ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5925/2019

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 27.10.2014, contestatorii A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Caransebeș, prin Primar, Compartimentul Impozite și Taxe, anularea tuturor formelor de executare silite efectuate în dosar de executare nr. 13471/19.07.2011, respectiv Titlul executoriu nr. x/10.10.2014 și Somația nr. 24139/10.10.2014, ca netemeinice și nelegale.

Prin sentința civilă nr. 1273/12.10.2015 Judecătoria Caransebeș a admis contestația la executare și anulat titlul executoriu nr. x/10.10.2014 emis în dosarul de executare nr. 13471/19.07.2011, somația nr. 24139/10.10.2014 și orice acte de executare întocmite în baza acestora.

Prin decizia civilă nr. 196 din data de 8 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, secția a II a de contencios administrativ și fiscal in dosarul cu nr. x/2014 s-a admis apelul declarat de apelantul Municipiul Caransebeș - Compartimentul Impozite și Taxe, reprezentat prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1273/12.10.2015, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul A. și B., s-a modificat in tot sentința civilă apelată și s-a respins constația la executare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii A. și B.

Prin încheierea din data de 23.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății recursului promovat de contestatorii recurenți A. și B., împotriva deciziei civile nr. 196/08.03.2016, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. x/2014, în contradictoriu cu intimații Municipiul Caransebeș și Primăria Municipiului Caransebeș - Compartimentul Impozite și Taxe și, de la această dată, cauza a rămas în nelucrare din vina părților, neefectuându-se nici un act de procedură în vederea continuării judecății.

Prin decizia civilă nr. 646 din data de 2 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a constatat perimat recursul declarat de contestatorii recurenți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 196/08.03.2016, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. x/2014, în contradictoriu cu intimații Municipiul Caransebeș și Primăria Municipiului Caransebeș - Compartimentul Impozite și Taxe.

Împotriva deciziei civile nr. 646 din data de 2 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În contextul prezentării situației de fapt, s-a solicitat de către recurentul-reclamant admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare și a oricăror acte de executare întocmite în baza acestora.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare de către intimați, recurentul-reclamant formulând note intitulate "întâmpinare", precum și "răspuns la întâmpinare", prin care reiterează susținerile din cererea de recurs.

Prin Rezoluția din 31 octombrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului la data de 27 noiembrie 2019, față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, prin care s-a stabilit că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a exercitat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate.

Conform dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.(...)"

Astfel, data pronunțării hotărârii prin care s-a constatat perimarea unei cererii are efectul declanșării curgerii termenului de recurs, în raport de această dată, calculându-se ultima zi de declarare a căii de atac potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., decizia nr. 646/2017 împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs fiind pronunțată la data 2 februarie 2017, calea de atac fiind declarată la data de 3 martie 2017, conform stampilei de pe plicul aflat la dosarul de recurs, ulterior împlinirii termenului la data de 8 februarie 2017.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Înalta Curte amintește că sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că recurentul-reclamant nu a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs.

De asemenea, reține instanța de control judiciar că termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum recurentul-pârât a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reținut anterior, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 489 alin. (1), respectiv art. 185 alin. (1) teza finală C. proc. civ. și va respinge recursul ca tardiv formulat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 489 alin. (1) și art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 646 din data de 2 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.