ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6253/2019

Ședința publică din data de 06 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Electroputere VFU Pașcani S.A., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Ajutor de Stat, Unitatea de Implementare a schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 1680/2008, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 278 alin. (6) din Codul de procedură fiscală a formulat cerere de suspendare privind următoarele acte: Răspunsul MFP nr. x/25.10.2018 prin care a fost soluționată contestația fiscală formulată; Decizia de recuperare a ajutorului de stat nr. 11645/05.09.2018 prin care s-a dispus recuperarea ajutorului de stat acordat sub formă de finanțare nerambursabilă în cuantum de 21.118.823,53 RON (debit principal și dobândă); Raportul nr. x/18.07.2018 emis de către MFP.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 64 din 7 iunie 2019, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a raportului nr. x/18.07.2018 formulată de către reclamanta Electroputere VFU Pașcani S.A în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală Ajutor de Stat, Unitatea de Implementare a Schemei de Ajutor de Stat Instituită prin H.G. nr. 1680/2008 - reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași; a respins ca lipsită de interes cererea de suspendare a Răspunsului MFP nr. x/25.10.2018; a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 a deciziei nr. 11645/05.09.2018.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 64 din 7 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Electroputere VFU Pașcani S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată.

Recurenta susține că prima instanță nu a prezentat motivele pentru care a respins argumentele de ordin procedural invocate de societate cu privire la decizia contestată motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recurenta susține nelegalitatea sentinței recurate prin raportare la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că prima instanța a interpretat eronat dispozițiile legale ale art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind condiția pagubei iminente și existența cazului bine justificat prin raportare la argumentele invocate de către Electroputere VFU Pașcani S.A. în susținerea cererii de suspendare.

În continuare, prin cererea de recurs recurenta reiterează, în esență, chestiunile de fapt și de drept invocate în fața instanței de fond.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul reclamantei este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește motivul de recurs invocat de recurentă - art. 488. alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanța de control judiciar constată faptul că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, sentința recurată cuprinde în motivare argumentele care au format convingerea instanței de fond cu privire la soluția pronunțată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă și clară, raportându-se, pe de o parte, la susținerile părților și la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Din parcurgerea considerentelor sentinței recurate, rezultă că instanța de fond a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și respectiv, a apărărilor, formulate de părți pe parcursul procesului, și a înlăturat, argumentat, motivele aduse de către recurenta-reclamantă în susținerea temeiniciei cererii de chemare în judecată.

Astfel, se observă că instanța de fond a analizat toate susținerile recurentei-reclamante referitoare la neregularitățile de formă ale Deciziei contestate, pe care le-a găsit neîntemeiate sau incompatibile cu procedura impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Mai mult decât atât, susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora nu a avut loc inspecția fiscal aferentă anului 5 de monitorizare a ajutorului de stat acordat societății prin Acordul de finanțare, iar Raportul nr. x/18.07.2018 nu a fost adus la cunoștința societății anterior emiterii Deciziei contestate, au fost corect înlăturate de instanța de fond, apreciindu-se faptul că recurenta nu a contestat realizarea unei cifre de afaceri mai mici decât cea prognozată, neformulând obiecțiuni asupra datelor din actul a cărui suspendare a solicitat-o. A apreciat instanța de fond în mod judicios că, lipsa inspecției fiscale este nerelevantă, atât timp cât sub aspectul cifrei de afaceri nu pot fi relevate date diferite.

În privința susținerilor privind lipsa dovezii aprobării proiectului deciziei sau a lipsei semnăturii ministrului, de asemenea instanța de fond în mod corect a reținut că, "referitor la etapele anterioare emiterii deciziei, acestea cuprind o metodologie de lucru și întocmirea unor acte premergătoare a căror existentță deși nu rezultă din probatoriul sumar administrat, nu apar a determina nulitatea actului final care apare a îndeplini condițiile de fond și de formă."

În ceea ce privește susținerile recurentei privind lipsa semnăturii ministrului, instanța de fond a apreciat în mod judicios că, în condițiile în care în cuprinsul Deciziei se menționează actul de delegare al competențelor, această împrejurare este de natură să satisfacă cerința aparenței de legalitate prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, argumentele prezentate de recurenta-reclamantă prin care aceasta își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată de instanța de fond, nu echivalează cu nemotivarea sentinței, neputând conduce la incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În ceea ce privește al doilea motiv de nelegalitate invocat de către recurentă - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar reține că și acest motiv este neîntemeiat în considerarea următoarelor argumente.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Conform art. 15 din același act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

"Cazurile bine justificate" sunt exemplificate generic de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, "paguba iminentă" constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Suspendarea executării actului administrativ constituie o măsură excepțională prin care instanța de judecată înlătură caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ, astfel că luarea acestei măsuri presupune dovedirea existenței acelor împrejurări care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, dar mai ales a necesității înlăturării temporare a caracterului executoriu al actului pentru a preveni o pagubă iminentă.

Determinarea existenței cazului bine justificat nu presupune, deci, analiza în fond a legalității actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, fiind suficientă o analiză sumară a actului, în aparență, fără prejudecarea fondului, prin raportare la motivele de fapt și de drept invocate de reclamant în baza unui probatoriu minimal.

Existența cazului bine justificat poate fi reținută, dacă din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Recurenta-reclamantă nu a invocat împrejurări de fapt sau de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative atacate așa cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, ci face trimitere tocmai la aspecte de nelegalitate.

Or, pentru conturarea cazului bine justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care s-ar bucura un act administrativ și astfel de împrejurări au fost reținute ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței; a unuia emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale; nemotivarea actului administrativ ori modificarea modificarea importantă a actului administrativ fiscal în calea recursului administrativ.

În cauza de față, corect s-a reținut, că, prin analiza tuturor argumentelor reclamantei, nu s-au dovedit împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului, aparența rezultată din probele administrate fiindu-i defavorabilă și necesitând o dezlegare a litigiului pe fondul cauzei, care nu impune însă în prezent lipsirea actului administrativ de caracterul său executoriu.

De asemenea se reține că, în cauza de față, recurenta-reclamantă nu a făcut nici dovada pagubei iminente, simplele afirmații ale acesteia prin care susține iminența producerii unui prejudiciu, fără a fi susținute de dovezi, nu pot fi reținute ca argument pentru admiterea prezentei căi de atac.

Astfel, Înalta Curte apreciază că iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute.

Or, în prezenta cauză nu au fost probate afirmațiile potrivit cărora executarea actului administrativ atacat ar determina producerea unui prejudiciu material, viitor, previzibil și greu sau imposibil de reparat, simplele susțineri privind implicațiile pe care le-ar putea avea executarea actului, nefiind de natură a determina implicit suspendarea executării.

În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, soluția adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, pentru menținerea ei, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Electroputere VFU Pașcani S.A. împotriva sentinței nr. 64 din 7 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2019.