ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 1 din 4 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1/45/2012, s-au dispus următoarele: S-a respins excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. S-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Iași și, în consecință: În baza art. 159 C. proc. pen. raportat la art. 155 și art. 156 C. proc. pen.

a fost prelungită măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului N.F.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori, prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 6 ianuarie 2012 și până la data de 4 februarie 2012, inclusiv.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că: Prin referatul nr. 364/D/P/2009 din data de 3 ianuarie 2012 înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, sub nr. 1/45/2012 Ministerul Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Iași a solicitat prelungirea pentru o durată de 30 de zile a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul N.F.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori, prevăzute și pedepsite de art. 13 alin.(1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 13 C. pen. În motivarea referatului cu propunerea de prelungire a măsurii preventive au fost reținute următoarele: La data de 9 ianuarie 2008, ofițerii din cadrul Inspectoratului General de Poliție a României, B.C.C.O. Iași s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că cetățeanul cipriot P.I. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și pe care l-au sprijinit H.P.E., P.M. și S.D. Grupul organizat era specializat în racolarea, prin înșelăciune, transportul și cazarea de cetățeni români, în scopul exploatării acestora, prin executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

Cauza a fost înregistrată la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial lași. În acest dosar, prin rezoluția din data de 11 ianuarie 2008, s-a dispus începerea urmăririi penale față de H.P.E., C.M.E., P.M., U.D. și S.D., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Cercetările s-au extins, iar la data de 9 septembrie 2008, s-a dispus începerea urmăririi penale și față de P.I., N.F.D., S.D. și E.N. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin ordonanța din data de 31 martie 2009, s-a dispus extinderea și începerea urmăririi penale față de T.A.T., avocat în cadrul Baroului București, pentru aceleași infracțiuni mai sus precizate. Prin încheierea nr. 138 din 19 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8463/99/2008 al Tribunalului Iași, instanța a dispus arestarea preventivă a inculpaților P.I. și N.F.D., pentru 30 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatelor. Potrivit încheierii nr. 131 datată 5 august 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8463/99/2008 al Curții de Apel lași, instanța a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.F.D. La data de 21 decembrie 2009 a fost întocmit rechizitoriul nr. 3 D/P/2008, prin care inculpații H.P.E., C.M.E., P.M., U.D., S.D., E.N.

și T.A.T. au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare a Curții de Apel Iași s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul N.F.D., care s-a sustras urmăririi penale. Ca urmare, s-a înregistrat Dosarul nr. 364 D/P/2009, privindu-l pe inculpatul N.F.D., în care au fost efectuate demersuri pentru identificarea acestuia și punerea în executare a mandatului european emis pe numele său.

În fapt, s-a stabilit că inculpatul P.I. a inițiat grupul infracțional, constituit și cu participarea inculpatelor P.M., H.P.E., C.M.E., E.N. și a inculpatului N.F.D. Pe teritoriul statului cipriot, inculpatul P.I. a organizat transportul victimelor de la aeroport la sediul firmei, deposedându-le de actele de identitate și de contractele de muncă semnate în țară. Inculpatul N.F.D. a fost cel care îl ajuta pe inculpatul P.I., în reușita activităților de aducere în stare de dependență a victimelor, cel care încasa comisionul de la persoanele vătămate și care ținea evidența acestora. Totodată, inculpatul N.F.D. participa la acțiunile de intimidare a victimelor care încercau să fugă sau să reclame autorităților tratamentul la care erau supuse.

După ce lipseau victimele de libertate, inculpații P.I. și N.F.D. organizau, în incinta firmei cipriote, repartizarea forței de muncă, în sensul că persoanele vătămate erau vândute adevăraților angajatori, rare fiind cazurile în care victimele lucrau în meseriile pe care le cunoșteau și le negociaseră în țară sau în condițiile stipulate în contractele semnate. Inculpatul P.I. a organizat la sediul firmei o locație necesară cazării victimelor, improprie și insalubră, în care persoanele vătămate locuiau până în momentul în care erau distribuite angajatorilor. De obicei, victimele erau preluate de inculpatul N.F.D. din aeroportul din Larnaca și conduse în Nicosia, în cartierul K., la sediul firmei inculpatului P.I.

Inculpatul N.F.D., pe aeroport sau la sediul societății menționate, le lua victimelor actele de identitate și contractele de muncă semnate în România, astfel că părțile vătămate deveneau dependente față de inculpați, deoarece nu cunoșteau limba, nu aveau acte de identitate și nici venituri. Inculpatul P.I. le aducea la cunoștință părților vătămate faptul că nu el este angajatorul, că au datorii la el, reprezentând costul transportului și comisionul pentru locul de muncă ce-l va asigura, că nu vor lucra în meseria pentru care veniseră, iar contractul semnat în țară nu mai era valabil. Pe unele dintre victime, inculpatul P.I. le trimitea imediat la noul angajator, însă pe altele le caza chiar la sediul firmei, în condiții improprii, până când le găsea un loc de muncă.

Persoanele vătămate constatau că angajatorii nu respectau normele legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, fiind cazați în locuri insalubre și trăind la limita subzistentei. În situația în care își manifestau nemulțumirea sau solicitau sprijinul inculpaților P.I. și N.F.D. ori a celor care-i racolaseră, pentru a se întoarce în țară, acestea constatau că aveau datorii pe care nu le puteau onora, fiind amenințate și agresate de către inculpați. Partea vătămată minoră R.L., părțile vătămate C.F., T.M., B.R.E., U.C., P.G., P.M.A., S.P., S.M., C.C.M., C.M.C., V.M.C., I.S.I., C.G., B.F., G.C., P.E., B.A., dar și victimele T.V., S.G., V.E., V.M.S., I.P., D.A. și F.B., racolate de către inculpatele H.P.E.

și C.M.E., în perioada 2006-2008, prin Intermediul SC J.C. SRL Iași prin fraudă și înșelăciune, au fost preluate, transportate și transferate pe teritoriul statului cipriot de inculpatul N.F.D., le-a exploatat, obligându-le să lucreze cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate. De asemenea, inculpatul N.F.D. le-a preluat, transportat și transferat, în Cipru, în scopul exploatării, în perioada 2006-2008, pe victimele P.N., C.I.R., T.V., A.C.S., S.G. și B.D., racolate de către inculpata P.M., prin intermediul SC G. SRL lași, în perioada 2006-2007 pe părțile vătămate P.S., G.R.B., V.E., V.M.S., I.P., D.A., F.B., S.F.C. și O.P., recrutate de inculpatul S.D., în perioada 2006-2008 pe părțile vătămate P.L., G.D., L.I., C.A.N., N.M.E., G.V., C.L., C.O.F., P.D., I.F.C., L.C., D.D.R., G.I.C., G.G.G.

și R.M.G., recrutate de inculpații E.N. și T.A.T., prin înșelăciune, prin intermediul SC E. SRL București și SC T.J.C. SRL București, iar în perioada 2007-2008 pe părțile vătămate M.N., G.N., C.A., O.E., A.C., A.M., C.G.A., P.M.R., B.C., T.C., T.P.D., V.V., V.M.M., M.D.G., M.D.S.I., H.V., R.A. și M.M., racolate de către inculpatul U.D. prin intermediul SC I. SRL lași. Totodată, inculpatul N.F.D. este cercetat în dosarul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București nr. 329 D/P/2008, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Și în acest dosar a fost emis un mandat de arestare preventivă în lipsă pe numele inculpatului N.F.D. În Dosarul nr. 329 D/P/2008 al Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București, inculpatul N.F.D. este cercetat pentru alte fapte, constând în aceea că între anii 2005-2010, o parte dintre părțile vătămate racolate de către inculpații M.D., M.L.G., C.A.A., D.M., U.V., M.A. și S.G.A., prin intermediul societăților SC D.L.T.I.C. SRL, SC M.J.C. SRL, SC M.J.E. SRL, SC P.J. SRL, SC T.G.C. SRL, SC P.P.I. SRL, SC C.C. SRL, SC F.E. SRL și SC G.W. SRL, au fost preluate de către N.F.D. și transportate la inculpatul P.I. și D.S., care le exploatau pe victime, prin obligarea lor să lucreze cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

La data de 5 septembrie 2011, inculpatul N.F.D. a fost identificat și extrădat din Cipru, iar la data de 7 septembrie 2011 a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă în lipsă din 30 aprilie 2011 emis de Tribunalul București. Măsura arestării preventive a inculpatului N.F.D. a fost prelungită de două ori, cu câte 30 de zile, iar la data de 6 decembrie 2011, instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării cu cea a obligării de a nu părăsi țara. Prin încheierea din data de 9 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 8463/99/2008 a Tribunalului Iași, s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă din 19 noiembrie 2008, pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere din data de 7 decembrie 2011, până la data de 5 ianuarie 2012. La data de 16 decembrie 2011, Curtea de Apel Iași a respins ca inadmisibil recursul declarat de către inculpatul N.F.D.

Pe baza materialului probator administrat la acest moment procesual, s-a constatat existența unor probe temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul este coautor la infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. După extrădarea sa din Cipru, inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea, a fost ascultat și i s-a prezentat materialul de urmărire penală, însă urmărirea penală nu a fost finalizată, întrucât dosarul de urmărire penală s-a aflat la instanțele de judecată, pentru soluționarea cererilor formulate de inculpatul N.F.D.

S-a mai reținut că în raport de probele existente în cauză, nu au apărut alte date care să infirme temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, ci, dimpotrivă s-a conturat bănuiala legitimă că inculpatul N.F.D. a comis faptele de care este acuzat. Ca atare, s-a considerat că în speță subzistă temeiurile de fapt necesare pentru prelungirea măsurii arestării preventive astfel cum sunt prevăzute în art. 155 alin. (1) C. proc. pen., raportate la dispozițiile art. 143 C. proc. pen. De asemenea, s-a apreciat că se mențin și temeiurile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. b), e) și f) C. proc. pen., ce se referă la aceea că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influențarea părților și alterarea mijloacelor materiale de probă, că exercită presiuni asupra părților vătămate, precum și pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului, care timp de trei ani s-a sustras urmăririi penale.

S-a mai reținut că inculpatul N.F.D. este cercetat pentru infracțiuni la fel de grave și într-un alt dosar, acestea fiind comise chiar după ce aflase că este cercetat în prezenta cauză, ceea ce imprimă un grad sporit de pericol social, fiind prezent în continuare riscul real și actual de periclitare a ordinii de drept prin lăsarea inculpatului în libertate. Așadar, s-a apreciat că se justifică prelungirea arestării preventive, fiind în interesul instrucției penale menținerea inculpatului la dispoziția organelor de urmărire penală, în vederea finalizării în condiții optime a urmăririi penale, și anume pentru întocmirea rechizitoriului. Față de cele expuse mai sus, s-a constatat că buna desfășurare a procesului penal, așa cum este definită generic de art. 1 alin. (2) C. proc.

pen. și reluată specific în cuprinsul art. 136 C. proc. pen., impune menținerea inculpatului N.F.D. la dispoziția organelor judiciare, în stare de arest preventiv. Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (2) C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Curții de Apel lași în vederea prelungirii măsurii arestării preventive, apreciindu-se că aceasta este instanța competentă a se pronunța asupra cererii, datorită faptului că în prezent îi revine competența să judece cauza în fond. Pentru a aprecia astfel, s-a avut în vedere faptul că ceilalți inculpați care fac parte din grupul infracțional organizat au fost trimiși în judecată la data de 21 decembrie 2009, la Curtea de Apel Iași, deoarece unul dintre membrii grupării, inculpatul T.A.T., este avocat în cadrul Baroului București.

Analizând actele și lucrările Dosarului de urmărire penală nr. 364/D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Iași, prin prisma prezentei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpatul N.F.D., instanța a reținut următoarele: Potrivit art. 155 alin. (1) C. proc. pen., arestarea inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să impună privarea de libertate iar în alin. (2) se prevede că prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului poate fi dispusă de instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

În temeiul art. 159 alin. (13) C. proc. pen., judecătorul poate acorda și alte prelungiri, fiecare neputând depăși 30 de zile, iar durata totală a arestării preventive în cursul urmăririi penale nu poate depăși un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile. În baza dispozițiilor legale menționate, art. 155 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanța a respins excepția invocată de apărătorul inculpatului privind necompetența materială a instanței, Curtea de Apel Iași, în soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, raportat la încadrarea juridică a faptelor pentru care este cercetat inculpatul și la implicarea în activitatea infracțională a unei persoane cu o calitate specială (inculpatul T.A.T., avocat în cadrul Baroului București).

Pe fondul cauzei s-a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului N.F.D. nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare privarea de libertate. Analizând probatoriul administrat până la acest moment respectiv plângerile și declarațiile celor 39 de persoane vătămate, copiile unor contracte de mediere încheiate între societățile comerciale române (administrate de unii dintre membrii grupării infracționale) și persoanele fizice, părți vătămate în cauză, copiile unor contracte de muncă false pe care părțile vătămate, înainte de plecarea din țară, le-au semnat la cererea membrilor grupării infracționale (parte din aceste contracte fiind distruse, prin rupere, de către inculpatul P.I.

imediat ce părțile vătămate ajungeau în Cipru), ofertele de muncă în străinătate pe care inculpații care acționau pe teritoriul statului român le făceau publice prin diverse mijloace, planșa fotografică ce conține aspecte din imobilul în care a fost nevoită să locuiască una dintre părțile vătămate din cauză, relațiile de la Oficiul Registrului Comerțului cu privire la datele de identificare a SC J.C. SRL Iași, SC G. SRL Iași, SC I. SRL Iași, SC M.R.I.E. SRL București, procesele-verbale de recunoaștere de către părțile vătămate, pe bază de fotografii judiciare, a inculpaților P.I.

și N.F.D., procesele-verbale întocmite cu ocazia verificării intrărilor/ieșirilor din țară a părților vătămate (înscrisuri ce confirmă susținerile părților vătămate referitoare la data plecării din țară și destinația avută), facturi și chitanțe fiscale care confirmă plata de către victime a unor sume de bani cu titlu de „taxa de mediere”, imaginile înregistrate de un post de televiziune central cu ocazia unui reportaj efectuat în localitatea Nicosia din Cipru și procesele-verbale în care sunt redate convorbirile telefonice legal interceptate purtate de inculpați, s-a reținut că acesta justifică bănuiala legitimă și rezonabila că inculpatul N.F.D. a comis fapte ce sunt încriminate de normele de drept penal, respectiv o faptă de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat și mai multe fapte de trafic de persoane prin exploatarea muncii, fiind întrunite condițiile impuse de art. 143 C. proc.

pen. Probele administrate până în prezent justifică presupunerea rezonabilă că în a doua decadă a anului 2006 inculpatul P.I. (cetățean cipriot care, o perioadă mai mare de timp a locuit în România) a inițiat și apoi a și constituit o grupare infracțională ce avea ca scop exploatare prin munca a cetățenilor români interesați să muncească în străinătate. La gruparea infracționala constituită a aderat și a sprijinit-o, printre alții, și inculpatul N.F.D. În perioada 2006-2008, membrii grupării, în baza înțelegerii infracționale avute între ei, au acționat pe teritoriul statului român și a statului cipriot și au racolat un număr de 39 de părți vătămate pe care, prin inducere în eroare (prin prezentarea unor date nereale cu privire la condițiile de cazare, la asigurarea hranei, natura muncii, programul de munca, condițiile de muncă și de salarizare) le-au transportat sau le-au convins să călătorească în Cipru unde erau preluate de inculpatul N.F.D.

care le transporta la un imobil ce îi aparținea inculpatului P.I. Aici cei doi inculpați, N.F.D. și P.I., după ce le luau actele de identitate și le distrugeau „contractele de munca” pe care părțile vătămate le semnau înainte de plecarea din țară, le cazau în spații improprii de locuit, mizere și le puneau să desfășoare alte munci decât cele stabilite la plecarea din țară, fără a fi respectate condițiile de muncă, salarizare, securitate și sănătate. Astfel, analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză până la acest moment procesual au relevat suficiente indicii temeinice ce sunt de natură să susțină acuzațiile formulate împotriva inculpatului. Mai mult, există date certe că faptele penale investigate s-au putut realiza doar prin acțiunile conjugate ale inculpaților implicați în activitatea infracțională, ce s-au completat reciproc.

Referitor la temeiul juridic care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului prevăzut de art. 148 lit. b), e) și f) C. proc. pen., s-a reținut că, din coroborarea declarațiilor date de părțile vătămate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate a rezultat că inculpatul N.F.D. a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea, realizată prin intimidare și amenințări, părților vătămate și prin alterarea mijloacelor materiale de probă. Pe baza proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate a reieșit că inculpatul a acționat în sensul exercitării unor presiuni asupra părților vătămate pentru a le determina sa revină asupra susținerilor făcute în plângerile adresate organelor judiciare.

S-a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare dintre cele două infracțiuni presupus a fi comise de inculpatul N.F.D., este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și, totodată, s-a apreciat că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Starea de pericol concret pentru ordinea publică, așa cum a fost definită în mod constant în practica judiciară internă, presupune o rezonanță a faptei, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare și de insecuritate socială. Pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului nu se confundă cu pericolul social abstract sau concret pe care îl prezintă faptele bănuit comise de inculpați, însă nici nu poate fi apreciat distinct de acestea din urmă, între cele două forme de pericol existând o strânsă legătură.

Raportat la natura, multitudinea și importanța relațiilor social pretins lezate, la gravitatea deosebită a faptelor pentru care există motive verosimile de a se bănui că au fost comise de inculpatul N.F.D., la întinderea în timp și spațiu a pretinsei activități infracționale, la modalitatea și împrejurările concrete în care, datele existente la dosar justifică bănuiala că au fost comise acțiunile ilicite, urmările produse, pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului este reliefat de aceleași mijloace de probă care susțin și presupusa activitate infracțională. Prin consecințele produse de faptele conturate de probatoriul administrat în cauză până la acest moment, și avându-se în vedere dispozițiile legale care reglementează arestarea preventivă, în concordanță cu cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții de la Strasbourg, s-a considerat că inc.

N.F.D. a creat o „tulburare socială” care justifică privarea acestuia de libertate. Raportat la criteriile prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen. se impune a fi prelungită măsura arestării preventive față de inculpat în scopul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal în înțelesul art. 136 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1 alin. (2) C. proc. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. De asemenea, alin. (2) al art. 139 C. proc. pen. prevede că, în situația în care se constată că măsura a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acestei măsuri aceasta trebuie revocată din oficiu.

Punând în echilibru pe de o parte periculozitatea inculpatului și de cealaltă parte dreptul la libertate și de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi eliberat pe durata procedurii, consacrate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin art. 5, parag. 3, instanța a apreciat că în raport de gravitatea faptelor pretins săvârșite de inculpat și contribuția efectivă a acestuia la realizarea întregului ansamblu infracțional justifică, menținerea acestuia în arest și în continuare. Circumstanțele personale ale inculpatului, nu sunt de natură a conduce la concluzia că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat și impun o măsură alternativă.

Raportat la împrejurarea că urmărirea penală nu a putut îi finalizată și având în vedere că este prima prelungire propusă de organele de urmărire penală în această cauză, ce nu pot îi acuzate de lipsă de diligentă în derularea procedurilor cât și specificitatea faptelor ce fac obiectul cercetărilor penale, instanța a apreciat cererea parchetului, de prelungire a măsurii arestării preventive întemeiată. Împotriva încheierii din 4 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1/45/2012, a declarat recurs inculpatul N.F.D., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeinciei. În motivare, a invocat necompetența materială a Curții de Apel Iași în soluționarea cererii parchetului, având în vedere că inculpatul nu are calitatea de avocat, iar cu privire la inculpatul T.A.T., avocat în Baroul București, cauza a fost disjunsă și sesizată instanța de judecată cu soluționarea cauzei.

Cu privire la recursul inculpatului a solicitat admiterea acestuia și cercetarea în libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile măsurii arestării preventive, nefinalizarea urmăririi penale nefiind imputabilă recurentului ci organelor judiciare. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul N.F.D. este fondat pentru următoarele considerente: La data de 9 septembrie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul N.F.D., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin ordonanța din 31 martie 2009 s-a dispus extinderea și începerea urmăririi penale față de T.A.T., avocat în cadrul Baroului București, pentru aceleași infracțiuni. Prin încheierea nr. 138 din 19 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8463/99/2008 al Tribunalului Iași, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților P.I. și N.F.D., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatelor. Potrivit încheierii nr. 131 din 5 august 2009, Curtea de Apel Iași, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.F.D. La data de 21 decembrie 2009 a fost întocmit rechizitoriul nr. 3D/P/2008, prin care inculpații H.P.E., C.M.E., P.M., U.D., S.D., E.N. și T.A.T.

au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1) alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare a Curții de Apel Iași s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-l privea pe inculpatul N.F.D., care s-a sustras urmăririi penale. Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (2) C. proc. pen., prelungirea duratei arestării preventive poate fi dispusă de instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond sau de instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul de deținere, locul unde s-a constatat săvârșirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

În cauza dedusă judecății, instanța competentă material și după calitatea persoanei să judece cauza în fond este Tribunalul Iași, avându-se în vedere că infracțiunile pentru care inculpatul N.F.D. este cercetat și arestat preventiv, respectiv art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, se judecă în primă instanță de tribunal, în conformitate cu dispozițiile art. 27 pct. (1) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 39/2003 și art. 21 din Legea nr. 678/2001. De asemenea, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că inculpatul N.F.D. are vreo calitate dintre cele cerute de lege [art. 28 1 pct. (1) lit. a)-d) C. proc.

pen.] pentru a atrage competența personală a curții de apel, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul T.A.T., avocat în Baroul București, cauza a fost disjunsă fiind în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Iași. Așadar, competența materială și după calitatea persoanei este determinată de natura infracțiunilor și calitatea persoanelor cercetate și care constituie obiectul cauzei deduse judecății, iar nu prin raportare la infracțiunile și persoanele pentru care s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor într-un dosar separat. O asemenea interpretare rezultă din coroborarea prevederilor art. 155 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 27 pct. (1) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 39/2003 și art. 21 din Legea mr.

678/2001 și art. 28 1 pct. (1) lit. a)-d) C. proc. pen. Prin urmare, în raport de dispozițiile legale enunțate, competența de soluționare a cererii parchetului, de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului N.F.D. aparține Tribunalului Iași și întrucât dispozițiile procedurale care reglementează competența materială constituie norme imperative, încălcarea lor atrage sancțiunea nglității absolute, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. (2) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de inculpatul N.F.D. împotriva încheierii nr. 1 din 4 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1/45/2012, va casa încheierea atacată și va trimite cauza la Tribunalul Iași, spre competentă soluționare.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Admite recursul declarat de inculpatul N.F.D. împotriva încheierii nr. 1 din 4 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1/45/2012. Casează încheierea atacată și trimite cauza la Tribunalul Iași, spre competentă soluționare, spre competentă soluționare. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2012.