SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 28307/02 prezentată de Emin AKIN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 27 mai 2008 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinta Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Ișl Karakaș, judecători și de Sally Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 28 februarie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl Emin Ak.n, este un resortisant turc, născut în 1975 și are reședința în Gaziantep. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul H. Yetkiner, avocat în Adana. Guvernul turc (atît) este reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 6 septembrie 2001, la ora 5:30, în cadrul unei operațiuni desfășurate împotriva organizației teroriste ilegale Hizbullah [1] , reclamantul a fost arestat în casa sa și a fost arestat în cadrul Direcției de Securitate a lui Adana, secțiunea de combatere a terorismului. La 13 septembrie 2001, reclamantul a fost prezentat procurorului republicii în apropierea Curții de Securitate a statului Adana, apoi a fost adus în aceeași zi în fața judecătorului judecător care a intentat arestarea sa provizorie. La o dată nespecificată, procurorul Republicii a intentat o acțiune penală împotriva reclamantului și a fost inițiată o procedură penală. Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul se plângea de durata detenției sale. ÎN La 18 octombrie 2007, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 23 octombrie 2007, care a fost invitată să transmită observațiile sale ca răspuns înainte de 5 decembrie 2007 printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 19 decembrie 2007. În temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantei asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale era mai mic și că aceasta solicitase nicio prelungire. În acest sens, Comisia a precizat că, în temeiul aceluiași articol, poate elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele indică faptul că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea și subliniază, de asemenea, că această scrisoare a fost primită de reclamant la 26 decembrie 2007 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Prin urmare, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte [1] Partidul lui Dumnezeu.
Requête n
o
28307/02
présentée par Emin AKIN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 27 mai 2008 en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente
,
Antonella Mularoni,
Ireneu Cabral Barreto,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
Ișıl Karakaș,
juges
,
et de Sally Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 28
février 2002,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Emin Akın, est un ressortissant turc, né en 1975 et résidant à Gaziantep. Il est représenté devant la Cour par M
e
le Gouvernement
») est représenté par son agent.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 6 septembre 2001 à 5 h 30, dans le cadre d’une opération menée à l’encontre de l’organisation terroriste illégale
Hizbullah
[1]
, le requérant fut interpellé chez lui et placé en garde à vue à la direction de la sûreté d’Adana, section de la lutte contre le terrorisme.
Le 13 septembre 2001, le requérant fut présenté au procureur de la République près la cour de sûreté de l’État d’Adana, puis traduit le même jour devant le juge assesseur auprès la même cour qui ordonna sa mise en détention provisoire.
A une date non indiquée, le procureur de la République intenta une action pénale à l’encontre du requérant et une procédure pénale fut entamée.
GRIEF
Invoquant l’article 5 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée de sa garde à vue.
La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par le requérant, pour les motifs suivants.
La Cour rappelle d’abord que le 22 mars 2007 elle a décidé de communiquer au Gouvernement le grief du requérant tel qu’exposé ci-dessus.
Le 18 octobre 2007, le Gouvernement a transmis au Greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 23 octobre 2007, laquelle a été invitée à faire parvenir ses propres observations en réponse avant le 5
décembre 2007.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 19
décembre
2007, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’elle n’en avait sollicité aucune prolongation. Elle y a indiqué qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Elle relève par ailleurs que cette lettre a bien été reçue par la partie requérante le 26 décembre 2007 et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de mettre fin à l’application de l’article 29
§
3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Sally Dollé
Françoise Tulkens
Greffière
Présidente
[1]
Le Parti de Dieu.