AFFAIRE TEKELİOĞLU c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

27.05.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE TEKELİOĞLU c. TURQUIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ TEKELprecum TURCIA (Cercetarea nr. 16139/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 mai 2008 DEFINIF 27/08/2008 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Tekeliolu c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Ayse Ișikaș, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjuncte de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 6 mai 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 16139/03) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Cahit Tekeliolu ( reclamantul a sesizat Curtea la 9 aprilie 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 14 octombrie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 3, Curtea a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. ÎN FAȚĂ CIRCONSTANȚELE DE LA L Acestea S-au născut în 1951 și își are reședința în Ankara. La 30 ianuarie 2001, la ora 21:00, în timpul unei dezbateri la Marea Cameră Națională din Turcia difuzată în direct la televizor, reclamantul, deputat, a fost insultat de deputați ai unui alt partid politic. A izbucnit o altercație între el și deputatul F.Ș. În busculada care a urmat, reclamantul a fost lovit cu pumni de către F.Ș. La rândul său, el l-ar fi lovit pe acesta în cap. La scurt timp după îmbrâncire, F.Ș. se va prăbuși în sala Adunării unde a murit. Potrivit raportului de autopsie efectuat, F.Ș. a murit de un infarct cauzat de o stare de reținere extremă. Raportul a menționat, de asemenea, că victima, care suferă de o boală de inimă, a fost lovită în cap și că aceasta ar fi putut provoca o tulburare neuro-hormonală correlativă a unei crize acute a bolii cronice, ceea ce ar fi dus la un accident cardiovascular fatal. Printr-un act de punere sub acuzare prezentat la 2 februarie 2001, procurorul Republicii a intentat o acțiune publică în fața tribunalului din Ankara, împotriva reclamantului și a altor doi deputați pentru atac și omor prin imprudență. În timpul procedurii penale, reclamantul a respins acuzațiile aduse împotriva acestuia. El a declarat că aproape treizeci de oameni au fost prinși în încălzire și că el însuși a fost atins de pumni. El a afirmat că F.Ș. la atacat primul și l-a lovit în cap atunci când a încercat să se protejeze. El nu a contestat concluziile raportului autopsiei în fața instanței de judecată. Prin hotărârea din 21 februarie 2002, instanța de judecată l-a recunoscut pe reclamantul vinovat de acte de fapt asupra persoanei F.Ș. care a cauzat moartea fără intenție să o dea, și l-a condamnat la doi ani și nouă luni de închisoare. Curtea a considerat că reclamantul trebuia să beneficieze de circumstanțe atenuante, deoarece a fost provocat de insulte și atacuri fizice ale F.Ș. 10. Pentru a stabili vinovația reclamantului, tribunalul se baza pe depozițiile a treizeci și șase de martori citate de părți, pe mărturisirea parțială a reclamantului, pe reconstituirea faptelor la fața locului în prezența anumitor martori oculari și a reclamantului, pe raportul autopsiei și pe alte dovezi materiale, în special sutele de fotografii luate în timpul incidentelor. În timpul audierilor în fața instanței de judecată, reclamantul a fost asistat de reprezentanții săi. După documentele dosarului, el nu a contestat nici una dintre declarațiile martorilor audiați. În motivele judecății sale, instanța d'asississe reconstituie cronologia faptelor din fotografiile prezentate. Ea a menționat una dintre aceste clișee, pe care F.Ș. sărea la gâtul reclamantului. Judecata s-a reflectat la două fotografii care îl arătau pe reclamant dându-i pumni în față și în capul lui F.Ș., precum și la imaginile făcute imediat după acestea. Pe acestea din urmă, se considera că starea de suferință și de neliniște menționate de raportul autopsiei ca o cauză a atacului de cord fatal era vizibilă pe trăsăturile victimei. 11. Prin hotărârea din 23 octombrie 2002, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 21 februarie 2002 în cursul acestei proceduri, avizul procurorului general în apropierea Curții de Casație nu a fost notificat reclamantului. 12. În temeiul Legii privind executarea pedepselor, reclamantul a fost eliberat după un an, o lună și douăsprezece zile de închisoare. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 13. Legea nr. 4778, intrată în vigoare la 11 ianuarie 2003, a adăugat un nou paragraf la art. 316 din Codul de procedură penală, în temeiul căruia avizul procurorului general în apropierea Curții de Casație trebuie notificat părților interesate. 4829, care a intrat în vigoare la 19 martie 2003, a precizat că avizul procurorului general în apropierea Curții de Casație trebuie comunicat în special inculpaților și apărătorilor săi și că aceștia din urmă pot răspunde în termen de șapte zile. 15. Aceste ultime modificări legislative au fost introduse în noul Cod de procedură penală adoptat de legea nr. 5271 care a intrat în vigoare la 17 decembrie 2004 (art. 297 din noul cod). ÎN DREPTUL VIOLAȚIEI ALIMENTARE DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIA PRIVIND admisibilitatea 16. Reclamantul se plânge de necomunicarea avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație. În acest sens, invocă articolul Õ 1 din Convenție care, în pasajul său relevant în speță, se citește astfel: Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instanță (...), care va hotărî, fie cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, fie cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) 17. Guvernul contestă această teză. 18. Curtea constată că nu există niciun alt motiv întemeiat în mod vădit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. Pe fond 19. Reclamantul a declarat că nu a avut cunoștință de avizul procurorului general. 20. Guvernul susține că Curtea de Casație a desfășurat o ședință în cursul căreia avizul procurorului general a fost citit în prezența reclamantului și a avocatului său. În urma acestei lecturi, avocatul reclamantului a declarat că nu mai are nimic de adăugat. Guvernul afirmă, de asemenea, că procurorul general a solicitat ca hotărârea de condamnare să fie încălcată în avizul său, care a fost, prin urmare, în favoarea reclamantului. 21. Curtea amintește că a examinat un litigiu identic cu cel prezentat în speță și că a ajuns la concluzia încălcării articolului 6 alineatul (1) din convenție, din cauza necomunicarii cu reclamanta a avizului procurorului general, a naturii observațiilor acestuia și a lariii pentru justițiabilul d a răspunde în scris (a se vedea, printre multe altele, Göç citată anterior, §§ 55 Arslan c. Turcia , 20 septembrie 2007, nr. 67036/01, § 31). 22. În acest caz, Comisia consideră că reclamantul ar trebui să dispună de termenele necesare pentru a consulta avizul procurorului, indiferent dacă acesta a fost favorabil sau nu, înainte de a ajunge la tribunal. În lipsa unei comunicări a acestui aviz, Comisia a pierdut orice șansă de a-și prezenta observațiile. În plus, în cazul unui aviz favorabil, acesta ar fi trebuit să aibă posibilitatea de a se aliniază poziției procurorului și de a beneficia de un mijloc mai bun de apărare a intereselor sale în fața Curții de Casație. 23. Curtea consideră că Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Reclamantul se plânge de lipsa de echitate a procedurii în fața tribunalului din Ankara, de o încălcare a prezumției de nevinovăție și de nerespectarea egalității armelor, pe motiv că nu a putut interoga martorii și că nu a dispus de timp și de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale. Mai mult decât atât, el pune la îndoială aprecierea raportului de autopsie al instanței de judecată. El a susținut încălcarea art. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până când vinovăția sa este stabilită legal. Orice acuzat are dreptul în special la: (...) să dispună de timpul și de facilitățile necesare pregătirii apărării sale; (...) să interogheze sau să pună sub semnul întrebării martorii aflați în întreținere și să obțină convocarea și interogarea martorilor cu descărcare de gestiune în aceleași condiții ca și martorii aflați în întreținere; (...) 26. Guvernul contestă afirmațiile reclamantului. 27. Curtea amintește în această privință că orice proces penal, inclusiv aspectele sale procedurale, trebuie să aibă un caracter contradictoriu și să garanteze egalitatea armelor între acuzare și apărare: acesta este unul dintre aspectele fundamentale ale dreptului la un proces echitabil. Dreptul la un proces penal contradictoriu implică, atât pentru acuzare, cât și pentru apărare, posibilitatea de a lua cunoștință de observațiile sau de dovezile prezentate de cealaltă parte. În plus, art. 6 alin. 2977/96, § 44, CEDH 2000-II Georgios Papageorgiou c. Grecia 59506/00, § 36, CEDH 2003 VI). 28. Curtea reamintește, de asemenea, că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (d) lasă întotdeauna, în principiu, responsabilitatea de a judeca utilitatea unei oferte de probe pentru fiecare martor în sensul Cu toate acestea, noțiunea de egalitate a armelor nu epuizează conținutul alin. (3) lit. (d) din art. 6, nici alin. (1), al cărui paragraf reprezintă o aplicare printre multe altele (a se vedea în special Vidal c. Belgia, 22 aprilie 1992, seria A nr. 235 B, p. 14, § 33 Bricmont c. Belgia, 7 iulie 1989, seria A n 158, p. 31) Solakov c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, nr. 47023/99, § 57, CEDO 2001 X). 29. Misiunea încredințată Curții prin Convenție nu constă în a se pronunța dacă depozițiile martorilor au fost acceptate în mod corespunzător ca probe, ci în a verifica dacă procedura luată în considerare în ansamblul său, inclusiv modul de prezentare a mijloacelor de probă, a avut un caracter echitabil (a se vedea, printre multe altele, Hotărârile A.M. c. Italia, 37019/97, § 24, CEDO 1999 Van Mechelen și alții c. Țările de Jos, 23 aprilie 1997, Rec., 1997, p. 711, § Doorson c. Țările de Jos, 26 martie 1996, Rec., 1996-II, p. 470, §; și, mutatis mutandis García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 28, CEDO 1999-I). 30. În speță, Curtea arată că reclamantul a fost condamnat la încheierea unei proceduri contradictorii în cursul căreia a fost în măsură să își prezinte observațiile, să prezinte dovezi și să facă să se facă auzită audierea martorilor. În plus, Comisia observă că țarcul de șezut se bazează pe elemente materiale pentru a stabili vinovăția reclamantului. În special, din dosar reiese că un număr mare de martori, inclusiv cei menționați de solicitant, au fost audiați în timpul procedurii, că raportul de autopsie, care nu a fost contestat de solicitant, a fost examinat și analizat în motivele hotărârii în cauză, că a fost efectuată o refacere a faptelor în prezența reclamantului și din fotografiile luate în timpul incidentului. În plus, instanța de judecată a luat în considerare provocarea F.Ș. față de reclamant pentru a stabili pedeapsa. 31. Curtea consideră că, în ceea ce privește prezentarea obiecțiilor sale, în special cel care susține o încălcare a prezumției de nevinovăție, reclamantul nu oferă nici o precizie și că argumentația sa nu este pe deplin susținută. În realitate, Curtea, care nu are caracter arbitrar în procedura urmată, nu vede niciun motiv pentru a pune în discuție, în speță, aprecierea instanțelor naționale, căreia îi revine responsabilitatea principală de a-și interpreta competența și de a aplica dreptul intern ( Fabre c. Franța, 69225/01, 2 noiembrie 2004, § 21). 32. Astfel, având în vedere elementele dosarului și ale procedurii în ansamblul său, Curtea consideră că reclamantul nu a fost privat de un proces echitabil. În aceste condiții, examinarea prezentelor obiecțiuni nu permite să se constate nicio aparență de încălcare a articolului 6 alineatul (1), 2 și 3 din Convenție. 33. Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (4) din convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 35. Reclamantul solicită 12 000 EUR (EUR) pentru prejudicii materiale, din cauza lipsei de câștig, care corespunde unui scor pe care l-ar fi încasat în calitate de deputat în Parlamentul European și nu și-a pierdut mandatul și, de asemenea, a solicitat 144 000 EUR pentru pierderea financiară cauzată de închiderea farmaciei sale ca urmare a condamnării sale, precum și rambursarea sumei de 421 EUR 383 EUR, sumă pe care a fost obligat să o plătească moștenitorilor F.Ș. cu titlu de despăgubiri. Din cauza condamnării sale, el a suferit, de asemenea, o pierdere a pensiei sale de pensionare din cauza condamnării sale, pe care o evaluează la 352 227 EUR. În total, solicită o sumă de 577 838 EUR pentru daune materiale și, în cele din urmă, solicită 200 000 EUR pentru prejudicii morale. 36. Guvernul contestă aceste pretenții. 37. În ceea ce privește pierderile de venituri pretinse de reclamant, Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În conformitate cu jurisprudența sa constantă, Curtea consideră că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru pretinsul prejudiciu moral ( Kömürcü c. Turcia, nr. 77432/01, 22 iunie 2006, § Ayçoban și altele menționate anterior, § 32). Cheltuieli și cheltuieli de judecată 38. Reclamantul solicită, de asemenea, 38 786 EUR pentru rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor suportate în fața instanțelor interne și a Curții. În această privință, acesta prezintă contractul încheiat între avocați și el însuși, precum și un joncțiune a cheltuielilor. 39. Guvernul contestă aceste pretenții. Acesta observă că reclamantul nu furnizează nici un document privind cheltuielile sale și cheltuielile de judecată în afara contractului menționat anterior. El consideră că: Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce recurentei 1 000 EUR în acest scop, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. PE ACESURI, CURȚA, ÎN LUANIMITATE, Declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe necomunicarea reclamantului de aviz al procurorului general în apropierea Curții de Casație și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; A declarat că constatarea unei încălcări oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant A declarat că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru a fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 27 mai 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte