ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 599/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 06.07.2011, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 3500 RON, reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat acestora prin fapta sa culpabilă, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 16969/13.12.2013, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanții A. și B., decedați în cursul procesului, acțiunea fiind continuată de moștenitorul acestora, reclamantul D., împotriva pârâților C. și E. A fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de reclamant în contradictoriu cu intevenienta în interes propriu, F. Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 5211 RON, reprezentând contravaloarea degradărilor cauzate băii din locuința acestuia, situată la parterul imobilului din Craiova, jud. Dolj, ca urmare a defecțiunilor conductei și instalației de canalizare, defecțiuni ce sunt situate la nivelul și sub planșeul din baia aflată la etajul aceluiași imobil, aparținând pârâților. Au fost obligați pârâții să efectueze toate reparațiile necesare în vederea funcționării normale a conductei și instalației de canalizare menționate mai sus, iar în caz de refuz este autorizat reclamantul să efectueze aceste reparații pe cheltuiala pârâților. Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1553,16 RON și la plata către intervenientă și reclamant a sumei de 1500 RON, sume ce reprezintă cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 1229 din 29 mai 2017, Tribunalul Dolj, secția I civilă, a respins, ca tardiv formulat, apelul formulat de apelantul-reclamant D. împotriva Sentinței civile nr. 16969/13.12.2013, pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. și E. și intervenienta F. A respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta intervenientă F., împotriva aceleiași sentințe. A admis apelul formulat de apelanții-pârâți E. și C., împotriva aceleiași sentințe civile. A schimbat sentința apelată în ceea ce privește cheltuielile de judecată în sensul că a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 1553,16 RON. A respins cererea privind obligarea pârâților la plata către intervenientă a cheltuielilor de judecată. A menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate. A compensat, în parte, cheltuielile de judecată și a obligat apelanții-pârâți la plata către apelantul-reclamant D. și apelanta-intervenientă F. a sumei de 250 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel (onorariu avocat).

Prin încheierea din camera de consiliu de la 18 septembrie 2017, Tribunalul Dolj, secția I civilă, a respins cererea de îndreptare eroare materială a Deciziei civile nr. 1229 din 29 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, formulată de apelantul reclamant D.

Împotriva Deciziei nr. 1229 din 29 mai 2017 a Tribunalului Dolj, secția I civilă, pârâții C. și E. au declarat recurs.

Împotriva încheierii din camera de consiliu de la 18 septembrie 2017, Tribunalul Dolj, secția I civilă, reclamantul D. a declarat recurs.

Prin Decizia nr. 426 din 13 decembrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a recursurilor declarate de reclamantul D. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 18.09.2017 și de pârâții E. și C. împotriva Deciziei civile nr. 1229 din data de 29.05.2017 în favoarea Înaltei Curți, reținând în motivare dispozițiile art. 96 pct. 3, 97 pct. 1, 483 alin. (3) din noul C. proc. civ., precum și considerentele Deciziei nr. 369/2017 ale Curții Constituționale.

Dosarul a fost trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului nr. 4, cu termen de judecată la data de 22 februarie 2018.

În ședința publică de la termenul din 22 februarie 2018, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului de față, care privește o hotărâre și o încheiere pronunțate de tribunal.

Analizând excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Soluția de declinare a competenței pronunțată de Curtea de Apel Craiova cu referire la dispozițiile art. 96 pct. 3, 97 pct. 1, 483 alin. (3) și (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și la considerentele Deciziei nr. 369/2017 ale Curții Constituționale nu poate învesti legal instanța supremă.

Art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură procedură civilă stipulează: "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."

În speță cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 06.07.2011, astfel că judecarea acesteia este supusă prevederilor C. proc. civ. de la 1865, inclusiv în ceea ce privește regimul căilor de atac. Prin urmare, prevederile legale, cât și decizia în discuție, pe care își fundamentează curtea de apel soluția de declinare, nu sunt incidente în cauză întrucât privesc Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură procedură civilă, ce a intrat în vigoare la data de 15.02.2013.

Decizia atacată cu recurs de către pârâții E. și C. a fost pronunțată de către tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul D. împotriva încheierii de respingere a cererii de îndreptare eroare materială, se constată că acesta are același regim juridic sub aspectul căilor de atac și a competenței materiale de soluționare ca și hotărârea dată asupra apelului, având caracter accesoriu.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 din C. proc. civ., "Curțile de apel judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanțe de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

În aplicarea acestor prevederi, Înalta Curte reține că instanța competentă să judece cererile de recurs formulate este instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel, respectiv Curtea de Apel Craiova, în favoarea căreia se va declina competența de soluționare a recursurilor, văzând și dispozițiile art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de reclamantul D. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 18.09.2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, și de pârâții E. și C. împotriva Deciziei civile nr. 1229 din data de 29.05.2017 a Tribunalului Dolj, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN