ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1305/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.03.2016, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comuna Chichiș prin Primar și C. ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună următoarele: să constate că antecesorii reclamanților, A. decedat la data de 05.07.2007 și pârâta C. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului situat în intravilanul localității Brădet, nr. 54, județul Covasna în suprafață de 3500 mp. înscris în CF x Întorsura Buzăului (provenită din conversia pe hârtie a CF x Buzăul Ardelean) sub nr. top. x, în suprafață de 83.623 mp; ca urmare a propunerilor expertului topograf ing. D. să dispună dezmembrarea imobilului cu nr. top. x fâneață în suprafață de 83.623 mp., înscris în CF x Întorsura Buzăului, în două parcele: parcela 1 cu nr. top. nou. x în suprafață de 3500 mp. și parcela 2 cu nr. top. nou x în suprafață de 80.123 mp.; să constate că imobilul uzucapat de antecesorii reclamanților, situat în Întorsura Buzăului, sat. Brădet, județul Covasna, se identifică cu parcela 1 cu nr. top. nou x în suprafață de 3500 mp., sens în care să dispună întabularea dreptului de proprietate al antecesorilor reclamanților A. și C. asupra imobilului cu nr. top. x parcela fâneață, în suprafață de 3500 mp, (1365 mp. fâneață intravilan și 2135 fâneață extravilan) cu titlu de drept uzucapiune; să constate că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare din data de 08.12.2006 autentificat sub nr. x/08.12.2006 de BNP E., uzucapanții au vândut reclamanților A. și B. nuda proprietate asupra imobilului, situat în Întorsura Buzăului, Sat Brădet, județul Covasna, care se identifică cu parcela nr. 1 cu nr. top. nou x, teren fâneață în suprafață de 3500 mp. pentru prețul de 15.000 RON, cu clauza de întreținere și rezervarea dreptului de uzufruct viager în favoarea vânzătorilor și, în acest sens, hotărârea ce se va pronunța în prezenta cauză să țină loc de act autentic apt pentru întabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor, reclamanții A. și B., cu titlu de drept cumpărare și înscrierea dreptului de uzufruct viager și respectarea clauzei de întreținere în favoarea pârâtei C.; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere apăraților.

Prin Sentința civilă nr. 173 din 22 iunie 2017, Judecătoria Întorsura Buzăului a admis, în parte, cererea formulată de către reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Comuna Chichiș prin Primar și C. și, în consecință: a constatat că antecesorii reclamanților F., decedat la data de 05.07.2007 și pârâta C. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului, situat în intravilanul localității Brădet, județul Covasna în suprafață de 3500 mp. având ca vecinătăți: la nord - zona de protecție a pârâului Brădet, la est - A., la sud - Școala Generală Gheorghe Zaharia din Brădet și la vest - G., care se identifică parțial cu imobilul înscris în CF x Întorsura Buzăului (provenită din conversia pe hârtie a CF x Buzăul Ardelean) sub nr. top. x, în suprafață de 83.623 mp., proprietar tabular fiind Comuna Chichiș. A dispus dezmembrarea imobilului cu nr. top. x fâneață în suprafață de 83.623 mp., înscris în CF x Întorsura Buzăului, potrivit documentației cadastrale întocmite de ing. D., înregistrată sub nr. x/17.07.2015 și recepționată, conform procesului-verbal de recepție nr. x/10.08.2015, în două parcele: parcela 1 cu nr. top. nou. x în suprafață de 3500 mp. și parcela 2 cu nr. top. nou x în suprafață de 80.123 mp. A constatat că imobilul uzucapat de antecesorii reclamanților, situai în Întorsura Buzăului, sat Brădet, județul Covasna, se identifică cu parcela 1 cu nr. top. nou x în suprafață de 3500 mp. A dispus întabularea dreptului de proprietate ai antecesorilor reclamanților F. și C. asupra imobilului în suprafață de 3500 mp. înscris în CF x Întorsura Buzăului (provenit din conversia pe hârtie a CF x Buzăul Ardelean) sub nr. top. x, cu titlu de drept uzucapiune, iar parcela nr. 2 cu nr. top. nou x în suprafață de 80.123 să rămână cu situația de carte funciară neschimbată. A constatat că potrivit contractului de vânzare-cumpărare din data de 08.12.2006, autentificat sub nr. x/08.12.2006 de BNP E., uzucapanții au vândut reclamanților A. și B. nuda proprietate asupra imobilului situat în Întorsura Buzăului, sat Brădet, județul Covasna, care se identifică cu parcela nr. 1 cu nr. top. nou x teren fâneață în suprafață de 3500 mp., pentru prețui de 15.000 RON. A obligat pârâta C. să dea act apt de întabulare, în caz contrar, hotărârea să țină loc de act autentic. A respins restul pretențiilor. A respins cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională Comuna Chichiș - prin Primar, în contradictoriu cu pârâții A. și B. A respins cererea de restituire parțială a taxei judiciare de formulată de reclamanta reconvențională.

Prin Decizia civilă nr. 775A din 19 decembrie 2017, Tribunalul Covasna, secția civilă, a admis apelul declarat de apelanta U.A.T. Comuna Chichiș, în contradictoriu cu intimații A. și B. și C. împotriva Sentinței civile nr. 173/22.06.2017 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pe care a schimbat-o, în tot, după cum urmează: a respins, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții U.A.T. Comuna Chichiș și C.. A admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta U.A.T. Comuna Chichiș. A obligat reclamanții A. și B. să lase pârâtei U.A.T. Comuna Chichiș în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 3500 mp, întabulat în CF x Întorsura Buzăului, cu nr. top. nou. x, astfel cum a fost identificat prin documentația cadastrală întocmită de ing. D. și înregistrată sub nr. x/17.07.2015, recepționată de OCPI Covasna, conform Procesului-verbal de recepție nr. x/10.08.2015. A respins, ca neîntemeiate, celelalte petite ale cererii reconvenționale, astfel cum a fost precizată.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții A. și B., ce a fost înregistrat la Tribunalul Covasna la data de 26 februarie 2018.

Prin adresa din 13 martie 2018, tribunalul a înaintat recursul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 21 martie 2018 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, Completului de filtru nr. 4.

Prin rezoluția completului din data de 26 martie 2018, s-a fixat termen de judecată la 19 aprilie 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de recurs.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului, pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Decizia supusă recursului a fost pronunțată de către tribunal, în apel, într-un litigiu având ca obiect uzucapiune.

În conformitate cu art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a Înaltei Curți.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

O asemenea formulare de principiu nu se regăsește în conținutul art. 97 pct. 1, precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul competenței de atribuțiune a tribunalelor pentru judecata în primă instanță, ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluție legislativă diferită, prin indicarea expresă și limitativă a cazurilor de atribuire a competenței în favoarea Înaltei Curți.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu nesocotirea intenției legiuitorului la edictarea normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condițiile în care legiuitorul a limitat competența Înaltei Curți la cazurile de atribuire expresă a competenței. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competență, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., potrivit cărora "Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".

Constatări similare se impun și în privința art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce prevede că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile ".

Nici această normă nu conține o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe, formulare ce s-ar fi impus dacă legiuitorul ar fi intenționat consacrarea Înaltei Curți ca instanță de drept comun pentru soluționarea recursurilor.

Rațiunea normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curți îi revine prin lege competența de soluționare a recursului. De altfel, același scop îi urmărește și recursul soluționat de alte instanțe, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia "Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Este incontestabil că Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituție, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de competență în soluționarea recursurilor, în absența unei norme exprese de competență. În acest sens, art. 126 alin. (3) din Constituție prevede că acest rol se exercită de către Înalta Curte de Casație și justiție "potrivit competenței sale".

Din considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Pornind de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se constată că nu este prevăzută în mod expres competența Înaltei Curți de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel.

Pe de altă parte, o asemenea competență nu este prevăzută de principiu nici în favoarea curților de apel, ținând cont de faptul că, în conformitate cu art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apei judecă recursuri doar "în cazurile anume prevăzute de lege."

Cu toate acestea, se impune a fi identificată o instanță competentă pentru soluționarea recursului de față, dat fiind că "Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclară sau incompletă", astfel cum statuează art. 5 alin. (2) C. proc. civ.

În acest caz, devin aplicabile prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora "în cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității".

După cum s-a arătat în doctrină, norma citată enumera izvoarele dreptului procesual civil și stabilește, totodată, ordinea de aplicare a acestora.

În absența unei norme privind competența de atribuțiune pentru soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale și neputând fi identificată vreo uzanță în acest sens, se impune recurgerea la analogie și identificarea instanței competente în cauză "în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare."

Situațiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanța competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, dacă aceste instanțe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză C. proc. civ., conform cărora "în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată".

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluționează recursul împotriva hotărârii pronunțate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluția legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune și în alte situații decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de rațiune, fiind vorba despre "situații asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, față de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Covasna revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Brașov, instanță în favoarea căreia Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursului, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 775/A din 19 decembrie 2017 a Tribunalului Covasna, secția civilă, în favoarea Curții de Apel Brașov.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - NN