ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 463/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 463/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față:

Prin

sentința penală nr. 51 din 14 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Mureș în

dosarul penal nr. 641/102/2008, s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina

inculpatului G.G. din infracțiunile de: trafic de droguri de risc în formă

continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.; complicitate la trafic internațional de droguri de risc,

prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile de: trafic de droguri de

risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000,

complicitate la trafic internațional de droguri de risc, prev. de art. 26 C.

pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 16 din Legea

nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina

inculpatului S.M. din infracțiunile de: trafic de droguri de risc în formă

continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.; complicitate la trafic internațional de droguri de risc,

prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen. în infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată,

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, complicitate la trafic internațional

de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 16

din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 345 alin. (1) și (2) C.

proc. pen., inculpatul G.G. a fost condamnat la pedeapsa principală de 1 an și

6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri risc, în

formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000,

modificată.

În baza art. 88 C. pen. coroborat cu

art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

durata reținerii de 24 de ore din 13 februarie 2008, orele 16:00 și a arestării

preventive începând cu data de 14 februarie 2008 și până la data de 9 decembrie

2008.

În baza art. 86

1

alin. (1)

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 86

3

alin. (1)

C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probațiune

de pe lângă Tribunalul Brașov la datele fixate de acest serviciu;

- să anunțe Serviciului de Probațiune de

pe lângă Tribunalul Brașov, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință

sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice acestui serviciu și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice orice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării

pedepsei sub supraveghere.

Potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen.,

i s-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei

accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În

baza art. 345 alin. (1) și 3 C. proc. pen. coroborat cu

art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului

G.G., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de

droguri de risc, prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, cu reținerea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În

baza art. 345 C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului

S.M., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri risc, în formă continuată, prev.

de art. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. cu reținerea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În

baza art. 88 C. pen. coroborat cu art. 357 alin. (2) lit.

a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore

din 13 februarie 2008, orele 17

:

40 și a arestării preventive începând cu

data de 14 februarie 2008 și până la data de 9 decembrie 2008.

În

baza art. 86

1

alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În

baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului

de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probațiune

de pe lângă Tribunalul Brașov la datele fixate de acest serviciu;

- să anunțe Serviciului de Probațiune de

pe lângă Tribunalul Brașov, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință

sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice acestui serviciu și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice orice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării

pedepsei sub supraveghere.

Potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen.,

i s-a interzis inculpatului, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei

accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În

baza art. 345 alin. (1) și 3 C. proc. pen. coroborat cu

art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului

S.M., pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc, prev. de

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu reținerea prevederilor art. 16 din Legea

nr. 143/2000.

În

baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat:

o cutie din material plastic de culoare roșu închis inscripționată M.M.D.H.K. pe

care s-au pus în evidență urme de rezină de cannabis, aflate în Camera De Corpuri

Delicte, din cadrul IGPR/DCJSEO, (dovada seria D, nr. X1.); 5 grame rezină de cannabis

- aflate în Camera De Corpuri Delicte din cadrul IGPR/DCJSEO. (dovada seria D,

nr. X2.); 8,5 grame rezină de cannabis - aflate în Camera De Corpuri Delicte din

cadrul IGPR/DCJSEO, (dovada seria D, nr. X3.); 3 grame rezină de cannabis (proba

nr. 1a) și 1,0 grame rezină cannabis (proba nr. 1b) aflate în Camera De Corpuri

Delicte din cadrul IGPR/DCJSEO, (dovada seria D, nr. X4.); 1.0 grame rezină de cannabis

- aflate în Camera De Corpuri Delicte din cadrul IGPR/DCJSEO, (dovada seria D,

nr. X5.).

De asemenea, au fost condamnați și inculpații

I.I., G.A.V. și D.A.

Pentru a pronunța această hotărâre prima

instanță a reținut, în esență, cu privire la inculpații S.M. și G.G., următoarele:

La data de 6 februarie 2008, Brigada de

Combatere a Criminalității Organizate Tg. Mureș s-a sesizat din oficiu, despre faptul

că numitul D.A., din Brașov, desfășoară activități legate de traficului de droguri,

constând în aceea că deține și oferă spre vânzare diferite cantități de hașiș (rezină

de canabis) pe raza municipiului Sighișoara.

La data de 8 februarie 2008 inculpatul

D.A. a fost identificat în Sighișoara, în jurul orelor 21

:

45, imediat după ce a coborât dintr-un

microbuz de transport persoane pe ruta Brașov - Târgu-Mureș. În urma percheziției

corporale, asupra acestuia au fost găsite droguri respectiv cannabis, astfel cum

rezultă din procesul-verbal din data de 8 februarie 2008.

Drogurile au fost supuse analizei de specialitate,

rezultând că este vorba de 1,6 grame rezină de cannabis, în care s-a pus în evidență

tetrahidrocannabinol

(raportul de constatare tehnico-științifică

din 11 februarie 2008).

Drogurile găsite asupra inculpatului D.A.

erau destinate comercializării, ceea ce a rezultat din declarațiile inculpatului

coroborate, în conformitate cu dispozițiile art. 69 C. proc. pen., cu depozițiile

martorilor R.B., H.S., M.C.S., M.Z.

Martorii, audiați atât în cursul urmăririi

penale cât și al cercetării judecătorești au relatat despre vizitele făcute în Sighișoara

la începutul lunii februarie 2008 de către inculpatul D.A., întâlnirile avute în

diferite cafenele sau cluburi cu acesta, despre faptul că le-a oferit hașiș și s-a

interesat de persoane dornice să cumpere cannabis, menționând și prețul de vânzare,

respectiv 120 RON pentru 1 gram. Au relatat de asemenea despre vânzarea unor țigări

cu hașiș (joint) de către inculpatul D.A., cu suma de 20 RON.

De asemenea, din declarațiile martorilor

a rezultat că în data de 8 februarie 2008, inculpatul D.A. a plecat din Sighișoara

la Brașov, pentru a se aproviziona cu droguri ce urma să le vândă.

Cu privire la proveniența drogurilor, respectiv

persoana de la care le-a obținut, inculpatul D.A. a susținut constant că este vorba

de o persoană numită „K" din Brașov, pe care l-a cunoscut în cursul anului

2007 la un club.

„K" identificat a fi inculpatul G.A.V.

i-a vândut inculpatului D.A., de mai multe ori, droguri de risc, sub forma rezinei

de cannabis, pe care acesta din urmă le-a vândut în special unor tineri din municipiul

Sighișoara.

Declarațiile inculpatului D.A., privind

cumpărarea de diferite cantități de droguri de la numitul K (inculpatul G.A.V.)

în anul 2007 și ianuarie 2008 s-au coroborat cu cele ale inculpatului G.A.V. care

a recunoscut că a vândut droguri persoanelor care îl sunau stabilind o întâlnire,

în cursul discuției telefonice fiind menționată doar suma de bani de care dispunea

respectiva persoană.

Din aceste comunicări lapidare, inculpatul

înțelegea că persoana are nevoie de droguri, pe care i le și ducea și le preda la

întâlnirea fixată.

Astfel cum a arătat și inculpatul, tranzacțiile

se efectuau pe loc în sensul că preda marfa și primea banii.

Aspectele menționate au fost dovedite și

de percheziția corporală efectuată asupra inculpatului G.A.V., în data de 9 februarie

2008, la o zi după identificarea inculpatului D.A.

Asupra inculpatului G.A.V. au fost descoperite

6 foițe de staniol de culoare argintie care conțineau fragmente vegetale, în formă

solidă, de culoare maronie. Aceste foițe și conținutul lor, reprezentate și în fotografiile

judiciare efectuate au fost analizate, rezultând că reprezintă 3,9, respectiv 1,4

grame rezină de cannabis, în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (raportul

de constatare tehnico-științifică din 11 februarie 2008).

Și cu privire la aceste cantități de cannabis

găsite asupra sa cu ocazia percheziției corporale, inculpatul G.A.V. a recunoscut

că erau destinate vânzării.

În

continuare, potrivit declarațiilor inculpatului G.A.V., I.I.

era cel care îl aproviziona cu droguri.

Inculpatul G.A.V. a relatat că l-a cunoscut

pe I.I., la clubul S.N. din Brașov, l-a întrebat dacă cunoaște persoane care consumă

droguri sub formă de hașiș întrucât le poate procura fiind aduse din Amsterdam,

colaborarea celor doi, modul în care stabileau întâlnirile, modalitatea de plată,

prețurile practicate, fiind arătate de G.A.V.

Susținerile inculpatului G.A.V. în sensul

implicării inculpatului I.I. în comerțul cu droguri de risc au fost confirmate și

de aspectele constatate în procesul-verbal din 10 februarie 2008 privind percheziția

corporală efectuată asupra inculpatului, fiind găsite 6 foițe de staniol conținând

o substanță maronie.

Aceste foițe, prezentate și în fotografiile

judiciare efectuate cu ocazia percheziției au fost supuse analizelor de laborator,

rezultând că este vorba de 5,6 grame rezină de cannabis, în care s-a pus în evidență

THC.

S-a reținut că, în timpul efectuării percheziției

corporale, întrebat fiind despre proveniența drogurilor găsite asupra sa, inculpatul

I.I. a declarat în prezența martorilor asistenți, că le-a primit de la o persoană

A, care i-a trimis substanța sus-mentionată din Amsterdam, Olanda, în cursul lunii

ianuarie 2008, prin intermediul firmei de transport „A”.

La locuința inculpatului I.I. a fost efectuată,

în baza autorizației judecătorului și o percheziție domiciliară, iar inculpatul

a predat o substanță solidă maronie, învelită într-o foiță de staniol, despre care

a declarat, în prezența martorilor asistenți că este hașiș și provine din Olanda.

Analizele de specialitate au confirmat

că reprezintă 9,2 grame rezina de cannabis, în probă punându-se în evidență tetrahidrocannabinol.

Declarațiile inculpatului G.A.V., cantitățile

de droguri găsite atât asupra inculpatului I.I. cât și la locuința sa au dovedit

că I.I. a deținut și comercializat în repetate rânduri droguri de risc sub forma

cannabisului.

Inculpatul I.I. a recunoscut de asemenea,

că îl cunoștea pe numitul K (inculpatul G.A.V.), că s-a întâlnit cu acesta și au

discutat despre droguri și îl aproviziona cu droguri de fiecare dată când i se solicita.

Inculpatul a relatat că a deținut droguri

și în vederea consumului propriu, aspect confirmat și de adresa emisă de Clinica

de psihiatrie Tg. Mureș, din care a reieșit că inculpatul I.I. a fost testat pentru

consum de marijuana, testul fiind pozitiv. Inițial, I.I. a arătat că drogurile provin

din Olanda, fiindu-i trimise din Amsterdam de o persoană numită A ce a cunoscut-o

pe internet, ulterior și-a modificat poziția și a susținut că a primit o cantitate

mai mare de droguri (hașiș) de la inculpatul G.G., pe care le-a porționat, învelit

în staniol și apoi vândut, dând mai multe bucățele numitului K (inculpatul G.A.V.)

pentru suma de 100 RON/bucată.

Tot cu privire la proveniența drogurilor,

a făcut referire că inculpatul G.G. era în legătură cu un prieten de-al său din

Olanda, căruia i se spunea T, cu care a și copilărit și care era în relații de prietenie

și cu inculpatul S.M., zis P.

I.I. a susținut că inc. S.M. și G.G. discutau

des cu „T" pe internet și telefon mobil, cerându-i să le procure droguri sub

formă de hașiș din Olanda ceea ce s-a și întâmplat după revelionul 2007-2008, astfel

încât inculpatul S.M. a plecat în Olanda după droguri, iar când s-a întors i-a dat

o cantitate mai mare, cerându-i să o vândă.

Inc. S.M. și G.G. ce au avut inițial calitatea

de martori și apoi de inculpați, au prezentat o altă situație de fapt, declarând

în esență că sunt consumatori de droguri și cel care le procura drogurile era inculpatul

I.I., de la care le cumpărau cu 20-50 RON bucata.

Ambii inculpați au negat că drogurile au

fost aduse de inculpatul S.M. din Olanda.

Asupra celor doi inculpați nu au fost găsite

droguri, doar la inculpatul S.M. fiind o cutie de plastic, în care s-au pus în evidență

urme de rezină de cannabis.

Ambii inculpați s-au declarat consumatori

(aspect confirmat și de testele de urină), inculpatul S.M. arătând că în cutia mai

sus descrisă ținea drogurile pe care le obținea de la inculpatul I.I.

O acuzație trebuie să fie susținută de

probe, clare, neechivoce, simpla supoziție, presupunere sau varianta prezentată

în actul de inculpare, nefiind suficientă pentru tragerea la răspundere a unei persoane.

Cu excepția declarațiilor inculpatului

I.I., combătute de cele ale inculpaților S.M. și G.G., în acuzarea acestora din

urmă privind introducerea în țară a drogurilor există o singură probă și anume,

un mesaj telefonic găsit pe telefonul mobil N., aparținând numitului G.G., trimis

de la numărul 1. ce conține injurii și amenințări.

Numitul „T" nu a fost identificat

și nu a dat declarații, nu există nici un element din care să rezulte că numărul

de telefon îi aparține și nici un indiciu concret că ar fi vorba de droguri.

Instanța de fond a apreciat însă că acest

mijloc de probă, verificarea telefonului mobil al inculpatului G. fost obținut ilegal,

situație în care, în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. (2) C. proc.

pen., nu a putut fi folosit în procesul penal.

Având în vedere că deși telefonul mobil,

prin multiplele sale funcții (unele asemănătoare computerului) este un suport de

stocare a datelor informatice, cercetarea acestuia, respectiv a datelor și a informațiilor

stocate s-a făcut în lipsa unei autorizații de percheziție, încălcându-se dispozițiile

art. 56 alin. (1) și 4 din Legea nr. 161/2003, care fac referire la aplicarea în

materie a dispozițiilor C. proc. pen. referitoare la efectuarea percheziției domiciliare.

În

afara acestui mijloc de probă, înlăturat de instanța de fond,

acuzarea a făcut referiri la declarația martorului B.R.M. care a arătat că în cursul

lunii ianuarie 2008, a discutat cu inculpatul I.I., acesta povestindu-i că are o

cantitate de hașiș adusă din Olanda de un prieten de-al lui, căruia îi spunea „P"

(inculpatul S.M.).

S-a reținut însă că acest martor doar reiata

ceea ce i-a povestit inculpatul I.I., adică varianta acestuia cu privire la modul

în care au ajuns drogurile în țară.

Cu privire Ia I.I. s-a reținut de instanța

de fond că a avut o poziție oscilantă și după ce inițial a arătat că a primit drogurile

din Olanda, ulterior a susținut că au fost aduse de inculpatul S.M.

În

concluzie, instanța de fond a apreciat că nu s-a dovedit că

drogurile au fost introduse în țară, cumpărate din Olanda de inculpatul S.M., cu

complicitatea inculpatului G.G., probele administrate nereușind să răstoarne prezumția

de nevinovăție a celor doi cu privire la această faptă.

S-a mai reținut că în cursul cercetării

judecătorești inculpații S.M. și G.G., au solicitat schimbarea încadrării juridice

a faptei reținute în actul de inculpare în sensul reținerii în favoarea lor a dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 143/2000 susținând că prin declarațiile date au denunțat și

facilitat identificarea și altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de

droguri (încheierea penală din 29 iunie 2009). Analizând declarațiile date de inculpați

în faza de urmărire penală, s-a constatat că într-adevăr au fost oferite date despre

alte persoane care vindeau droguri, respectiv hașiș. Astfel în declarația aflată

la dosar, inculpatul G.G., după ce a recunoscut că este consumator de cannabis,

a arătat cum a început să fumeze și a indicat persoana care i-a adus cannabisul

în persoana numitului T.F.

De asemenea, inculpatul a relatat și cu

privire Ia activitatea de trafic de stupefiante a inculpatului I.I. Inculpatul S.M.,

la rândul său, a făcut referire și la o altă persoană care comercializează hașiș,

în afara inculpatului I.I., arătând că acesta din urmă mai avea un prieten de Ia

care primea droguri, pe nume „K". S-a apreciat că inculpații au denunțat alte

persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, oferind suficiente detalii

și amănunte pentru identificarea și tragerea Ia răspundere penală a acestora. Astfel,

chiar în primele declarații date cei doi inculpați au indicat toate persoanele despre

care știau că au în vreun fel legătură cu traficul de droguri. În aceste condiții

instanța de fond a constatat, că cererile formulate de

inculpați,

sunt întemeiate și în baza art. 334 C. proc. pen. Ie-a admis și a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptelor în sensul reținerii prevederilor art. 16 din Legea

nr. 143/2000 modificată, referitoare Ia reducerea Ia jumătate a limitelor pedepsei

prevăzute de lege pentru ambele infracțiuni de săvârșirea cărora au fost acuzați

inculpații S.M. și G.G.

S-a apreciat că faptele inculpaților S.M.

și G.G., care în repetate rânduri, la sfârșitul anului 2007 și începutul anului

2008 au procurat și cumpărat diferite cantități de rezină de cannabis (hașiș) de

la inculpatul I.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de

droguri de risc, în formă continuată, prevăzută

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în favoarea celor doi inculpați fiind reținute și prevederile art. 16 din

Legea nr. 143/2000.

Împotriva sentinței Tribunalului Mureș

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpatul S.M.

Prin decizia penală nr. 17/A din 4

februarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca tardiv apelul inculpatului

S.M., a admis apelul parchetului, desființând în parte hotărârea atacată și rejudecând

cauza. În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptelor inculpatului G.G., din infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă

continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și complicitate la trafic

internațional de droguri de risc, prev. art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art.

33 lit. a) C. pen. în infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată,

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și complicitate la trafic internațional de droguri de risc, prev.

art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

În

baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptelor inculpatului S.M., din infracțiunile de trafic de droguri de

risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și trafic internațional

de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 16 din Legea nr. 143/2000 și cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile

de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic internațional

de droguri de risc, prev. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

În

baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului G.G. la pedeapsa de

3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă

continuată.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de complicitate

la trafic internațional de droguri de risc, prev. art. 26 raportat la art. 3

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Au fost menținute dispozițiile primei instanțe

cu privire suspendarea pedepsei sub supraveghere și a măsurilor de supraveghere

dispuse de prima instanță, durata termenului de încercare fiind stabilit Ia 5 ani.

Au fost menținute celelalte dispoziții

din hotărârea atacată cu privire Ia acest inculpat.

În

baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului S.M. Ia pedeapsa de

3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată.

În

baza art. 11 pct. 2 Iit. a) raportat Ia art. 10 Iit. c) C.

proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de trafic internațional

de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fiind menținute

dispozițiile primei instanțe cu privire suspendarea pedepsei sub supraveghere și

a măsurilor de supraveghere dispuse de prima instanță, durata termenului de încercare

fiind stabilit Ia 5 ani.

În

motivare, instanța de apel a reținut că starea de fapt a fost

corect reținută - pornind de Ia conținutul materialului probator administrat pe

parcursul desfășurării procesului penal în fața primei instanțe - hotărârea instanței

de fond fiind justă în ceea ce privește condamnarea celor doi inculpați și stabilirii

modalității de executare prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei stabilite.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea

nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2

- 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea

la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri

beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Interpretând acest articol, instanța de

apel a constată că pentru a deveni incident, în cazul fiecărui inculpat, trebuie

îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui denunț; denunțul să fie

făcut în cursul urmăririi penale, să faciliteze identificarea și tragerea Ia răspundere

penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.

Cu privire Ia prima condiție, aceea a existenței

unui denunț, cei doi inculpați au fost audiați inițial ca martori sub prestare de

jurământ la data de 10, respectiv 11 februarie 2008 (din dos. u. p.), însă după

ce inculpatul I.I. a fost prins și identificat, ca urmare a ajutorului dat de un

alt inculpat, G.A.V.

Ambilor martori (viitori inculpați) li

s-a adus la cunoștință că urmează să fie ascultați cu privire la implicarea numitului

I.I. în traficul și consumul de droguri (dos. u. p) și l-i s-a pus în vedere că

dacă nu vor spune adevărul în calitate de martori, vor fi pedepsiți pentru mărturie

mincinoasă.

S-a constatat că cei doi inculpați nu au

formulat un denunț în sensul art. 16 din Legea nr. 143/2000, ci au dat declarații

de martori. Datorită caracterului nesincer și a celorlalte probe administrate, prin

ordonanța procurorului din data de 13 februarie 2008 au fost extinse cercetările

și începută urmărirea penală și față de S.M. și G.G.

Simpla afirmație că au procurat droguri

de la I.I. și au consumat droguri împreună cu acesta, nu este suficientă ca dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 143/2000 să fie incidente, atâta timp cât S.M. și G.G. au

fost încunoștințați că vor fi audiați ca martori cu privire la implicarea numitului

I.I. în traficul și consumul de droguri.

Relatările celor doi legate de activitatea

lui I.I. nu au fost de natură să faciliteze identificarea și tragerea la răspundere

penală a acestuia, deoarece, inculpatul I.I. fusese deja identificat, urmarea ajutorului

dat de un alt inculpat, G.A.V.

Nici referirile făcute de S.M. cu privire

la o altă persoană pe nume "K" nu au fost suficiente să ducă la identificarea

și tragerea la răspundere penală a acesteia, pentru că nu au fost oferite datele

necesare prinderii persoanei respective.

Pentru a fi aplicabile dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 143/2000, este necesar ca denunțătorii să colaboreze cu organele

judiciare prin furnizarea unor informații cu privire la săvârșirea infracțiunii,

darea unor declarații, indicarea unor probe și alte asemenea elemente în vederea

tragerii la răspundere a acestor persoane, ceea ce însă nu s-a întâmplat în cazul

niciunuia dintre cei doi martori, deveniți ulterior inculpați.

Pentru că nu sunt îndeplinite cumulativ

condițiile cerute de art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a apreciat că este fondat

primul motiv de apel formulat de Parchet, înlăturându-se beneficiul reținut de prima

instanță pentru cei doi inculpați privind reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă.

Al doilea motiv de apel invocat de parchet

privind netemeinicia soluției de achitare a inculpaților sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de trafic internațional de droguri de risc și, respectiv complicitate

la trafic internațional de droguri de risc, s-a apreciat nefondat.

Inculpații S.M. și G.G. au negat constant

că S.M. a adus drogurile din Olanda, asupra lor nu au fost găsite droguri, doar

o cutie de plastic cu urme de rezină de cannabis și ambii s-au declarat consumatori,

recunoscând că au cumpărat de la lacușevici.

Inculpatul G.A.V. a declarat că drogurile

le cumpăra de la l.I. și nicidecum de la S.M. sau G.G. Declarațiile celor trei inculpați

s-au coroborat cu declarația inițială a inculpatului l.I., când a arătat că a primit

droguri de la prietenul A din Olanda, pentru consum propriu cât și comercializare,

vârvzându-le inclusiv lui G.A.V. și G.G.

Inculpatul D.A. a dat o singură declarație

olografă în care arata că a fost internat la Clinica de Psihiatrie din Tg-Mureș

împreună cu inculpatul S.M., de la care a aflat că a adus droguri din Olanda. Insă

această depoziție este contrazisă de celelalte declarații date de inculpat în cursul

urmăririi penale, pentru ca în instanță să declare că în afară de inculpatul G.A.V.

nu i-a cunoscut pe ceilalți inculpați.

Așadar, în acuzarea celor doi inculpați

au rămas doar declarațiile oscilante ale inculpatului I.I. și în lipsa altor mijloace

de probă, nu sunt suficiente probe pentru pronunțarea unei soluții de condamnare,

astfel încât soluția de achitare pentru infracțiunile de trafic internațional de

droguri și complicitate la trafic internațional de droguri de risc pronunțată de

prima instanță este temeinică și legală.

În

ceea ce-l privește pe inc. S.M., s-a constatat că a fost prezent

la dezbaterile din 17 martie 2010, termenul de apel de 10 zile curgând de la data

pronunțării, 14 aprilie 2010, însă declarația de apel a fost înregistrată la 27

aprilie 2010, cu depășirea termenului prev. de art. 363 alin. (1) C. proc. pen.,

prin urmare apelul său a fost respins ca tardiv.

Împotriva deciziei penale nr. 17/A din

4 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, au declarat recurs Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și inculpatul G.G.

În

ședința publică din data de 20 februarie 2012, reprezentantul

parchetului a învederat că retrage recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 17/A din 4 februarie 2011 a Curții

de Apel Târgu Mureș.

În

raport de dispozițiile art. 385

4

combinat cu prevederile

art. 369 C. proc. pen., conform cărora până la închiderea dezbaterilor, recursul

declarat

de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior, instanța va lua act

de retragerea recursului parchetului.

În

recurs, inculpatul G.G. a solicitat reducerea pedepsei, urmând

a se avea în vedere circumstanțele personale favorabile ori aplicarea unei sancțiuni

cu caracter administrativ întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al

unei infracțiuni, iar în final achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din materialul probator

nu a rezultat că a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea sa în

primă instanță.

Examinând

motivele de recurs invocate, cât și din

oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului

G.G. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

În

cauza dedusă judecății se reține că împotriva sentinței penale

nr. 51 din 14 aprilie 2010 a Tribunalului Mureș, inculpatul G.G. nu a declarat apel.

Hotărârea primei instanțe a fost atacată

de parchet sub aspectul greșitei rețineri a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000

în favoarea inculpaților G.G. și S.M. și greșita achitare a celor doi inculpați

pentru trafic internațional de droguri și respectiv complicitate la această infracțiune

prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 26 rap. la art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, împotriva aceleiași hotărâri

a declarat apel și inculpatul S.M.

Prin decizia penală nr. 17/ A din 4

februarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca tardiv apelul inculpatului

S.M., a admis apelul parchetului, desființând în parte hotărârea atacată și rejudecând

cauza, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptelor inculpatului G.G., din infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă

continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și complicitate la trafic

internațional de droguri de risc prev. art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art.

33 lit. a) C. pen. în infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată,

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și complicitate la trafic internațional de droguri de risc, prev.

art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului S.M., din infracțiunile de

trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000

și trafic internațional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen. în infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată,

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și trafic internațional de droguri de risc, prev. art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În

baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului G.G. la pedeapsa de

3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă

continuată.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de complicitate

la trafic internațional de droguri de risc, prev. art. 26 raportat la art. 3

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Au fost menținute dispozițiile primei instanțe

cu privire suspendarea pedepsei sub supraveghere și a măsurilor de supraveghere

dispuse de prima instanță, durata termenului de încercare fiind stabilit la 5 ani.

Au fost menținute celelalte dispoziții

din hotărârea atacată cu privire la acest inculpat.

În

baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului S.M. la pedeapsa de

3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de trafic internațional

de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fiind menținute

dispozițiile primei instanțe cu privire suspendarea pedepsei sub supraveghere și

a măsurilor de supraveghere dispuse de prima instanță, durata termenului de încercare

fiind stabilit la 5 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva

deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia

pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la

această modificare.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile

legal enunțate, în situația în care inculpatul nu folosește apelul, iar în apelul

declarat de procuror se modifică numai durata pedepsei închisorii, perioada termenului

de încercare în sensul majorării acestora și sunt înlăturate dispozițiile art. 16

din Legea nr. 143/2000, potrivit dispozițiilor art. 385

1

alin. (4) C.

proc. pen., recursul inculpatului poate fi examinat numai sub aceste aspecte, iar

nu și cu privire la existența faptei și vinovăției inculpatului ce au fost definitiv

stabilite prin hotărârea de condamnare, ce inculpatul nu a înțeles să o atace, achiesând

la hotărârea pronunțată.

Așadar, în recurs inculpatul G.G. poate

formula critici ale deciziei pronunțate în apel doar cu privire la majorarea pedepsei

de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare pentru trafic de droguri de

risc în formă continuată, majorării termenului de încercare a suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei de la 3 ani și 6 luni la 5 ani și înlăturării dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 143/2000 din încadrarea juridică a faptelor prev. de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

O dată ce în recurs inculpatul a criticat

decizia din apel numai sub aspectul individualizării pedepsei solicitând redozarea

sau aplicarea unei sancțiuni administrative dar și a nelegalității apreciind că

se impune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. c) C. proc. pen., în raport de cele expuse și în acord cu prevederile

art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

va analiza recursul inculpatului G.G. doar cu privire la durata pedepsei majorată

în apel la 3 ani închisoare, prin prisma cazului de casare prev. de dispozițiile

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., pedepse greșit individualizate în raport

cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că majorând pedeapsa

inculpatului G.G. pentru infracțiunea săvârșită de trafic de droguri de risc, de

la 1 an și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare, corect s-au avut în vedere criteriile

generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul

de lege - de la 3 ani la 15 ani închisoare, natura și gravitatea faptei comise -

trafic de droguri de risc - împrejurările comiterii faptei, circumstanțele reale

în care a fost săvârșită, inclusiv datele care circumstanțiază persoana inculpatului.

Fiind stabilită o pedeapsă într-un cuantum

orientat spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură

suficientă atât datele care circumstanțiază persoana inculpatului (vârstă, antecedente

penale) cât și

pericolul social concret al faptei, pus

în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat, cantitatea redusă

de droguri traficată.

Este adevărat că inculpatul G.G. este necunoscut

cu antecedente penale, însă această împrejurare este insuficientă a conduce la reținerea

circumstanțelor atenuante și implicit la reducerea pedepsei sub minimul special

în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei.

Corect instanța de apel a apreciat că nu

sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru cei doi inculpați

întrucât pentru a beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei, persoana

care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 - 10 trebuie ca în timpul

urmăririi penale să denunțe și să faciliteze identificarea și tragerea la răspunderea

penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.

Or, în cauză inculpații G.G. și S.M. nu

au formulat denunțuri în sensul dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 ci

au dat declarații ca martori la urmărire penală ce nu au condus la identificarea

și tragerea la răspundere penală a inculpatului I.I., de vreme ce acesta din urmă

fusese deja identificat, urmarea relatărilor altui coinculpat G.A.V.

Prin urmare, majorarea pedepsei inculpatului

G.G. în apel de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare este urmarea înlăturării

dispozițiilor art. 16 din Legea nr- 143/2000 din încadrarea juridică a faptei inculpatului

corect dispusă de instanța de apel din considerentele arătate.

De asemenea, nu se justifică aplicarea

unei sancțiuni cu caracter administrativ prevăzută la art. 91 C. pen., pe motiv

că fapta inculpatului G.G. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,

întrucât infracțiunea de trafic de droguri de risc prezintă gradul de pericol social

al unei infracțiuni, urmând a se avea în vedere și modul și mijloacele de săvârșire

a faptei, împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi

putut produce.

Constatând că decizia atacată este legală

și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 17/A din 4 februarie 2011

a Curții de Apel Târgu Mureș, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale

nr. 17/A din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Respinge ca nefondat recursul declarat

de recurentul inculpat G.G. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul inculpat G.G. la plata

sumei de 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 RON reprezentând

onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru

intimatul inculpat S.M. în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 februarie 2012.