ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3842/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1060 din 15 octombrie

2012 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca

nefondat recursul inculpatului N.B.C. declarat împotriva încheierii din 10

octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Vaslui prin care, în baza art. 300

1

C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul N.B.C.

La termenul de

judecată din 21 noiembrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, conform dispozițiilor

art. 302 alin. (1) raportat la art. 385

1

și art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. și la art. 141 C. proc.

pen., a pus în discuție excepția de admisibilitate a recursului declarat de

inculpat.

Concluziile

reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului desemnat din oficiu al

inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Recursul inculpatului

este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 160

b

C. proc. pen. s-a instituit obligația instanței de a verifica periodic, dar nu

mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive,

prevăzându-se în alin. (3) din același articol că, atunci când constată că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Potrivit alin. (4)

din același articol, încheierea poate fi atacată cu recurs, prevederile art.

160

b

alin. (2) C. proc. pen., aplicându-se în mod corespunzător.

Această dispoziție

trebuie corelată, însă, cu prevederile art. 141 C. proc. pen., pentru care este

reglementată calea de atac, împotriva încheierii pronunțate de instanță în

cursul judecății, privind măsurile preventive.

Art. 141 alin. (1) C.

proc. pen. prevede că încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care

se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri

preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive,

poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat.

Rezultă, deci, că

încheierea la care se referă dispoziția menționată poate fi atacată separat cu

recurs numai dacă este dată în primă instanță și în apel, iar nu și în cazul în

care este pronunțată de instanța de recurs.

Ca urmare, textul de

lege arătat nu are aplicabilitate în speță deoarece hotărârea atacată, în

cauză, nu este o încheiere, ci o decizie, care a fost pronunțată de Curtea de

Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, ca instanță de recurs,

astfel că este evident că recursul declarat de inculpat trebuie considerat

inadmisibil, hotărârea atacată fiind definitivă.

În consecință,

constatându-se inadmisibil recursul declarat, va fi respins cu obligarea

inculpatului la cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.B.C. împotriva Deciziei penale

nr. 1060 din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 21 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA