ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1638/2015

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Decizia contestată

Prin Decizia nr. 2.771 din 12 iunie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 679 din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut în esență că în mod corect prima instanță a constatat că există autoritate de lucru judecat, acțiunea formulată de reclamant având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți ca și cererea formulată, anterior, care a format obiectul dosarului nr. x/2009, soluționat de Curtea de Apel Timișoara, în primă instanță, prin Sentința civilă nr. 271/19.05.2010, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1.397/09.03.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, a apreciat ca neavând relevanță faptul că acțiunea inițială a fost soluționată pe excepția tardivității, întrucât în combaterea acestei excepții reclamantul a avut la dispoziție calea de atac a recursului, iar nu formularea unei alte acțiuni cu același obiect.

Prin urmare, instanța de recurs a apreciat că este lipsită de relevanță împrejurarea potrivit căreia prin Sentința civilă nr. 271/2010 a Curții de Apel Timișoara nu s-a judecat fondul raportului de drept administrativ datorită tardivității acțiunii, în condițiile în care situația de fapt este identică.

Calea de atac

Împotriva acestei hotărâri a formulat cererea de revizuire A., invocând ca temei legal dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, revizuentul redă istoricul cauzei și invocă dispozițiile legale pe care le consideră incidente.

A susținut în esență că, în condițiile în care în dosarul nr. x/2009 al Curții de Apel Timișoara cererea nu a fost cercetată pe fond, în cel de-al doilea dosar cu nr. x/2011 nu se putea reține autoritatea de lucru judecat, fiind încălcate dispozițiile art. 124, art. 126 pct. 3 și 6 din Constituția României.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire

Analizând cererea de revizuire în condițiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuentul A.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea nu poate fi promovată decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Față de dispozițiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază", Înalta Curte constată că Decizia nr. 2.771 din 12.06.2014 nu poate constitui obiect al revizuirii, întrucât, prin decizia pronunțată de instanța de recurs, s-a respins recursul declarat împotriva Sentinței nr. 679 din 13.12.2012 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat, iar prin sentința recurată, acțiunea reclamantului A. a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat.

În ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanță, a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, aceasta presupune schimbarea situației de fapt în urma analizării materialului probator.

Din această perspectivă, hotărârea judecătorească (decizia) prin care a fost respins recursul ca nefondat întrucât soluția de respingere a acțiunii pentru autoritate de lucru judecat este legală, nu se circumscrie sferei hotărârilor ce evocă fondul în sensul prevederilor art. 322 din C. proc. civ.

Nici susținerile invocate în cererea de revizuire nu pot fi încadrate sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 și nici la pct. 7 C. proc. civ. menit să sancționeze tocmai încălcarea autorității de lucru judecat.

Revizuentul reiterează motive de recurs, urmărind, cu ignorarea caracterului prezentei căi de atac, de retractare, iar nu de reformare, o reapreciere a tuturor aspectelor cauzei, situație care nu se încadrează în limitele stabilite de legiuitor în cadrul art. 322 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente cererea de revizuire apare ca fiind inadmisibilă urmând a fi respinsă în condițiile prevăzute de art. 326 și următorul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2.771 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 aprilie 2015.

Procesat de ED