ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1015/2018

Asupra cererii de recurs de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele

Prin Decizia nr. 441 din 30 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Covasna în Dosarul civil nr. x/2015 a fost admis apelul declarat de apelanții pârâți A., B., C., D. în contradictoriu cu intimata reclamantă E. împotriva încheierii din data de 13 octombrie 2015 și a Sentinței civile nr. 1896 din 17 noiembrie 2015 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe - pe care le-a schimbat în tot în sensul că a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți și pe cale de consecință, a fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta E. în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D.. A fost obligată apelanta reclamantă E. la plata către intimații pârâți A., B., C., D. a sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și a sumei de 432,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin Decizia nr. 349 din 3 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Covasna în Dosarul nr. x/2013 a fost respinsă excepția tardivității declarării apelului evocată de intimata Asociația de proprietari "Speranța" a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune evocată de apelantul F.; a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul-apelant F. împotriva Sentinței civile nr. 2783 din 25 noiembrie 2013 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, care a fost păstrată; a obligat apelantul F. să plătească intimatei Asociația de proprietari "Speranța" 300 de RON cheltuieli de judecată în apel.

Prin Decizia nr. 1912/Ap din 15 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuenta Asociația de Proprietari "Prietenia" cu sediul în Municipiul Sf. Gheorghe împotriva Deciziei civile nr. 441 din 30 iunie 2016 a Tribunalului Covasna pronunțată în Dosar civil nr. x/2015, prin raportare la Decizia x din 3 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Covasna, pronunțată în Dosar civil nr. x/2013

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, E., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 8 noiembrie 2017 potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 31 ianuarie 2018, a fost admis în principiu recursul și a fost fixat termen la data de 21 martie 2018 în vederea soluționării recursului.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că aceasta îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486.

În raport de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că recurenta a achitat taxa judiciară de timbru de 100 RON.

Recursul este formulat în cadrul termenului procedural prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 2 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (5) din C. proc. civ. s-a dispus comunicarea recursului către intimați cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei întâmpinare în termen de cel mult 30 de zile.

La data de 6 iunie 2017 s-a constatat că intimații au depus întâmpinare, în termenul prevăzut de lege, prin care au solicitat respingerea recursului.

În conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 - noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) și art. XV alin. (4) din Legea nr. 2/2013, s-a dispus comunicarea întâmpinării formulate, punându-i-se în vedere recurentei obligația de a depune răspuns la întâmpinare, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Față de dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) și art. XV alin. (4) din Legea nr. 2/2013, s-a constatat că recurenta a formulat răspuns la întâmpinare.

În baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, fiind desemnată persoana în vederea întocmirii raportului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 8 noiembrie 2017 potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 31 ianuarie 2018, a fost admis în principiu recursul și a fost fixat termen la data de 21 martie 2018, în vederea soluționării acestuia.

Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor

Recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. arătând că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta arată că autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 349/A din data de 3 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2013 a Tribunalului Covasna se aplică și Deciziei civile nr. 441/A din data de 30 iunie 2016 pronunțate în Dosarul nr. x/2015 chiar dacă între cele două nu există o triplă identitate de părți, obiect, și cauză.

Recurenta mai arată că ambele dosare au același reclamant, același obiect și aceeași cauză, singura diferență constând în faptul că diferă pârâții din aceste dosare, astfel în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Covasna, apelant pârât este F., iar în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Covasna, apelanți pârâți sunt A., B., C., D.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.

În speță, prin hotărârea atacată pe calea recursului, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins cererea de revizuire formulată de Asociația de Proprietari "Prietenia" împotriva Deciziei nr. 441/A din 30 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Covasna în Dosarul nr. x/2015.

Revizuenta a invocat contrarietatea de hotărâri între Decizia civilă nr. 349 din 3 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul civil nr. x/2013 și Decizia civilă nr. 441 din 30 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Covasna în Dosarul civil nr. x/2015 întrucât a apreciat că ultima Decizie (441/2016) încalcă puterea de lucru judecat a primei decizii, respectiv Decizia nr. 349 din 3 octombrie 2014 sub aspectul soluționării excepției prescripției dreptului material la acțiune în raport cu cererea în pretenții formulată de reclamanta E., motiv pentru care solicită anularea ultimei decizii, respectiv a Deciziei nr. 441 din 30 iunie 2016 cu consecința rejudecării apelului pârâților Cernescu în sensul respingerii apelului și păstrării Sentinței civile nr. 1896 din 13 noiembrie 2015 a Judecătoriei Sf. Gheorghe și implicit respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune formulată la data de 13 martie 2015.

În speță, astfel cum a reținut Curtea, între cele două hotărâri nu există identitate de obiect, părți și cauză deoarece, chiar dacă în ambele dosare în care s-au pronunțat cele două decizii definitive, reclamantă a fost E. iar obiectul cauzei l-au constituit pretențiile asociației rezultate din contractul de prestări servicii (lucrări de termoizolație) încheiat între asociație și SC G. SRL și care urmau a fi remunerate de la proprietarii blocului izolat în temeiul unor angajamente de plată încheiate în 18 octombrie 2006, părțile din cele două cauze nu sunt identice fiind vorba de cota apartamentului din blocul izolat de asociația reclamantă.

Curtea a mai reținut că și starea de fapt reținută în considerentele celor două hotărâri este diferită, în funcție de raportul juridic dintre asociație și fiecare proprietar de apartament izolat. Potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ. autoritatea de lucru judecat privește atât dispozitivul cât și considerentele pe care se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, cum este excepția prescripției dreptului material la acțiune în cele două cauze.

În cauza soluționată prin Decizia civilă nr. 441 din 30 iunie 2014 supusă revizuirii, cererea de chemare în judecată a fost promovată în data de 13 martie 2015, pe când în celălalt litigiu cerere a fost formulată în contradictoriu cu alt pârât - F. - în data de 28 august 2013, prin urmare soluția asupra excepției este diferită din moment ce și data formulării cererii de chemare în judecată este diferită.

Dispozițiile art. 509 pct. 8 din noul C. proc. civ. nu permit ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită dacă considerentele contravin unei hotărâri anterioare decât dacă cele două hotărâri sunt date în procese diferite, între care nu există identitate de părți, obiect și cauză, cum este cazul în speță.

Înalta Curte reține că în mod nejustificat se susține de către recurentă că ar fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Rațiunea reglementării cazului de revizuire invocat de către recurenta revizuentă, respectiv cel întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat.

În speță, acest principiu nu este însă încălcat, instanța de revizuire stabilind în mod legal că nu sunt îndeplinite cerințele textului legal invocat, ipoteza de nelegalitate expusă de către parte, neregăsindu-se în considerentele hotărârii atacate.

În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Relativ la existența condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire formulate în cauză în cadrul controlului exercitat pe calea recursului, se constată că instanța de revizuire, a stabilit în mod just faptul că dosarele în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice nu au aceleași părți, neputându-se stabili, astfel o încălcare a autorității de lucru judecat.

În atare situație, se reține că, într-adevăr, nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele de admisibilitate a căii de atac în discuție, prevăzute de textul legal invocat.

În raport cu considerentele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Asociația de Proprietari "Prietenia" împotriva Deciziei civile nr. 1912/Ap din 15 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2018.

Procesat de GGC - LM