ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1789/2018

HOTĂRÂRE

15.05.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1789/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Deliberând, asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 24 mai 2017 sub nr. x/288/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții pe care trebuie să le realizeze la zidul camerei sale, degradat de pârât, a reparațiilor șifonierului cu 3 uși, a covorului persan ce i-a fost distrus și lipsa de folosință. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 2.000 RON și la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamantul a arătat că de pe urma autoarei C., a cărei succesiune nu a fost dezbătută, deține în indiviziune cu pârâtul, fratele său, un imobil, o casă și terenul aferent acesteia, situate în comuna Vitomirești, sat Trepteni, jud. Olt.

Reclamantul a arătat că s-a înțeles cu pârâtul cu privire la modul de stăpânire al imobilul, ținând cont de voința bunicii, în sensul că reclamantul a luat o cameră, iar pârâtul a luat două camere și o sală.

A susținut reclamantul că la data de 05.05.2017, când s-a deplasat la casă, a constatat că fratele său i-a spart unul din zidurile de la camera sa, mai mult de jumătate, fapt ce a dus la apariția unor fisuri adânci și la celelalte trei, șifonierul i l-a deplasat forțat, făcând ca ușile să nu se mai închidă, covorul persan i-a fost rupt, a făcut modificări la contor și rețeaua electrică, în sensul că a creat un nou traseu de energie electrică către camera sa, fără a deține autorizație și proiect în acest sens.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1381 și urm C. civ., art. 58 alin. (1) C. civ., art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ. și art. 1357 C. civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în motivarea căreia a arătat că potrivit art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Totodată, pe cale reconvențională pârâtul a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând contravaloarea materialelor și lucrărilor de reabilitare la casa respectivă.

Prin sentința civilă nr. 229 din 19.01.2018, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reținut, în esență, că întrucât pretențiile sunt afirmate de reclamant în calitate de moștenitor, împotriva pârâtului, în aceeași calitate și au ca izvor folosința bunurilor succesorale, sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

De asemenea, această instanță a reținut că ultimul domiciliu al autoarei C. a fost în comuna Vitomirești, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Slatina, motiv față de care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 01.02.2018 sub același număr unic de dosar.

La primul termen de judecată stabilit de această instanță, respectiv 28.02.2018, reclamantul a invocate, prin note, scrise excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slatina, susținând că în cauză nu este vorba despre o cerere privitoare la moșteniri, ci despre o acțiune în pretenții.

Reclamantul a apreciat că dispozițiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. se aplică numai în situația în care ar fi fost dezbătută succesiunea autoarei C., iar pentru obiectul judecății este important obiectul acțiunii, nu izvorul pretențiilor.

Prin sentința civilă nr. 1149 din 7 martie 2018, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

A reținut această instanță că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, nu sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia (așa cum a apreciat Judecătoria Râmnicu Vâlcea).

De asemenea, această instanță, a apreciat că textul de lege reglementează competența de soluționare a raporturilor litigioase născute între moștenitori cu privire la calitatea de moștenitor ori întinderea masei succesorale.

Totodată, a apreciat că acest text de lege este aplicabil și în privința pretențiilor de natură patrimonială ale unuia dintre moștenitori împotriva celorlalți, însă pentru a intra sub incidența sa, este necesar ca pretențiile dintre moștenitori să vizeze aspecte legate strict de creșterea valorii economice a bunurilor succesorale ori de plata unor taxe, impozite sau alte cheltuieli legate de administrarea și conservarea bunurilor succesorale și care, până la dezbaterea succesorală, sunt suportate de unul (sau unii) dintre moștenitori, în condițiile în care ceilalți moștenitori nu au renunțat la succesiune sau nu au devenit străini de succesiune prin neacceptare și au, deci, calitatea de moștenitori acceptanți (ce îi obligă să contribuie la pasivul succesoral).

În consecință, Judecătoria Slatina a apreciat că în cauza de față se pune problema unei acțiuni în răspundere civilă delictuală prin care reclamantul tinde să obțină repararea unui prejudiciu pe care susține că pârâtul i l-ar fi provocat direct în patrimoniul său, prin deteriorarea bunurilor indicate în cerere.

În aceste condiții, instanța a apreciat că în cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ci dispozițiile art. 107 coroborate cu art. 113 alin. (1) pct. 9 și art. 116 din același act normativ, conform cărora în materie delictuală reclamantul are posibilitatea de a alege între instanța de la domiciliul pârâtului sau instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită ori s-a produs prejudiciul.

Cum instanța de la domiciliul pârâtului este Judecătoria Râmnicu Vâlcea, iar reclamantul a avut posibilitatea între a alege între această instanță și cea de la locul situării imobilului, s-a apreciat că Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost legal învestită și este competentă teritorial să soluționeze cauza.

Examinând conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. dispune că: "În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia."

În cauza de față se pune problema disputei părților cu privire la folosința bunurilor ce au aparținut autoarei C., decedată, cu ultimul domiciliu în comuna Vitomirești, jud. Olt.

Din verificarea actelor dosarului, rezultă că atât reclamantul cât și pârâtul au vocație la succesiunea autoarei C., în calitate de nepoți, iar masa succesorală rămasă la decesul autoarei se compune din terenuri și imobile construcții - casă, fânar, anexe situate în comuna Vitomirești, astfel cum rezultă din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, emisă de Primăria comunei Vitomirești, la data de 05.10.2017, aflată la fila 14 din dosarul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Este adevărat că obiectul acțiunii este reprezentat de pretențiile reclamantului împotriva pârâtului, însă acest obiect nu atrage incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ. - ce instituie norma generală privind competența teritorială a instanței de la domiciliul pârâtului, ci este relevant, pentru determinarea competenței, izvorul pretențiilor.

Or, în cauză, pretențiile reclamantului sunt reclamate în calitatea sa de moștenitor, împotriva pârâtului, în aceeași calitate, și au ca izvor folosința bunurilor succesorale, împrejurare față de care, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Întrucât ultimul domiciliu al autoarei a fost în comuna Vitomirești, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Slatina, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.