Decizia nr. 2360/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 29 mai 2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., constatarea nulității contractului de tranzacție pentru cauză imorală și ilegală și a dreptului său de proprietate exclusivă asupra patrimoniului înstrăinat conform tranzacției reținute în cuprinsul sentinței civile nr. 4/CC/30.06.2010, pronunțate de Judecătoria Tulcea; repunerea părților în situația anterioară semnării contractului. La termenul de judecată din 11.09.2014, reclamantul a depus precizări, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare din 18.11.2009, a contractului de tranzacție din dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Tulcea, a contractului de vânzare-cumpărare drepturi litigioase din 26.04.2010, precum și repunerea sa în situația anterioară întocmirii acestor acte, cu cheltuieli de judecată. Prin încheierea din 11.09.2014, după punerea în discuția contradictorie a părților prezente a cererii precizatoare depuse de reclamant, instanța a calificat această cerere ca fiind adițională, de completare a acțiunii introductive cu un nou capăt de cerere, dar și cu motive noi, pe care a respins-o față de dispozițiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., ca tardiv formulată.

Sentința pronunțată de Judecătoria Tulcea Prin sentința civilă nr. 1331 din 31 mai 2018, Judecătoria Tulcea, secția civilă și penală a respins acțiunea formulată de reclamantul A., având ca obiect constatare nulitate act, ca nefondată.

Decizia pronunțată de Tribunalul Tulcea Prin decizia nr. 130 din 21 februarie 2019, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1331 din 31 mai 2018, pronunțate de Judecătoria Tulcea, secția civilă și penală.

Decizia pronunțată în recurs Prin decizia nr. 350/C din 6 noiembrie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 130 din 21 februarie 2019, pronunțate de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Recursul Împotriva deciziei nr. 350/C din 6 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A., la 26 mai 2020 (data poștei).

Procedura de filtru Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) și art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia nr. 350/C din 6 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin care a fost soluționat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 130 din 21 februarie 2019, pronunțate de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, este definitivă, nesusceptibilă de recurs. De asemenea, s-a reținut că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 385,45 RON, datorate pentru soluționarea recursului, conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, deși a fost înștiințat despre această obligație. Raportul a fost comunicat părților la 25 și 26 iunie 2020. La 14 octombrie 2020, recurentul a depus un punct de vedere la raport, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul datorat pentru recurs. Intimații nu și-au exprimat poziția procesuală cu privire la aspectele reținute în raport. Prin rezoluția din 20 octombrie 2020, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului, la 12 noiembrie 2020. La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte, analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, constată următoarele: Conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege". Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. stipulează că sunt hotărâri definitive, "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". În cauză, obiectul recursului este reprezentat de decizia nr. 350/C din 6 noiembrie 2019, prin care Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 130 din 21 februarie 2019, pronunțate de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal. Admisibilitatea unei căi de atac și, implicit, inițierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile prevăzute de lege. Fiind pronunțată în recurs, decizia nr. 350/C din 6 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Prin urmare, decizia care face obiectul recursului în cauza pendinte este definitivă, nefiind susceptibilă de reformare în această cale de atac. De asemenea, hotărârea vizată nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât se reține că recursul exercitat împotriva unei decizii pronunțate în recurs nu este stipulat de lege. Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 350 din 6 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,