ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3963/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3963/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 196/D din 10 august

2012 Tribunalul Bacău în temeiul art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu

art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat inculpatul N.G., la pedeapsa de

12 de ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), teza II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului N.G., pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art. 350

C. proc. pen. a menținut starea de arest.

În temeiul art. 88 C.

pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 26

aprilie 2012 la zi.

În temeiul art. 17 C.

proc. pen. rap. la art. 529 și 1357 C. civ. a obligat inculpatul să plătească

minorilor: N.I., N.A., N.I., N.E., N.P. și N.C. cu titlu de contribuție

periodică lunară, câte 42,5 RON, la nivelul venitului minim pe economie,

începând cu data de 26 aprilie 2012 și până la majoratul acestora.

În temeiul art. 14,

346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., a luat act că partea vătămată

S.I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 109

C. proc. pen. a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu

ocazia cercetării la fața locului, și a necropsiei, aflate și înregistrate în

Registrul de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău la nr. 17 din 18 mai

2012.

În temeiul art. 118

lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat sapa folosită la săvârșirea

infracțiunii și înregistrat în Registrul de Corpuri delicte al Tribunalului

Bacău la nr. 17 din 18 mai 2012.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul

N.G., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

aceasta sentință, instanța de fond a reținut ca situație de fapt următoarele:

Inculpatul N.G. a

fost căsătorit cu victima N.E.C. timp de 24 de ani, din relația lor rezultând

10 copii, din care în prezent 6 sunt minori și se aflau în grija părinților.

Din motive imputabile

ambelor părți, în ultimii ani de conviețuire, relația de căsnicie din aceștia

s-a înrăutățit, motiv pentru care în luna noiembrie 2011 victima N.E.C. a

introdus acțiune de divorț.

În jurul orelor

08,00, factorul poștal le-a adus hotărârea judecătorească prin care s-a dispus

desfacerea căsătoriei, act pe care ambii soți l-au lecturat, fără a avea

discuții contradictorii pe această temă.

În jurul orelor 09,30

la locuința soților N. a venit în vizită vecina J.M., cu care aceștia au

consumat 2 bidoane cu bere, a câte 2 litri fiecare.

Din declarația

martorei J.M., rezultă că în timpul vizitei sale, victima i-a adus la

cunoștință că a primit hotărârea de divorț și că soții nu s-au certat în fața

ei.

În jurul orelor 12,00

J.M. a plecat la domiciliul său, fiind condusă până la poartă de către ambii

soți.

La circa 5 minute

după acest moment, în timp ce se afla în curtea locuinței, inculpatul a intrat

în altercație cu soția și, pe fondul stării de ebrietate și nervozității

excesive, cu sapa pe care o avea asupra sa, i-a aplicat mai multe lovituri în

zona capului - parietal stânga.

În urma loviturilor

primite, victima a căzut la pământ cu fața în jos și, după circa 20 de minute,

a decedat.

După aplicarea

loviturilor cu efect tanatogenerator inculpatul s-a deplasat în camera din

locuință, în care se afla fiul său N.F. căruia i-a spus că "a făcut ceva

rău" după care i-a comunicat că a lovit-o pe soția sa cu sapa în cap și

aceasta a decedat.

Ieșind în curtea

locuinței martorul N.F. a văzut-o pe mama sa N.E.C. căzută la pământ cu fața în

sus în stare de comă prezentând leziuni în zona capului.

Deplasați la fața

locului lucrătorii de poliție au găsit în curtea locuinței familiei N. din sat

Valea Mare, com. Roșiori, jud. Bacău, cadavrul victimei N.E.C. situat la o

distanță de circa 6 m de poarta de acces în curte și la circa 1 m distanță de

gardul ce desparte curtea de grădina din fața casei, poziționat cu fața în jos

și prezentând urme evidente de violență în zona capului. Cu aceeași ocazie a

fost găsit obiectul contondent folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv o

sapă a cărei coadă s-a rupt în momentul aplicării ultimei lovituri și care

prezenta mai multe pete sub formă de stropi de culoare brun roșcat cu aspect de

sânge provenind de la victimă.

Potrivit raportului

de constatare medico-legală din 11 mai 2012 al S.M.L. Bacău rezultă că moartea

numitei N.E.C. a fost violentă și s-a datorat unui traumatism complex cranio

facial cu fractură de boltă și bază, hemoragie meningiană, inundație

ventriculară, contuzie dilacerare cerebrală. Leziunile au fost sigur și direct

mortale și s-au produs prin loviri repetate cu obiect contondent și tăietor.

Caracteristicile

anatomo-patologice ale leziunilor de violență atestă că au fost produse cu sapa

prin lovire cu lama (o dată) și cu muchia (de cel puțin 4 ori) în cap și o dată

în brațul stâng.

Caracteristicile

anatomo-topografice ale leziunilor arată că acestea au fost produse prin lovire

cu sapa din față și lateral, victima aflată în picioare. După aplicarea

loviturii fatale (cranio facială stânga), nu sunt leziuni care să sugereze că

au fost produse în timp ce victima se afla căzută la pământ.

În momentul decesului

victima se afla în stare de ebrietate (alcoolemie 1,50 gr

‰

).

Această situație de

fapt a fost reținută pe baza următorului material probatoriu: act de sesizare,

proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, proces-verbal de

examinare criminalistică cu planșe foto, acte medicale deces victimă, Sentința

civilă nr. 2720/2012 a Judecătoriei Bacău, declarațiile martorilor N.F., J.M.,

C.F. și C.A., declarațiile de recunoaștere ale inculpatului N.G.

În drept, instanța a

apreciat că acțiunile inculpatului N.G. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Inculpatul N.G. a

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., în sensul

că recunoaște în întregime fapta imputată.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile

generale prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptei

săvârșite, urmările acesteia, împrejurările în care a fost comisă, persoana

inculpatului (că este văduv, are ca studii școala profesională, stagiul militar

satisfăcut, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă,

fiind în stare de ebrietate).

În privința

solicitări inculpatului de a i se aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută

de lege, prin reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

instanța a avut în vedere că temeiul juridic indicat nu are caracter

obligatoriu, nu se impune orientarea pedepsei spre minimul special pentru a

putea fi redusă pedeapsa cu o treime. În schimb instanța este obligată să nu

depășească maximul redus cu o treime, ca urmare a atitudinii sale de

recunoaștere.

S-a apreciat că nu se

justifică și reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) și

c) C. pen.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul N.G., criticând-o sub

aspectul greșitei individualizări a pedepsei.

Prin Decizia penală

nr. 123 din 2 octombrie 2012 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Instanța de apel a apreciat

că pedeapsa aplicată inculpatului, a fost judicios individualizată cu

respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând funcțiilor de

constrângere și reeducare precum și scopului preventiv, reflectând gravitatea

infracțiunii și gradul de vinovăție a acestuia.

De asemenea, a

apreciat că, atitudinea de recunoaștere a inculpatului manifestată în cursul

procesului penal nu constituie o împrejurare suficientă doar prin ea însăși

care să justifice reducerea pedepsei, producând deja efecte favorabile acestora

prin reținerea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. a căror aplicare

a condus la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

În același timp s-a

apreciat că, lipsa antecedentelor penale și comportarea corectă în societate nu

constituie împrejurări ce pot fi reținute ca circumstanță atenuantă prev. de

art. 74 lit. a) C. pen.

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de apel, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul

N.G., invocând cazul de casare reglementat de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei

pedepse într-un cuantum redus.

Recursul este

nefondat.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că, din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că, în mod corect s-a reținut fapta și vinovăția

inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale

în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără

dubiu că, în data de 26 aprilie 2012 numitul N.F. a sesizat organele de poliție

cu privire la faptul că la aceiași dată, în jurul orelor 12,00 tatăl său N.G.,

în timp ce se afla în curtea locuinței sale, a lovit-o de mai multe ori cu o

sapă în zona capului pe soția sa N.E.C., provocându-i leziuni în urma cărora

aceasta a decedat-întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Înalta Curte

apreciază că, nu sunt întemeiate criticile formulate de inculpat reținând că,

în cauză, s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea

tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai

adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și

astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen. Prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că în cauză,

s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C.

pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei

comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire a faptei, dar și de

circumstanțele personale ale inculpatului care caracterizează pozitiv persoana

sa (lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră de recunoaștere a

faptei).

De asemenea, se are

în vedere modul concret în care inculpatul a conceput și a săvârșit

infracțiunea (prin lovirea de mai multe ori cu o sapă în zona capului a soției

sale), astfel că inculpatul manifestă o vădită lipsă de respect față de

valorile sociale fundamentale protejate de legea penală - dreptul la viață al

persoanei, motiv pentru care reducerea pedepsei nu se justifică.

Înalta Curte reține

că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa de 12 de ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

aplicată inculpatului N.G. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător

circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, având în vedere

împrejurările comiterii faptei și consecințele acesteia.

În consecință, față

de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că, pedeapsa de 12 de ani

închisoare a fost just individualizată, nejustificându-se reducerea acesteia.

În consecință,

apreciind, pentru motivele anterior expuse, că pedeapsa stabilită a fost corect

individualizată, fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului și realizarea

scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen., Înalta Curte

constată că, nu se impune reducerea acesteia, nefiind incident în speță cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Neexistând alte

temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva Deciziei penale nr. 123 din 2

octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce,

din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 26 aprilie

2012 la 3 decembrie 2012.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit

pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva Deciziei penale nr.

123 din 2 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 26 aprilie

2012 la 3 decembrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AA