlar al minorei C.-fiica părților, de la școala din București, la Școala Gimnazială Duiliu Zamfirescu din Focșani, jud. Vrancea, pe cale de ordonanță președențială.

Înalta Curte reține că o atare decizie, referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale a minorului (în cauză, transferul minorei de la o școală la alta, în condițiile în care părinții nu se înțeleg) reprezintă o componentă a exercitării autorității părintești, ceea ce determină incidența regulilor în această materie.

Conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Înalta Curte notează că normele înscrise în dispozițiile art. 919 alin. (2) C. proc. civ. care preved că "instanța de divorț se pronunță și asupra exercitării autorității părintești, precum și asupra contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor" nu se aplică, întrucât cererea de față nu se încadrează între măsurile vremelnice prevăzute de art. 920 din același act normativ pe care instanța le poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președențială, anume, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței copiilor.

Deși pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București este înregistrată cererea de divorț, prevederile art. 920 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, cererea de față nefiind o cerere accesorie, ce ar putea fi soluționată în condițiile art. 123 C. proc. civ., de instanța care judecă cererea principală.

La data sesizării Judecătoriei Panciu cu acțiunea care vizează suplinirea consimțământului tatălui pentru schimbarea școlii minorei, aceasta își avea locuința împreună cu mama sa, în Țifești, județul Vrancea, conform înscrisurilor de la dosar.

Rațiunea pentru care legiuitorul dă caracter de normă exclusivă de competență articolului 114 C. proc. civ. este aceea ca situația minorei, care reclamă caracter urgent, să fie analizată de instanța cea mai apropiată teritorial de minora care trebuie să fie audiată de autorități și despre a cărei situație școlară și locativă au cunoștință în principal autoritățile din Țifești, Vrancea.

Așadar, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în speță, persoana ocrotită este minora C., în interesul căreia reclamanta, mama acesteia, a promovat cererea care vizează aspecte ce trebuie să fie soluționate de instanța prevăzută în cuprinsul art. 114 C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2020.